Copilul lovește și este agresiv cu alți copii? Cum schimbi acest comportament

La un moment dat, când le-am adresat părinților abonați la newsletterul nostru o întrebare, am primit peste 80 de emailuri cu răspunsuri de la părinți din care am observat că mai mulți părinți de copii de 1,5-3 ani se confruntă cu una și aceeași problemă. O cunosc foarte bine, căci și eu am trecut prin asta cu Emanuel, pe când avea în jur de 2 ani, cu diferența că Emanuel nu lovea alți copii, ci ne lovea și ne musca pe noi, părinții lui. Dar, în fond, problema este aceeași. 

Iată cum descrie o mamă situația cu care se confruntă:

„Am un băiețel de 1,8 ani care are un comportament destul de agresiv cu alți copii în parc, în magazin. În loc se să joace cu ei, îi mușcă sau îi lovește. Îi explic frumos faptul că copiii trebuie iubiți, dar fără succes. Cum aș putea să îi schimb acest comportament?” – C.M.

Chiar dacă, teoretic, mulți părinți știu despre această problemă, atunci când se confruntă cu ea în mod direct, văzând-o la copiii lor, de cele mai multe ori nu reușesc să găsească cel mai potrivit mod de a gestiona situația. Și, pe măsură ce răbdarea se consumă, părinții adună multă frustrare, tensiune și nervozitate.

Situația este agravată și de temerile care apar în momentele în care vezi cum copilul tău este nervos, lovește alți copii, sau are tendința să-i muște, să-i zgârie sau să-i tragă de par. Poate că îți este teamă că nu se va integra printre copii, că nu va avea prieteni sau că va fi, în general, o persoană agresivă și la maturitate. Aceste temeri te fac să fii mai tensionată și, fiind în stare de stres, nu reușești să găseșți o soluție potrivită, deși tot încerci de fiecare dată.

Citește și:

Copilul te sfidează și vorbește urât? Laura Markham prezintă 3 pași pentru o comunicare cu respect

9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]

Acțiuni pe care le fac părinții, dar care nu rezolvă problema

Să vorbim puțin despre ce acțiunile obișnuite ale părinților care, însă, nu rezolvă problema.

Iată câteva moduri în care reacționează numeroși părinți atunci când observă că micuțul lor lovește, muscă și zgârie alte persoane:

  • Îl ceartă pe copil – dorind să-i transmită că ceea ce face este inacceptabil și dorind să-l învețe regulile de comportament în societate
    Însă, atunci când copilul este certat, el pierde lecția pe care vrei să i-o transmiți, căci se va concentra pe frustrarea și furia pe care le simte atunci când este certat de către părinte. Se simte neacceptat și ceea ce va face va fi poate chiar să repete aceleași gesturi pentru a se convinge că îl accepți așa cum este.
  • Îl lovesc/muscă/zgârie pe copil, la rândul lor – din dorința de a-i arăta copilului cum se simte pe propria-i piele lovitura, mușcătura și zgârietura. Speranța părintelui este că, dacă cel mic va vedea că aceste gesturi provoacă durere, nu le va mai face cu altcineva.
    În realitate, însă, făcând ei înșiși aceste gesturi, părinții nu văd decât să le valideze în fața copilului. Copilul vede că și părintele le face și, cum copiii învață din comportamentul nostru mai degrabă decât din cuvintele noastre, va copia comportamentul și îl va perpetua.
  • Îi aduc argumente logice – cu intenția de a-l convinge să nu mai repete acel comportament.
    Însă, copilul până în 5-6 ani, reacționează în totalitate la emoțiile pe care le simte. Și poate asculta niște argumente logice doar atunci când este calm și liniștit, nu și atunci când se simte supărat și furios.
  • Îi cer copilului să înceteze comportamentul nedorit, eventual amenințându-l cu pedepse sau cu privarea de ceva plăcut – având intenția de a stopa imediat comportamentul indezirabil.
    Copilul poate înceta de teamă, însă fără să aibă convingerea interioară că este ce își dorește să facă. Iar dată viitoare când se va afla într-o situație similară, va avea același comportament. Cu alte cuvinte, este o soluție de moment, nu pe termen lung.

Citește și:

Cele mai periculoase 12 cuvinte pe care le poate auzi un copil de la părinții lui

Când copilul te lovește. Soluția pas cu pas, de la Laura Markham

Cauza comportamentului agresiv al copilului mic

Ce se întâmplă, de fapt, în mintea copilului mic atunci când lovește și are manifestări agresive?

Realitatea este că, până în momentul în care cel mic începe să vorbească bine și reușește să se exprime verbal, el are dificultăți de exprimare, cu atât mai mult de exprimare a emoțiilor dificile, pe care oricum abia le descoperă.

Copilașul de 1,5-2-3 ani simte furie, supărare, enervare – emoții puternice care, de multe ori, ne copleșesc și pe noi, adulții. În mod evident, copilașul nu știe cum să le facă față. Nereușind să se exprime verbal atunci când simte furie, enervare, supărare, copilul mic nu are la îndemână o altă modalitate de a le exprima decât prin corp: prin lovituri, mușcături, zgârieturi etc.

Având în vedere explicația de mai sus, primul lucru pe care îl poți face pentru rezolvarea problemei este să consideri că această etapă este firească în procesul de creștere a copilului. Acest gând îți poate da deja un pic de calm, mai ales dacă știi și faptul că aceasta este doar o etapă pe care cei mai mulți dintre copii o depășesc cu bine, mai ales atunci când sunt ajutați de părinți.

Citește și:

Comportamentul urât al copilului este strigătul lui disperat după ajutor. Soluții pentru un comportament mai bun la școală și acasă

Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi

Cum să-l ajuți pe copil să-și schimbe comportamentul agresiv

În primul rând, că părinte, îi poți arăta copilului empatie și acceptare, chiar dacă manifestările violente nu sunt acceptate de societate. Poți face asta știind că este o etapă și că lucrurile se vor schimba pe măsură ce copilul va învăța să se exprime verbal, precum și pe măsură ce va învăța să-și gestioneze emoțiile.

Ce nu ajută, însă, este negarea comportamentului copilului, refuzul de a i-l accepta.

Totuși, poate că îți este teamă că, dacă îi permiți să se comporte astfel, îl vei încuraja în această direcție și nu va scapă niciodată de el.

Soluția este ca, după ce îi arăți empatie și îi arăți că îl accepți cu aceste manifestări, să-l ajuți să își exprime emoțiile într-un mod în care nu rănește pe nimeni.

Citește și:

„Te accept pe tine, nu și comportamentul tău”. De ce nu funcționează această abordare [VIDEO]

Oana Moraru: „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător”

De asemenea, este foarte important pentru inteligența emoțională a viitorului adult care este astăzi copilul tău să-l ajuți să-și clarifice ce emoție simte: furie, frustrare, supărare, enervare, stres, dezgust, dezamăgire, tristețe, frică etc.

Și apoi să-l ajuți să înțeleagă cum a ajuns la aceste emoții, ce i le-a provocat.

Iată un exemplu de exprimare:

„L-ai lovit pe acel copil pentru că te simți/te-ai simțit furios din cauză că… (ți-a luat jucăria etc. – spui ce s-a întâmplat). Este în regulă să-ți exprimi furia. În același timp, știi că o persoană când este lovită simte durere. Și tu când eșți lovit simți durere, și eu, și copilul acela. Cum ai putea să-ți exprimi furia data viitoare într-un alt mod decât să lovești/muști? (Așteaptă un răspuns. Dacă nu spune nimic, poți continua): Cum ar fi ca, data viitoare când te simți furios, să-i spui în felul tău că ești furios, să te exprimi în cuvinte?”

O altă modalitate de a gestiona situația este să-l rogi pe copil să deseneze emoția pe care o simte: cum arată, ce culoare are etc. Și apoi roagă-l să facă un alt desen care să reprezinte un final fericit pentru desenul anterior.

Citește și:

Copilul tău se comportă urât? De ce e nevoie să-l iei atunci în brațe

O soluție simplă care rezolvă pentru totdeauna unele comportamente dificile ale copiilor 

Educația unui copil este un proces de durată. Așa că știi că lucrurile nu se vor schimba de azi pe mâine. Vestea bună este că, dacă abordezi acest proces cu acceptare și empatie, îți vei ajuta copilul să-și recunoască, să-și accepte și să-și autoregleze emoțiile, devenind o persoană cu un coeficient înalt de inteligență emoțională.

Îi poți da o mână de ajutor importantă copilului tău prin modul în care tu însăți relaționezi cu propriile tale emoții. Dacă vorbești despre ceea ce simți, dacă te exprimi verbal, dacă ești sinceră cu ține și nu încerci să ascunzi ceea ce simți, de tine sau de altcineva, copilul va vedea și va învăța și el să facă aceste lucruri.

Și, treptat, cu răbdare și înțelegere, copilul va învăța să-și observe emoțiile, să le trăiască și să-și exprime sentimentele dificile într-un mod constructiv.

Citește și:

Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile

Oana Moraru: Pare misticism să transformi relația copilului cu lumea doar lucrând cu tine. Dar funcționează de fiecare dată

Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii

 

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:

Canalul Whatsapp Parenting 2.0

 

Sursa foto: Allan Mas, Pexels

 

Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:

GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR

 

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

121,421FaniÎmi place
274CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole