O provocare a multor părinți ai căror copii au început școala este dificultatea de acomodare a bobocilor în noul mediu.
În ultimele zile, am primit mai multe mesaje și întrebări de la mame cu copii care încep școala și care au dificultăți de acomodare precum: emoții, frici, tensiune emoțională, lipsă de cooperare, regres în ceea ce privește abilitățile dobândite etc.
Dacă și copilul tău se simte trist, nervos, irascibil, furios, poate chiar nefericit de când a început școala, acest articol te va ajuta să gestionezi mai bine această provocare.
Provocările copilului
În primul rând, te invit pentru câteva clipe să privim lucrurile din papucii copilului. Vom observa următoarele detalii:
- Mediul de la școală este foarte diferit de cel de la grădiniță. Iar ultimele luni de vacanță poate chiar au îndepărtat și mai mult din mintea copilului ideile de reguli din colectivitate, care, la școală, sunt, de regulă, mai multe și mai stricte decât la grădiniță.
- Copilul simte dorința ta ca el să se simtă bine la școală și să-și facă prieteni printre colegi. Mai mult, poate simți chiar o presiune din partea ta să se adapteze mai repede. Doar că nimeni nu poate fi fericit la comandă…
- În același timp, copilul are propriile sale provocări emoționale legate de adaptarea la școală. Poate că nu-i place colegul/colega de bancă. Poate că nu vrea să stea în prima/ultima bancă. Poate că urăște să se trezească devreme. Poate că se simte singur/ă la școală. Poate că îi e teamă că va fi respins/ă de ceilalți copii. Sau îi e teamă că nu va corespunde așteptărilor colegilor și ale învățătoarei. Sunte multe aspecte care pot face ca un copil să aibă dificultăți de adaptare la școală.
- El simte o presiune în plus din cauză că, pe de o parte, nu îi place la școală, iar pe de altă parte, simte că tu ai nevoie să-i placă la școală. Simte o presiune din cauză că trebuie să facă ceva ce nu îi place și pentru care nu are răgazul și nici instrumentele să se pregătească.
- Încercând să facă față provocărilor, să se acomodeze, copilul poate deveni neatent, abătut, trist. Iar asta poate să-l facă să devină mai puțin cooperant acasă, ceea ce poate stârni enervarea părinților. Când părinții ceartă copilul care se confruntă cu dificultăți emoționale, cel mic se simte complet singur în fața greutăților vieții pe care nu are capacitatea de a le gestiona. O asemenea abordare nu face decât ca provocările emoționale să se adâncească, să se intensifice.
Iată din ce motive nu este cazul să punem presiune în plus pe un copil care începe școala. Dimpotrivă, aceste presiuni sub forma criticilor, certurilor și țipetelor pot agrava situația.
Acum, că am trecut în revistă principalele provocări ale copiilor la începutul școlii, poți fi mai atent/ă și poți urmări în ce fel se manifestă acestea la copilul tău.
Citește și:
Gáspár György: Când e singur în fața eșecului și se simte respins, copilul își foloseșe energia pentru supraviețuire
Competiția toxică în rândul copiilor. 9 semne prin care se manifestă
Ce poți face pentru a-ți ajuta copilul să se acomodeze la școală
Vestea bună este că tu, în calitate de părinte, ai o influență mare asupra copilului tău proaspăt școlar și îl poți ajuta să facă față schimbării.
1. Concentrează-te pe ceea ce poți controla
De multe ori, mamele au tendința de a încerca să controleze mediul în care se află copilul prin: discuții cu învățătoarea, organizarea unor ieșiri împreună cu colegii după ore, implicarea în diferite activități școlare, solicitarea unor condiții speciale pentru copiii lor etc.
Sigur, e firesc să ne dorim să le creăm copiilor noștri un mediu cât mai plăcut și cât mai sigur. Însă, uneori putem influența condițiile în care se află copilul la școală, alteori nu le putem schimba. Iar comportamentele altor persoane (învățătoarea, colegii) nu le putem controla deloc. Cel mult, putem avea unele discuții.
Și a-ți consuma energia stresându-te de ce învățătoarea nu vorbește mai mult cu copilul tău sau de ce colegul din spate continuă să lovească scaunul copilului tău, deși al tău i-a spus să înceteze – nu te ajută deloc. Mai mult, te poate aduce la epuizare psiho-emoțională, astfel încât să nu mai ai resurse pentru a te ocupa de lucrurile pe care le poți controla.
De aceea, poți alege să te concentrezi pe acele aspecte ale acomodării la școală pe care le poți influența.
De exemplu:
- Colegul din spate lovește cu piciorul scaunul copilului tău – căutați diferite modalități prin care această mișcare să înceteze, pe care copilul să le pună în practică pe rând
- Nu îi place colegul/colega de bancă – ajută-l să găsească modalități de a se putea concentra la ore fără să fie influențat de persoana de alături
- Dorește să primească mai multă atenție de la învățătoare – să observe în ce momente învățătoare oferă atenție și să aibă un comportament care să corespundă așteptărilor învățătoarei
Citește și:
„Valoarea diplomelor în viața reală tinde spre zero”. 4 idei de la Dan Oros, Google & YouTube România, cum crești șansele copilului la o viață mai bună
Cum afli ce face copilul la școală fără a-l întreba direct? 24 de idei bune de aplicat imediat
2. Obișnuiește-te cu noua etapă din viața copilului
Din anumite puncte de vedere, începerea școlii este mai dificilă pentru mame decât începerea grădiniței. Odată cu prima zi de școală, ne dăm seama că cel mic nu mai este chiar atât de mic. Ne devine din ce în ce mai clar că a crescut și că este tot mai autonom.
Ne vedem copilul trecând de la un mediu de joacă la un mediu mai serios, care implică responsabilități, la un moment dat teste, note, examene. Și e nevoie să-i dăm drumul să zboare. E nevoie să avem încredere în copilul nostru că e capabil să se acomodeze, că va putea, pe măsură ce parcurge materia școlară, să treacă de toate testele și examenele.
Poate că nu e ușor să acceptăm faptul că nu mai putem reproduce aceeași fericire și bucurie pe care o simțea copilul în mediul fără griji de la grădiniță. În schimb, ne putem gândi cum ne putem ajuta copilul să-și creeze o stare de bine în noile condiții – cu școală, cu trezit devreme, cu teme. Ce bine că în clasa pregătitoare nu se dau teme! Un plus pentru acomodarea treptată la mediul școlar.
3. Petrece mai mult timp cu copilul
Valabil pentru toți părinții și mai ales pentru cei care observă la copiii lor semne de teamă de singurătate, tristețe, regrese, nevoie de conectare, neatenție, nervozitate, apatie etc.
În primele săptămâni de școală, fă-ți ceva mai mult timp pentru copil ca de obicei. Discutați mai mult, oferă-i mângâieri, îmbrățișări (unii copii au nevoie de apropiere fizică pentru a simți că primesc iubire). Jucați-vă împreună.
Ce e foarte important este ca, în timpul petrecut împreună, să te deconectezi complet de lumea de afară (telefon, problemele de la serviciu, treburile casnice, provocările din relația de cuplu sau din relațiile cu alte persoane etc.). Copilul va simți că primește atenția ta doar dacă i-o oferi 100%.
Când copilul se va simți în siguranță, va vorbi despre ce îl deranjează și îl vei putea ajuta să gestioneze situația.
4. Ajută copilul să-și gestioneze emoțiile
Părinții vor să-și vadă copiii fericiți. Iar asta îi face, de multe ori, să refuze să accepte emoțiile dificile ale copilului, să le respingă. Partea proastă este că, în acele momente, copilul nu își simte respinse doar emoțiile, ci se simte respins el ca persoană de către părinte.
Așadar, oricât de dificile sunt emoțiile copilului pentru tine, ascultă-l cu atenție și validează-i emoțiile, arată-i că îl înțelegi cu adevărat. Nu-ți fie teamă că îi vei accentua frica sau neliniștea. Dimpotrivă, atunci când va găsi înțelegere la tine, frica lui nu va mai fi nevoită să urle în el pentru a se face auzită. Intensitatea emoției va scădea.
De exemplu, când copilul spune că are emoții, nu ajută să-i spui să nu aibă emoții sau că nu are motive să aibă emoții, ci ajută să-i spui că e normal să aibă emoții, să se simtă în nesiguranță și poate chiar să simtă anumite frici în acest context de schimbare.
Apoi, poți duce discuția în concret întrebându-l ce anume nu îi place la școală? De ce anume îi este frică? Ce anume îi provoacă cele mai mari emoții? Și ascultă cu empatie.
Citește și:
Părinții a 9 din 10 elevi nu știu ce fac copiii lor online
50 de întrebări pentru o discuție de la suflet la suflet cu copilul
5. Spune-i copilului ce are nevoie să audă pentru a se simți în siguranță
În această perioadă de tranziție de la grădiniță la școală, copilul are nevoie de o susținere specială. Nevoia de susținere și de siguranță poate fi mai mică sau mai mare, în funcție de sensibilitatea copilului. Îți dai seama că nevoia de siguranță și suport este mare atunci când copilul simte frică, neîncredere, tristețe, când plânge frecvent și nu reușește să se acomodeze.
În acest context, copilul are nevoie să audă cuvinte precum:
- Te ascult cu atenție.
- Te înțeleg. Sunt alături de tine.
- Am grijă de tine.
- Ești în siguranță.
- Te iubesc așa cum ești.
Dacă simți că mai are și alte nevoi de care nu îți dai seama, întreabă copilul direct ce anume are nevoie să primească acum de la tine pentru a simți că îi ești alături și că îl susții. Și apoi oferă-i ce are nevoie, plus o îmbrățișare.
6. Clarifică în ce constau problemele
Cauzele dificultăților de acomodare a copiilor la școală pot fi diferite. De aceea, e important să discuți cu copilul tău pentru a afla în ce anume constau problemele.
Iată câteva întrebări pe care să i le adresezi copilului:
- Ce anume te deranjează?
- Ce percepi drept problemă? Formulează, te rog, problema.
- Cum te afectează pe tine personal asta?
- Cum te simți atunci când …?
- Dacă ai avea puterea să schimbi ceva, ce ai schimba? Cum ți-ai dori să arate lucrurile?
Cu ajutorul întrebărilor de mai sus vei descoperi care este problema, din perspectiva copilului. Nu te grăbi să-l convingi că, de fapt, nu este o problemă. Asta e perspectiva ta, nu și a lui. Atâta timp cât copilul percepe o situație drept o problemă care îl deranjează, are nevoie de ajutor să o gestioneze sau să nu o perceapă drept problemă, însă pornind tot de la problemă, nu din afara ei.
7. Ajută copilul să gestioneze problema descoperită
Odată descoperită problema, poți ajuta copilul să o rezolve.
Îți propun următoarea strategie:
- Clarificăm problema (Ce îl deranjează de fapt pe copil?)
- Formulăm scopul (Ce își dorește să obțină? Situația ideală. Deja, în această etapă focusul se mută de pe problemă în direcția scopului, ceea ce ne deschide înspre posibile soluții)
- Explorăm mai multe (minim 3) variante de soluții pentru realizarea scopului (Ce poate face pentru a obține ce își dorește? E important să fie acțiuni care depind de copil)
- Copilul alege o soluție pe care o pune în aplicare
- Feedback (Discuție după aplicarea soluției. Dacă nu funcționează, poate alege o altă soluție. Sau puteți parcurge din nou procesul, deoarece e posibil ca problema să se modifice pe parcursul rezolvării ei. Dacă problema s-a rezolvat, validăm metoda, apreciem abilitatea echipei/familiei noastre de a găsi soluții și responsabilitatea copilului de a o aplica)
Copilul care a început școala nu mai este copil de grădiniță. El face pași spre a deveni din ce în ce mai autonom. Și iată că, de multe ori, au nevoie de susținerea și ghidarea noastră, a părinților lor, pentru a reuși să se acomodeze în noul mediu.
Urmând strategia descrisă mai sus, îți poți ajuta copilul să găsească cele mai potrivite soluții pentru ca el să se adapteze la viața de școlar.
Care dintre ideile prezentate în articol simți că te ajută cel mai mult?
Sursa foto: Allan Mas, Pexels
