Brânză bună în burduf de câine? Alexandru Gavriliu: „Copilul ăsta pare brânză bună, însă burduful de câine ești tu”

„Brânză bună în burduf de câine” este o expresie pe care mulți copii au auzit-o și încă o aud în continuare de la părinții lor și de la cadrele didactice.

Despre această expresie, despre impactul ei asupra copiilor și despre cum poate fi recadrată, dacă te-a afectat în copilărie scrie Alexandru Gavriliu, scriitor, regizor, actor și coach.

Alex Gavriliu spune că această expresie îi transmitea faptul că ceva era în neregulă cu el.

„Brânză bună în burduf de câine. Am auzit asta de o grămadă de ori în copilărie, adolescență și chiar după. Am auzit-o de la învățători, profesori, părinți, alte figuri de autoritate. Am auzit-o ca ceartă, ca alint, ca pe o critică.

Era un mod recurent prin care mi se amintea că am potențial dar și ceva greșit cu mine. Că posed ceva inadecvat în interiorul meu, care alterează partea bună. Acum îmi dau seama că niciodată n-am știu ce să fac cu replica asta. Nu transmitea ceva concret decât faptul că sunt fucked up cumva și aia e. Eu eram și brânza bună și burduful de câine at the same time”, scrie Alexandru Gavriliu, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Citește și:

Copilul nu poate reuși dacă nu ai încredere în el. Cum să ai încredere când te dezamăgește?

Cele mai periculoase 12 cuvinte pe care le poate auzi un copil de la părinții lui

„Burduful de câine nu eram eu. Ei erau”

Mulți ani și multe ore de terapie mai târziu, artistul vede lucrurile dintr-o perspectivă nouă: „Acum îmi dau seama că oamenii aveau dreptate. Eram brânză bună în burduf de câine doar că burduful de câine nu eram eu. Ei erau. Ei au fost burduful de câine. Adulții care nu au fost capabili să-mi ofere un cadru sănătos și susținător în care să mă pot dezvolta”.

Concret, cine era, de fapt, acel „burduf de câine”, în cazul lui Alex Gavriliu:

  • „Familia disfuncțională era burduful de câine. Care genera o stare de continuă alertă și stres, un context lipsit de siguranță emoțională, fizică și psihologică. În mod constant. Atât au putut, atât au știut, am compasiune, iubire și dor față de ei, dar așa a fost din păcate.
  • Mediul și contextul social era burduful de câine. Contextul în care am copilărit – la țară în anii 90 în neajunsuri materiale, într-un cadru rural cu dependențe, violență domestică, modele disfuncționale sau funcționale precar și alte probleme. Atât se putea, atât se știa, înțeleg, dar așa fost și a fost nasol din păcate.
  • Structura de învățământ era burduful de câine. Înțeleg că educația așa cum a fost a contat enorm și a fost un rău necesar care m-a dus până aici. Dar cu multă durere, traumă și inadecvare. O structură care vânează greșeala, inhibă libera exprimare, cunoașterea de sine, creativitatea și stima de sine. Eu până acum câțiva ani nu știam despre mine că am potențial creativ, că sunt creativ. L-am descoperit și reactivat cu greu, cu mult efort și după zeci de ani în care a fost înghețat în mare parte.”

Citește și:

Psiholog: „Educația nu se face cu teama de consecințe, cu amenințări, cu pedepse”

Creierul plin cu rușine nu poate învăța. Gabor Maté: „Școlile îi rușinează pe copii, apoi se așteaptă ca ei să învețe”

„Copilul ăsta pare brânză bună, însă burduful de câine ești tu”

De fapt, spune Alexandru Gavriliu, copilul e brânză bună, însă tocmai oamenii care spun despre copil că ar fi „brânză bună în burduf de câine”, tocmai ei sunt burduful de câine.

Potrivit acestuia, „spațiul disfuncțional care taie aripile, care suprimă sinele real, care suprimă puterea interioară și creativitatea unui copil, al unui tânăr sau chiar al unui adult – ăla e burduful de câine”.

„Dacă aș auzi pe cineva spunând asta unui copil și aș avea ocazia, aș interveni: – Ai dreptate, copilul ăsta pare brânză bună, însă burduful de câine ești tu. Tocmai pentru că îi spui asta unui copil. Pentru mine e de-ajuns”, conchide artistul și scriitorul Alexandru Gavriliu.

Citește și:

Psiholog: Cuvintele frumoase ale părinților pot remodela ADN-ul copiilor

Adolescență fără dependență. Petronela Rotar: Rușinea și vinovăția, emoțiile ce constituie eșafodajul pe care cresc dependențele

Dr. Lindsay Gibson: Trăsăturile părinților imaturi emoțional. Cum sunt afectați copiii acestor părinți

 

Dacă ți-a plăcut articolul și dorești să te alături misiunii noastre de a promova creșterea sănătoasă a copiilor, astfel încât să nu transmitem mai departe copiilor noștri rănile emoționale cu care a crescut generația noastră, ne poți susține aici. Cu ajutorul tău, misiunea Parenting 2.0 merge mai departe și tot mai mulți copii au șansa să primească o educație cu iubire:

 

SUSȚINE PARENTINGUL CONȘTIENT

 

Sursa foto: Facebook Alexandru Gavriliu

 

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

Canalul Whatsapp Parenting 2.0

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

122,763FaniÎmi place
295CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole