16 greșeli ale părinților care scad motivația școlară a copiilor

„Dacă nu ar exista școala și temele copilului, relația noastră ar fi perfectă!”, mi-a spus, la un moment dat, o mamă.

Foarte multe familii suferă din cauza tensiunilor și a neînțelegerilor care apar atunci când copilul tot amână momentul în care începe să-și facă temele, când pare să fie iresponsabil, neatent și total neimplicat.

Sunt părinți care ajung să simtă că școala copiilor lor este mai importantă pentru ei decât pentru copii. Acești părinți suferă, pentru că vor să-și vadă copiii realizați și de succes sau cel puțin că vor avea libertate de alegere pe piața muncii de mâine.

Deci, intenția bună a părinților este ca odraslele lor să-și schimbe comportamentul, să devină mai atente, mai responsabile, mai motivate, mai implicate și mai dornice să învețe și să muncească.

Totuși, pentru a realiza această intenție bună, majoritatea părinților apelează la metodele cunoscute de ei, care sunt cam aceleași pe care le-au văzut aplicate pe ei în copilărie de către părinții sau bunicii lor.

Citește și:

9 mesaje pentru copii după prima săptămână de școală, de la psihologul Gáspár György

Jocul care îl va ajuta pe copil să se adapteze la grădiniță sau școală, de la psihologul Otilia Mantelers

Acest lucru se întâmplă deoarece este cel mai comod să apelăm la comportamentele cunoscute și învățate decât să conștientizăm ce se întâmplă și să ne schimbăm în mod conștient și organizat metodele de educație, în acord cu noua mentalitate în parenting, eliberată de vechile principii ale condiționării cu efecte negative pe termen lung asupra copiilor.

Și, deși vor să elimine problemele, când aplică soluții care nu funcționează, părinții nu fac decât să agraveze acele comportamente ale copiilor care îi nemulțumesc. De fapt, părinții ajung să obțină exact efectul contrar: demotivarea copiilor.

Din experiența mea de lucru cu sute de părinți în programe online și în sesiuni individuale de Coaching, am descoperit care sunt cele mai des întâlnite greșeli pe care părinții le fac și care reduc motivația școlară a copiilor lor. Referitor la greșeală, consider că fiecare facem tot ce putem mai bine, în fiecare moment al vieții noastre, cu resursele la care avem acces. Așa că greșeala apare, de cele mai multe ori, atunci când lipsesc anumite resurse care ne-ar permite să facem lucrurile mai bine, cum ar fi: cunoștințele, emoțiile potrivite, tiparele de gândire, convingerile, răbdarea, maturitatea etc. Din acest punct, fiecare dintre noi are posibilitatea de a-și îmbunătăți comunicarea cu copiii săi și de a folosi metode care să-i motiveze în mod real.

Citește și:

Psiholog Mihai Copăceanu: „Sunt copii care refuză școala”. Sfaturi pentru elevi, părinți și profesori la începutul anului școlar

Copilul se trezește greu dimineața pentru a merge la școală? 6 sfaturi de la Oana Moraru

16 greșeli ale părinților care scad motivația școlară a copiilor

1. Cicăleala

Atunci când un copil este cicălit, când i se repetă de zeci de ori același lucru, el pur și simplu tinde să nu-l mai audă. Vocea părintelui spunând „Apucă-te de teme” sau „Iar nu ți-ai notat tema?” devine un zgomot de fundal. Dacă ai observat că i-ai spus copilului ceva de 2-3-4 ori și el nu a reacționat în niciun fel, e clar că nu vei primi nicio reacție dacă vei continua să faci același lucru. Este nevoie să-ți schimbi strategia pentru a obține ce îți dorești de la el.

 

2. Cearta

Atunci când copilul este certat, el acumulează frustrare și resentimente. Sigur, intenția ta este să-i arăți ce a greșit și să-l înveți cum să-și corecteze comportamentul. Însă, fiind certat și simțindu-se rușinat, vinovat și umilit, copilul se va închide din punct de vedere emoțional față de tine și nu va fi deloc receptiv la ce îi transmiți. Ai nevoie de o atmosferă calmă și de deschiderea lui pentru ca să poată să te asculte.

 

3. Criticile

Critica este o judecată și nicio persoană care se simte judecată și respinsă nu va fi dispusă să se deschisa și să îl asculte pe cel care o judecă. Critica are exact efectul contrar: face ca persoana să se concentreze pe ce nu funcționează bine, pe greșeală și, ulterior, să repete greșeala.

 

4. Amenințările

De multe ori, amenințările funcționează. Pe moment, copilul se poate mobiliza și își poate face temele. Totuși, o face din frică și nu pentru că ar fi motivat cu adevărat. Știi că aceasta este doar o soluție de moment, care îl învață pe copil ca, pe termen lung, să se mobilizeze să facă ce are de făcut doar atunci când este speriat și amenințat.

Citește și:

Copilul are dificultăți de adaptare la școală? 7 sfaturi pentru părinți pentru a-l ajuta să se acomodeze

Oana Moraru: Cea mai mare sursă de anxietate a copiilor în colectivitate, că trebuie să fie acceptați și plăcuți. Ce mesaj să le transmitem copiilor

5. Pedepsele

Pedepsele vin în continuarea amenințărilor și îi induc copilului o stare de stres și, evident, o motivație negativă venită din exterior. Copilul nu mai face activitățile legate de școală cu plăcere, cu curiozitate sau de drag, ci pentru că a fost pedepsit, ceea ce îi creează o emoție dificilă legată de acest subiect. În stare de stres nicio persoana nu poate avea performanțe.

 

6. Umilirea

Atunci când copilul este umilit, el își pierde încrederea în sine și s-ar putea să simtă că nu poate, că nu este în stare să ducă la bun sfârșit ce a început sau s-ar putea ca nici măcar să nu aibă curajul să înceapă sau să încerce.

 

7. Discursurile motivaționale

Din păcate, argumentele atent alese ale părintelui despre cât de importantă este școala pentru viitorul copilului nu au cum să-l ajute, mai ales în momentele tensionate, când copilul se află în tensiune emoțională sau chiar într-un blocaj emoțional.

 

8. Grăbirea copilului

Graba și presiunea induc un stres suplimentar care, deseori, se suprapune peste o încredere în sine scăzută sau peste anumite frici pe care le simte copilul. Și, în aceste condiții, copilul simte că nu are suficiente resurse să facă ce are de făcut.

Citește și:

Vânzarea de energizante și țigări electronice, interzisă minorilor (Proiecte de lege)

Adolescență fără dependență. Petronela Rotar: Rușinea și vinovăția, emoțiile ce constituie eșafodajul pe care cresc dependențele

9. Rușinarea

Rusinea este o emoție care îl ține pe copil într-o „cușcă emoțională” din care îi va fi foarte greu să iasă singur și care poate duce la blocaj total. Copilul care simte rușine nu poate învăța și nu mai poate acționa.

 

10. Etichetările

Atunci când îi pune copilului o etichetă negativă („leneșule”, „ești o proastă”, „ești încet la minte”, „ești neatentă” etc.), ce obține de fapt părintele este perpetuarea comportamentului sau a trăsăturii etichetate. Eticheta înseamnă că părintele are convingerea că odrasla lui este într-un anume fel, – „mincinos”, „leneș”, „iresponsabil”, „dezinteresat” etc. – și copilului îi va fi foarte greu, de fapt, imposibil, să schimbe această convingere, în condițiile în care părintele, practic, caută în comportamentul copilului acele elemente care să-i justifice convingerea. În loc să lupte cu această convingere, cum și-ar dori părintele, copilul crede ce îi spune părintele și va perpetua acel comportament nedorit care să confirme eticheta pusă de adult.

 

11. Țipetele

Violența verbală nu ajută niciodată la rezolvarea vreunei probleme. Dimpotrivă, induce tensiune, stres și presiune. În stare de stres, copilul nu poate învăța bine, deoarece toată ființa lui va căuta mai întâi să se simtă în siguranță, ceea ce nu se întâmplă atunci când mama sau tatăl strigă la el.

 

12. Bătaia

Cu atât mai mult, violența fizică este una dintre cele mai mari greșeli de educație, nu doar în ceea ce privește școala și temele pentru acasă, ci în general. Totuși, sunt destule familii în România în care temele pentru acasă se lasă cu nervi și palme date copiilor. Și da, „pălmuța” este tot bătaie.

Citește și:

9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]

De ce copiii îi resping pe cei diferiți de ei. Oana Moraru: Educarea unui copil nu începe cu condamnarea comportamentelor lui

13. Supraprotecția

Părinții care fac totul în locul copilului, – de multe ori, din teama ca elevul lor să nu meargă la școală cu vreo temă nefăcută sau fără vreun caiet sau manual, – ajung să facă temele și ghiozdanele în locul copiilor lor. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, copiii cedează din responsabilitatea lor, scăpând de o grijă. De ce să se mai agite când părintele face totul în locul lor?..

 

14. Așteptările exagerate

Atunci când părintele vrea din start și fără niciun drept de apel să vadă la copilul său rezultate bune într-un anumit domeniu, la o anumită materie sau în general, asta înseamnă, de fapt, că adultul încă nu a descoperit care sunt talentele și abilitățile reale ale copilului, dincolo de așteptările proprii. Acești părinți riscă să pună foarte multă presiune pe copil pentru ca cel mic să performeze în domenii în care nu se regăsește și pe care, cel mai probabil, le va abandona când va fi suficient de mare încât să simtă ca poate lua decizii de unul singur.

 

15. Comparația cu alți copii

Întotdeauna, comparația cu cineva care este prezentat ca fiind mai bun decât copilul îi aduce frustrare, tensiune și nici vorbă de motivație sau de vreo dorință de a învăța. Nici comparația cu cineva care are rezultate mai proaste decât el nu este de ajutor. În felul acesta, copilul învață să se compare în permanență cu alții. Și, pentru că mereu vor fi lucruri de îmbunătățit, riscă să nu fie niciodată mulțumit de sine și să nu se simtă împlinit.

 

16. Comparația cu performanțele părintelui în anii de școală

„Eu, când eram la școală…” înseamnă doar ce făceai tu când erai la școală. Copilul tău este o persoană diferită de tine. Dacă vrei să-l ajuți, ce ai de făcut este să-l observi ca persoană, așa cum este el, cu trăsăturile sale personale, cu preferințele sale, cu punctele sale forte și cu punctele sale slabe, și să-l ajuți să crească și să stralucească în domeniile către care are înclinație și talent.

Iată cum, deși fac multe lucruri pentru a-i determina pe copii să fie mai responsabili și mai motivați, simpla intenție bună nu ajută ca aceste acțiuni să aibă efectul dorit. Și copilul continuă același comportament. 

Folosind metode pozitive de comunicare și de educație, putem forma în copiii noștri o motivație venită din interior. De asemenea, putem să-i ajutăm să descopere care sunt motivele reale care îi fac să întârzie să-și facă temele și să găsim împreună soluții care funcționează.

Iată câteva articole care te vor ajuta să a o comunicare pozitivă cu copilul:

6 moduri de a-i ajuta pe copii să fie responsabili fără să se simtă vinovați

Cum schimbi comportamentul copilului în doar 3 zile. Strategia eficientă a Laurei Markham

Copilul greșește și criticile nu ajută? Cu ce să înlocuiești critica pentru a-i schimba comportamentul

Limbajul respingerii sau limbajul acceptării? 6 exemple cum poți reacționa când copilul refuză să facă ce îi ceri

Ai descoperit vreuna dintre aceste greșeli la tine? Dacă da, ce vei face pentru a aduce o schimbare și a-ți motiva în mod real copilul?

La final, îți las și câteva recomandări de cărți, în cazul în care dorești să afli de la specialiști metode să-ți ajuți copilul școlar:

 

„Cum să-ți ajuți copilul la teme cu calm și fără stres” de Noel Janis-Norton

Fiecare părinte își dorește ca, din primii ani de școală, copilul lui să asimileze cât mai temeinic noțiunile și deprinderile care îi vor asigura un bun start în viață. Însă, când vine vorba despre temele pentru acasă, tentațiile desenelor animate și jocurilor video, cantitatea uneori prea mare de exerciții și programul haotic al copilului transformă temele în corvoadă, nervi și plânsete.

Noel Janis-Norton, învățătoare și psihopedagog cu peste 40 de ani experiență didactică în SUA și Anglia, este creatoarea metodei „Parentajul mai calm, mai ușor și mai fericit”. Bazându-se pe zeci de ani de predare și consiliere psihoeducațională, autoarea oferă părinților soluții adecvate pentru a-i ajuta pe copii să devină mai ordonați, mai implicați și mai autonomi în rezolvarea temelor școlare. Pornind de la o serie de tehnici psihologice (lauda descriptivă, ascultarea reflexivă, recompense și măsuri), autoarea demonstrează cum stabilirea unui program constant și previzibil pentru teme (inclusiv în perioadele de vacanță) poate îmbunătăți nu doar deprinderile de citit, scriere și memorare, dar și motivația și încrederea în sine a copilului. Cartea se adresează părinților cu copii între 4 și 14 ani, precum și învățătorilor și profesorilor de gimnaziu.

 

„Ține-ți copiii aproape” de Gordon Neufeld și Gabor Maté

Într-o lume în care cantitatea de informații oferite atât părinților, cât și copiilor este atât de mare, încât a devenit prea greu de gestionat, această carte te învață să-ți asculți instinctele și să devii un observator atent al fiului sau al fiicei tale. Cu o extraordinară experiență clinică în domeniul dezvoltării copilului, Gordon Neufeld și Gabor Mate descompun în termeni simpli noțiuni interdisciplinare din psihologie, neurologie și antropologie, pe care le îmbină abil atât cu experiențele personale, cât și cu ale pacienților care i-au inspirat.

Vei afla de ce este nevoie de un sat întreg ca să crești un copil, cum să-l recâștigi pe cel mic, cum să restabilești bazele atașamentului, atât de important în relația cu el, și cum să contrabalansezi tendințele decadente ale societății, care țintesc direct la tineri.

 

„Comunicarea eficientă cu copiii acasă și la școală” de Adele Faber, Elaine Mazlish și Lisa Nyberg

Dacă ești părinte sau cadru didactic, această carte îți va fi de mare ajutor. Comportamentul de la școală al elevilor este profund influențat de ceea ce se întamplă acasă. Dacă părinții nu formează o echipă cu profesorii în privința educației copiilor, rezultatul nu va fi cel așteptat. Adele Faber și Elaine Mazlish, specialiste în comunicare și în educația copiilor, propun metode inteligente și pline de umor, completate de o serie de sfaturi punctuale, de ilustrații amuzante, precum și de studii de caz din care se pot trage concluzii utile. Prin aplicarea acestor metode, părinții și profesorii îi pot ajuta pe copii să facă față celor mai diverse probleme care le afectează procesul de învățare. Totodată, vor înțelege mai bine diferența dintre cuvintele care stârnesc conflicte și cele care construiesc un context pașnic, de cooperare.


Sursa foto: Jena Backus, Pexels  

Vrei să afli ce fel de părinte ești?

Abonează-te gratuit la newsletterul nostru și primești pe email un exercițiu pentru a descoperi ce fel de părinte ești. PLUS articole exclusive, soluții la provocările tale și invitații la evenimente gratuite de parenting!

    Avem grijă de datele tale personale! Te poți dezabona oricând.

    Articole similare

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    INTRĂ ÎN COMUNITATE

    121,266FaniÎmi place
    295CititoriConectați-vă
    0AbonațiAbonați-vă

    Ultimele articole