„Am păcălit copilul că îl aștept acasă și am plecat. Acum nu vrea să stea la grădiniță singur”

Totul ar fi mai ușor pentru părinți dacă nu ar exista emoțiile dificile ale copiilor lor. Una dintre cele mai dificile emoții este frica, în special frica de abandon care se manifestă inclusiv prin frica de despărțire, de separare.

Pentru a evita momentul dificil al despărțirii, mulți părinți își mint copiii, reușind să plece în liniște fie dimineața, de la grădiniță, fie undeva departe, pentru o perioadă mai mare de timp.

Înainte de a-ți prezenta subiectul acestui articol, vreau să precizez că e important să știm că fiecare părinte, fiecare mamă face tot ce poate mai bine, tot ce știe mai bine astfel încât celui mic să îi fie cât mai bine, cu resursele de care dispune în momentul respectiv. Resurse înseamnă și informații pe care le știe sau nu, și stările emoționale pe care le are, și orice alt element care face ca părintele să aibă comportamentul pe care îl are.

Astfel, un părinte poate considera că a evita plânsul puternic al copilului la despărțire, plecând pe furiș, poate fi mai benefic pentru micuț decât a-și lua rămas bun asumat, cu lacrimile și plânsetele poate până la epuizare. Ulterior, pe măsură ce descoperă că cel mic are o teamă mare de abandon, când simte că el și-a pierdut din încrederea în părinte, adultul poate începe să conștientizeze că decizia pe care a luat-o nu a fost atât de benefică precum credea.

Citește și:

Stresul adaptării la grădiniță. 6 conflicte emoționale care cauzează răceli

Când începerea grădiniței sau a școlii poate traumatiza copilul. Reacția sănătoasă a părintelui

În acest context, nu e cazul să judecăm comportamentul sau cuvintele unui părinte, care a făcut ce a crezut mai bine pentru copilul său, ci e important să învățăm niște lecții, să tragem concluzii relevante astfel încât fiecare dintre noi să ne educăm cât mai frumos și mai sănătos copiii.

„L-am păcălit sa meargă cu bunica la magazin că eu îl aștept acasă. Când s-a întors, noi eram plecați deja”

Iată o întrebare pe care am primit-o de la o cititoare și în care s-ar putea regăsi și alte mame:

„Bună ziua. Am un băiețel de 5 ani. Până la vârsta de doi ani, a stat doar cu mine, după care am plecat cu soțul meu în străinătate. Am revenit în țară după aproximativ 9 luni, el stând cu bunicii acasă. Am avut concediu o lună, după care am plecat din nou în străinătate. La plecare, l-am păcălit sa meargă cu bunica la magazin că eu îl aștept acasă. Când s-a întors, noi eram plecați deja. Acum nu vrea să stea la grădiniță singur. Ce pot face???”

Repet: vă rog să nu judecăm, deoarece fiecare dintre noi putem face lucruri considerând că sunt spre binele copiilor noștri, pe care ulterior să le regretăm.

În cele ce urmează, redau răspunsul pe care i l-am trimis mamei aflate în această situație dificilă pentru a-și ajuta copilașul să reducă frica de abandon, să recapete încrederea în mamă și să se acomodeze la grădiniță.

Copiii au capacitatea de a procesa schimbările prin care trec

„Copiii au capacitatea de a procesa schimbările prin care trec, chiar și pe cele care nu le plac deloc, cum ar fi plecarea mamei pentru o perioadă mai mare. Da, există o suferință, trăită în forma unor emoții dificile, însă cei mici își pot exprima aceste emoții și, ajutați de adulții care le sunt alături, se pot adapta schimbărilor.

În schimb, atunci când sunt mințiți, pe lângă suferința descrisă mai sus, pe care oricum o trăiesc, deoarece, mai devreme sau mai târziu, descoperă lipsa părintelui, se confruntă și cu pierderea încrederii în părinte. Acest lucru are drept consecință pierderea încrederii în ceilalți oameni și în lume, în general. Asta se întâmplă deoarece copiii mici percep lumea prin prisma părinților lor, în special prin prisma mamei.

Citește și:

De ce părinții cedează și nu reușesc să impună limite? Soluția simplă care te va ajuta | VIDEO

Copilul NU este un adult în miniatură. Când sunt pregătiți copiii să ofere necondiționat

Apoi, e foarte probabil ca, într-un asemenea context, la copilul mic să se formeze o traumă de abandon. Această rană emoțională se manifestă printr-o nevoie foarte mare de atașament de mama prin:

  • Nevoia să petreacă mult timp cu mama
  • Nevoia să primească multă atenție din partea mamei
  • Nevoia de a simți conectarea reală cu mama
  • Nevoia să-și simtă mama fizic alături de el
  • Poate chiar nevoia de a dormi cu mama și frica de a dormi singur
  • Evitarea mediilor noi
  • Lipsa curajului de a face lucruri noi
  • Dezinteres pentru construirea de relații noi etc.

Asta ca sa avem un tablou al situației actuale, de unde plecăm. E foarte important că ai conștientizat că experiențele prin care a trecut copilul i-au generat anumite emoții și anumite comportamente. Te felicit pentru că ești în căutare de soluții să-ți ajuți copilul să facă față schimbărilor!

Din punctul meu de vedere, copilul are nevoie acum urgent de:

1. Conectare cu tine, mama lui – cât mai multă, cât mai mult timp petrecut cu el în activități care îi plac, cu drag, cu iubire necondiționată, cu acceptarea emoțiilor și comportamentelor copilului. Copilul nu va putea păși cu curaj în lume (adică la grădiniță) atâta timp cât nu are siguranța acasă, atâta timp cât îi este teamă că te poate pierde oricând.

2. Implicare în vindecarea traumei emoționale de abandon. Pentru aceasta, e nevoie să discuți cu el despre ce s-a întâmplat. E nevoie să îi spui că știi cât de mult a suferit când ai plecat fără să-i spui dinainte, că îți pare rău că ai luat atunci această decizie și că, dacă ai trece din nou prin aceeași situație, ai lua altă decizie (și îi spui ce ai fi făcut diferit – fie l-ai fi luat cu tine, fie i-ai fi spus ce urmează să se întâmple etc.). Și apoi să-i spui (doar dacă simți asta) că, de acum încolo, îi vei spune despre schimbările care îl așteaptă, îl vei anunța când urmează să pleci și că vei petrece cât de mult timp posibil cu el. Că de acum încolo este în siguranță și nu mai există riscul să dispari pe neașteptate pentru el.

3. Reconstruirea încrederii lui în tine prin a-i spune adevărul, a nu-l mai minți în nicio situație, prin a-l asigura că îi ești alături, prin a avea grijă să te ții de cuvânt și să-ți îndeplinești promisiunile pe care i le faci.

4. Timp să proceseze aceste lucruri. Asta înseamnă să accepți tu în interiorul tău că cel mic are nevoie de timp pentru a-și reveni, pentru a se simți în siguranță. Asta te va ajuta să nu pui presiune pe el.

Având în vedere că are 5 ani, are nevoie de interacțiune cu alți copii.

Însă, o nevoie mai mare are de conectare cu tine. Nu înseamnă că e bine să stai cu el acasă, deși, dacă problema persistă, poți lua în calcul și această variantă pentru o perioadă, dacă îți permite contextul familial și profesional.

Iată ce poți încerca, în mod concret, în această situație:

1. Mers la grădiniță program scurt dimineața. Scopul este ca băiețelul să interacționeze cu copiii, să-și satisfacă nevoia de comunicare cu alți copii de vârsta lui și să se obișnuiască cu mediul de la grădiniță. Datorită programului scurt, se va simți în siguranță deoarece nu va fi despărțit de tine pentru mult timp.

2. În restul timpului, de la prânz până seara, să petreci timp cu el, să-i oferi ocazia să-și revină din punct de vedere emoțional. În măsura în care reușești să te conectezi cu el, să îi transmiți sentimentul de siguranță, își va reveni treptat și va deveni mai autonom și se va bucura de timpul petrecut cu copiii la grădiniță.

3. Să îi dai asigurări că, după grădiniță și în weekend, faceți activități împreună, că vă conectați, că îi oferi toată iubirea de care are nevoie etc. Copilul are nevoie acum de siguranță, de încredere, de conectare, de iubire. Și abia după ce simte că are iubirea ta, acceptarea ta, siguranța ta, abia după aceea va putea ieși din blocajul emoțional și va putea continua procesul de creștere și de dobândire a autonomiei emoționale. Doar că are nevoie de implicarea ta în acest proces.”

Citește și:

Nu-ți mai fie frică de tantrumuri! Abordarea contraintuitivă care face minuni. 5 motive de ce funcționează atât de bine

Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor

Am redat acest răspuns pentru a veni în întâmpinarea altor părinți care se confruntă cu teama de abandon a copilașilor lor. Cu ocazia perioadei de acomodare în colectivitate, această teamă se manifestă cel mai pregnant.

Dacă te confrunți cu o provocare în relația cu copilul căreia nu reușești să-i găsești o soluție, te invit să-mi scrii despre ea pe adresa redactia@parenting20.ro și îți voi răspunde (în cazul în care nu primești răspunsul în Inbox, te rog să verifici și în Spam).

Pe final, dacă îți dorești să îți ajuți mai mult copilul să facă față emoțiilor dificile, te invit să descarci un scurt ghid gratuit de o pagină, în format pdf, pentru calmarea emoțiilor copiilor:

GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR

 

Sursa foto: Jelleke Vanooteghem on Unsplash

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

115,962FaniÎmi place
140CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole