Cele 8 fraze care trebuie să dispară din vocabularul copilului tău

Una dintre cele mai importante misiuni ale părinților este să-și ajute copiii să-și construiască o voce interioară care să le transmită un mesaj pozitiv.

Având în vedere că fiecare copil este diferit, părinții ai căror copii sunt mai optimiști au o misiune mai ușoară comparativ cu cei care au copii pesimiști și autocritici. Iar dacă ai cel puțin 2 copii, s-ar putea să fie nevoie să dedici mai mult efort acestui aspect, având grijă să transmiți mesajele în mod individual, astfel încât fiecare copil în parte să beneficieze de ele.

Într-un articol publicat de „Creative Child”, Rebecca Eanes ne ajută să conștientizăm câteva fraze negative răspândite în rândul copiilor și care ar trebui să dispară din vocabularul lor.

Rebecca Eanes este creatoarea site-ului positive-parents.org și a comunității pe Facebook Positive Parenting: Toddlers and Beyond, în cadrul căreia este susținută educația fără pedepse, bazată pe cultivarea responsabilității și căutarea soluțiilor împreună cu copilul.

Autoare a mai multe bestselleruri despre parentingul pozitiv, printre care „Parenting pozitiv”, Rebecca Eanes nu se consideră o expertă, ci o mesageră. Scrie cu căldură și afecțiune, de la părinte la părinte, direct din tranșeele maternității.

Citește și:

Comunicarea cu copilul: 5 lucruri pe care nu trebuie să le spui

Oana Moraru: Pare misticism să transformi relația copilului cu lumea doar lucrând cu tine. Dar funcționează de fiecare dată

Rebeca Eanes îi sfătuiește pe părinți să își ajute copiii să elimine din vocabularul lor următoarele 8 fraze și abordări negative:

1. Frazele de tipul „totul sau nimic”

Uneori, copiii spun lucruri precum Niciodată nu voi reuși să fac asta”Întotdeauna stric lucrurile” sau Nimic nu merge bine”. Acestea sunt fraze de autoapărare, și este mai bine pentru copii să învețe să fie mai realiști în legătură cu gândurile și cuvintele lor. Ceea ce poți face este să pui la îndoială aceste fraze adresându-i copilului întrebări sau prin afirmații care să-l pună pe gânduri și să-l facă să vadă întregul tablou, și nu doar frustrarea sau nemulțumirea de moment.

De exemplu, când copilul care merge la înot zice „Eu niciodată nu voi putea face acest salt în apă”, îi poți spune: „Mai ții minte când ai venit la prima oră de înot și îți era teamă de apă, cum ți se părea că nu vei învăța niciodată să înoți? Acum te descurci foarte bine! Chiar poți observa progresele pe care le-ai făcut în ultima lună”.

În felul acesta, îl ajuți pe copil să-și mute atenția de pe frustrare pe aspecte pozitive precum: recunoștință pentru rezultatele obținute, resursele folosite, calitățile care l-au ajutat să ajungă la acest rezultat etc.

Citește și:

Formula simplă a parentingului de la educatorul parental australian Michael Grose

Când copilul vorbește urât. Cum să-l ajuți să-și gestioneze emoțiile

2. Frazele acuzatoare

„El m-a făcut să fac asta”, „Ea a început” sau „Este doar vina mea”. Este cel mai ușor să-i acuzăm pe alții de comportamentul nostru și să găsim rapid un țap ispășitor. Însă, o persoană puternică își asumă consecințele pe care le implică propriul său comportament. De aceea, copiii pot fi învățați de mici că au putere asupra propriului comportament și că sunt responsabili de deciziile pe care le iau.

Aflată la polul opus, învinovățirea poate duce rapid la o gândire negativă de victimizare, care îl poate face pe copil să se simtă blocat și să nu mai caute soluții.

Așadar, atunci când copilul spune o frază acuzatoare, fie că este la adresa unei alte persoane sau la adresa sa, amintește-i de faptul că fiecare dintre noi este responsabil de propriile sale acțiuni și că este mai productiv să căutăm soluții decât să ne consumăm timpul și energia acuzându-ne unii pe alții.

 

3. Frazele de tipul „Ar fi trebuit să…”

„Ar fi trebuit să învăț pentru testul de matematică”, „Ar fi trebuit să citesc mai mult în timpul verii” etc. Aceste afirmații generează anxietate, deoarece pleacă de la presupunerea că persoana are un control complet asupra fiecărei situații. De altfel, această abordare este un alt exemplu de fraze de autoapărare. Și, atunci când copilul își impune anumite cerințe care nu mai pot fi realizate, acest lucru îl orientează mai degrabă către eșec decât către succes.

Ce poți face în această situație este să recadrezi frazele de tipul „Ar fi trebuit să…” într-o abordare pozitivă, cum ar fi: „Ai făcut totul cât de bine ai putut și este suficient de bine acum.”

Citește și:

Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei care distrug relația dintre părinți și copii

Nevoia „negativă” vs. nevoia „pozitivă”. Cum să formulăm cerințele astfel încât copiii să ne asculte

4. Etichetările

„Sunt prea sensibilă”, „Sunt un prost”. Acest tip de limbaj negativ și de gândire negativă poate genera stări de anxietate și proastă dispoziție, deoarece afectează în mod direct identitatea copilului.

De regulă, în asemenea situații, părinții se limitează doar la a-i zice copilului „Nu spune asta”, însă acest lucru nu este suficient. Pentru a-l ajuta pe copil să-și formeze o gândire pozitivă reală, este nevoie să-l echipăm cu abilități care îl vor ajuta toată viața.

Astfel, în această situație, soluția este să pui la îndoială etichetările negative, atrăgând atenția asupra trăsăturilor pozitive ale copilului sau rugându-l chiar pe el să spună care sunt părțile sale pozitive. Fii reflectorul luminii pe care o emană copilul tău.

Dacă observi că cel mic spune frecvent „nu pot”, acesta s-ar putea să fie semnul unei stime de sine scăzute.

Ajută-ți copilul să-și transforme „nu pot”-ul în „pot să încerc”. Apoi, ajută-l să numească pașii concreți de acțiune care să-l ajute să-și realizeze obiectivul.

„Poți realiza tot ce îți propui” este o afirmație drăguță, însă fără să ai un plan și fără să acționezi, ea nu este de mare ajutor.

Citește și:

Nevoia „negativă” vs. nevoia „pozitivă”. Cum să formulăm cerințele astfel încât copiii să ne asculte

Părintele-alchimist: Cum transformăm tensiunea în iubire atunci când copilul nu ascultă

6. Frazele umilitoare și jignitoare

De fiecare dată când copilul spune cuvinte jignitoare și umilitoare la adresa unei alte persoane, este necesar să intervii fără să cauți scuze.

E important să-i învățăm pe copii să caute frumosul în ceilalți oameni și să îi trateze cu bunăvoință și respect. Desigur, acest proces începe prin a ne trata noi înșine copiii cu respect și a vedea frumosul și lumina în ei. Iar atunci când observi că un copil umilește o altă persoană, acesta este un semn că el însuși se simte rău în interior și are nevoie de ajutor.

 

7. Frazele catastrofale

Acestea apar atunci când o problemă relativ mică este exagerată într-atât de mult încât capătă proporții catastrofale. În același timp, lucrurile pozitive par cu mult mai mici și mai lipsite de importanță. Acest lucru se mai poate întâmpla atunci când persoana acceptă cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla într-o anumită situație.

De exemplu, în timpul unui joc, copilul s-a murdărit puțin de noroi. Deși este o pată mică și nimeni nu pare să fi observat, copilul are sentimentul că asta înseamnă un eșec și, pentru că este concentrat pe haina murdară, nu mai vede nici cât de bine a jucat. Copilul începe să creadă că a avut o performanță proastă și poate că va refuza să mai acționeze.

Ajută-ți copilul să reducă acești munți imaginari la dimensiunea unor dealuri arătându-i o perspectiva pozitivă asupra situației. Spune-i că, deși a uitat un vers, a reținut 99% din toată poezia. Celebrează realizările și celebrați împreună efortul care a dus la obținerea realizărilor.

Citește și:

Modul sănătos de a exprima verbal emoțiile negative [VIDEO]

Cele 5 emoții care îi blochează pe copii în mediocritate

8. Presupunerile negative

„Probabil că ea nu m-a invitat la petrecere pentru că nu mă place”, „Profesorul crede că sunt un prost și de aceea nu mă întreabă niciodată nimic”.

Atunci când auzi din gura copilului tău fraze în care trage anumite concluzii pornind de la niște presupuneri negative nedovedite drept reale, îl poți ajuta întrebându-l de unde știe sau ce dovadă are că presupunerea lui este adevărată. Îl mai poți ruga să găsească un argument care contrazice acea presupunere negativă. Apoi, poți să-i oferi o alternativă: „E posibil că ea să fi uitat să te invite?” sau „Poate că profesorul nu te întreabă pentru că se așteaptă să știi răspunsul și vrea să-i testeze și pe alți elevi.” Încurajând copilul să aducă dovezi, el va lansa o provocare la adresa acelor gânduri negative și nu va fi atât de dornic să continue să gândească în acea direcție.

Citește și:

Parentingul anti-dopamină. 5 soluții care reduc nevoia copilului de ecrane și de dulciuri

Care sunt nevoile copilului. Gáspár György prezintă 10 dimensiuni holistice ale dezvoltării copilului

Majoritatea frazelor despre care ai citit în acest articol sunt bazate pe distorsiuni cognitive, care sunt niște tipare de gândire iraționale sau exagerate și care, lăsate să evolueze în timp, pot duce la depresie și anxietate.

Îi putem ghida pe copiii noștri către un mod de gândire pozitiv și sănătos ajutându-i să elimine din vocabularul lor aceste 8 fraze negative și învățându-i să recadreze situațiile, să fie realiști și să caute frumosul în ei și în ceilalți, conchide autoarea Rebecca Eanes.

 

La final, îți las câteva recomandări de cărți care te pot ajuta să-ți îmbunătățești comunicarea cu copilul tău/copiii tăi:

 

1. „Parenting pozitiv” de Rebecca Eanes

„Această carte scrisă de Rebecca Eanes scoate în evidență faptul că parentingul înseamnă mult mai mult decât a-i face pe copii să respecte niște reguli. Este vorba despre vieți și relații reale, despre oameni adevărați, despre povești cu mame, tati și copii din lumea noastră de zi cu zi și despre cum le putem transforma în niște povești cu totul și cu totul minunat”, spune autorul și terapeutul Andy Smithson.

Sprijinindu-și argumentația pe cercetări din domeniul neuroștiințelor și al dezvoltării umane, Rebecca Eanes ne arată cum trebuie să crească părinții odată cu copiii lor și cum această călătorie în tandem ii ajută pe cei mici să își atingă potențialul maxim.

 

 

2. „Între părinte și copil” de Dr. Haim Ginott

Deși este o carte mică în comparație cu multe altele, cuprinde foarte multă înțelepciune transmisă de Haim G. Ginott, profesor de școală, psiholog și psihoterapeut pentru copii și educator parental care a activat în secolul trecut. Deci, dacă ești în căutarea unei cărți scurte și eficiente, cartea „Între părinte și copil. Ghid de comunicare afectuoasă” e o soluție excelentă.

„Cea mai importantă carte scrisă vreodată despre felul în care ne educăm copiii și despre universul lor emoțional. E imperios necesar ca orice părinte să citească această lucrare clasică în ediția recent revăzută”, scrie despre această carte clasică Dr. John Gottman, autorul cărții „Parenting. Cum să creștem copii inteligenți emoțional”.

Cartea lui Haim Ginott este axată pe modul de comunicare cu copiii, abordând subiecte precum: moduri potrivite de a încuraja și îndruma, tipare autodistructive, responsabilitatea, disciplina fără pedepse, educația pozitivă, gelozia între frați, anxietățile copiilor, abordarea subiectelor legate de sex.

 

 

3.  „Părintele eficient” de Thomas Gordon

O altă carte clasică pe care o consider un adevărat manual pentru părinți. De regulă, atunci când copilul face crize, când nu ascultă sau răspunde urât, când adolescentul face doar ce vrea el, – în fiecare provocare cu copilul, aparent, părinții simt că au doar două soluții: fie să se impună, să pedepsească, să fie autoritari, fie să cedeze, să se dea bătuți, să lase copiii să facă ce vor.

Psihologul american Thomas Gordon vine să contrazică această abordare, propunând o a treia cale, care este o metodă de comunicare și negociere între părinte și copil, bazată pe respect și comunicare și care ține cont de sentimentele și nevoile reale ale fiecărui membru al familiei. Pentru mine ca mamă aceste cunoștințe sunt aur curat. De îndată ce am citit cartea, pe când copilul meu avea 2 sau 3 ani, am început să aplic tehnicile recomandate. Și îți pot confirma din experiență că nu mi s-a întâmplat nici măcar o singură dată să nu găsim o soluție mulțumitoare. Metoda a treia de comunicare, numită metoda „avantajului reciproc” m-a ajutat și ne ajută în continuare să găsim rapid soluții bune de fiecare dată când apar conflicte în relația cu copilul meu.

De asemenea, autorul ne învață cum să cultivăm ascultarea, astfel încât copiii să vorbească, să se deschidă în fața noastră, să-și exprime cu încredere adevăratele gânduri și emoții. În acest sens, o tehnică eficientă pe care o recomandă Thomas Gordon este ascultarea activă. Totodată, instructorul parental aduce argumente detaliate pentru a explica de ce apelul la forță nu funcționează în educația copiilor.

Citește și:

5 lucruri pe care le fac părinții care își iubesc necondiționat copiii

Cele mai periculoase 12 cuvinte pe care le poate auzi un copil de la părinții lui

 

 

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă pe clopoțelul din dreapta sus pentru a primi notificările):

Canalul Whatsapp Parenting 2.0

 

 

Sursa foto: Hunter Johnson, Unsplash

 

Vrei să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile? Te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:

GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

121,301FaniÎmi place
293CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole