Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor

Copilul nu ascultă. Aceasta este, poate, cea mai frecventă supărare a părinților. Pentru a o rezolva, adulții caută și încearcă diverse soluții.

Dacă cei mici ar asculta de fiecare dată ce le spunem și dacă ar face ceea ce le cerem să facă, noi, părinții, am fi mult mai calmi și în familie ar fi mai multă liniște și mai mult timp pentru activități împreună.

Realitatea este, însă, alta. De multe ori, părinții văd următorul tablou:

  • Copilul nu vrea să se spele pe mâini după ce a intrat în casă. Asta te face să-ți fie frică să nu se îmbolnăvească din cauza microbilor. Sau să nu se îmbolnăvească bebelușul.
  • Cel mic refuză cu îndârjire să se spele pe dinți, în ciuda argumentelor tale și a nenumăratelor încercări de a-l determina să o facă. E cu atât mai grav cu cât poate că are deja un început de carie și stomatologul a insistat să fie spălat pe dinți de două ori pe zi.
  • Deși îi tot spui să înceteze, copilul își lovește frățiorul sau surioara mai mică. Te simți permanent îngrijorată pentru siguranța copilașului mic.
  • De cum se trezește, vrea la tabletă sau pe YouTube. Când încerci să-i limitezi timpul petrecut în fața ecranelor, țipă și se tăvălește pe jos.
  • După școală, găsește tot felul de pretexte pentru a trage de timp înainte de a-și face temele pentru acasă. Nu poți face nimic altceva. Trebuie să stai lângă el pentru a te asigura că lucrează la teme și nu pierde timpul.
  • Cel mic refuză să se culce. A ajuns să fie un adevărat chin pentru tine să-l culci la prânz sau seara.

Acestea sunt câteva exemple. Tu știi exact ce se întâmplă în familia ta, ce anume îi ceri copilului să facă, iar el nu te ascultă. Mai mult, parcă nici nu te aude și ajungeți la nervi, țipete și crize de furie.

Dacă și tu te afli într-o situație asemănătoare, am o veste bună pentru tine! Stă în puterea ta să creezi contextul ca cel mic să te audă și să te asculte.

Pentru a reuși, este nevoie să elimini cele mai frecvente greșeli pe care foarte mulți părinți le fac și care au drept consecință neascultarea copiilor.

Top 5 greșeli ale părinților care provoacă neascultarea copiilor

Folosesc în acest articol cuvântul „greșeală” tocmai pentru a vedea exact ce nu funcționează și ce avem de schimbat în atitudinea noastră și în comunicarea cu copilul.

De fapt, știm că fiecare părinte face tot ce știe mai bine, tot ce poate mai bine, în fiecare moment al vieții sale, cu resursele la care are acces. Așadar, nu judecăm părinții pentru că au moduri de comunicare care generează neascultarea copiilor. În schimb, îi încurajăm să renunțe la aceste moduri de comunicare, alegând în loc moduri de comunicare constructive, care încurajează ascultarea.

În mod cert, în spatele fiecăruia dintre aceste 5 comportamente ale părinților prezentate mai jos se află intenția pozitivă de a influența comportamentul copilului spre binele lui. În general, părinții doresc binele pentru copiii lor. Din acest motiv, te rog să nu te simți vinovată dacă ți s-a întâmplat vreodată și ție să ai unul dintre comportamentele de mai jos.

În schimb, te încurajez să fii atentă la comportamentul tău și să observi dacă vreunul dintre ele se manifestă în comunicarea cu copilul tău/copiii tăi.

Iată, așadar, care sunt cele mai frecvente 5 greșeli ale părinților care îi determină pe copii să nu-i asculte:

1. Copilul nu ascultă din cauză că părintele îl critică

Imaginează-ți cum ar fi dacă, de fiecare dată când te-ai privi în oglindă, ai vedea numai ridurile, firele de păr albe, coșurile de pe față, petele de pe față sau corp, cicatricile, celulita, vergeturile sau kilogramele în plus. Cel mai probabil, ai ajunge să te desconsideri și să îți pierzi încrederea în tine.

Ceva asemănător se petrece atunci când copilul este criticat de către părinte. Copilul își vede oglindite în ochii părintelui trăsăturile negative. Știind că cei mici își formează imaginea de sine pornind de la mesajele pe care le primesc de la părinții lor, un copil criticat este un copil care învață despre sine că este rău, neadecvat, că face lucrurile greșit și ca nu este capabil să facă nimic bine.

De fiecare dată când îți critici copilul, pui câte o cărămidă la construcția defectelor lui. Astfel, întărești și susții chiar acele părți care nu îți plac la el și pe care dorești să le schimbi.

Mai mult, atunci când se simte criticat și judecat, copilul simte nevoia să se protejeze de suferința pe care o simte. Simte nevoia să se protejeze de tine. Și pune o barieră emoțională între el și tine. Aceasta îl ajută să îl doară mai puțin faptul că simte că nu este acceptat și iubit necondiționat de tine. Din această stare, probabilitatea să te asculte este foarte mică.

 

2. Copilul nu ascultă deoarece părintele îl învinovățește

Un mod de a determina copilul să nu repete o greșeală moștenit din trecut este învinovățirea copilului. Mai sunt mulți părinți care sunt de părere că, atunci când copilul se simte vinovat, el nu va mai repeta greșeala comisă.

Mai mult, pare că mulți părinți și-au făcut un scop din a vâna greșelile copilului. Am cunoscut o mamă care, imediat cum își lua copilul de clasa a VIII-a de la școală, îl întreba: „Ce greșeli ai mai făcut azi?”

Ce le scapă din vedere unor părinți este că cei mici știu foarte clar ce așteptări au părinții de la ei. Așadar, atunci când fac un lucru pe care părinții îl considera nepotrivit, ei sunt conștienți de asta.

A pune o presiune suplimentară pe copil atunci când el știe oricum că a greșit și se simte vinovat îl poate duce într-o stare profundă de vinovăție, de furie împotriva sa, de neputință. El se simte lipsit de resurse, complet incapabil să ia decizii și să acționeze, inclusiv în direcția dorită de tine. Preferă să rămână pasiv și să se lase dus de val.

 

3. Copilul nu ascultă din cauză că părintele nu îi oferă o alternativă

Cel mai sigur mod de a obține ceva de la o altă persoană este să îi spui ce anume îți dorești să facă pentru tine. Este valabilă și în cazul copiilor. Asigură-te că cel mic știe ce are de făcut.

De foarte multe ori, părinții insistă spunându-i copilului ce să NU facă, fără să-i mai spună și ce să facă în schimb. În cazul copiilor mici, de 1-3 ani, a le spune ce să nu facă aproape că reprezintă garanția că vor continua să facă acea acțiune din simplul motiv că nu știu ce să facă în schimb.

Așadar, e esențial să-i spui copilului nu doar ce să nu facă, ci și ce să facă în schimb. E important să-i oferi o alternativă la acțiunea pe care o face în acel moment.

În plus, la fel ca orice persoană, copilul are nevoie să simtă că are un oarecare control asupra vieții lui, atât cât îl poate avea la vârsta lui. De aceea, e important să-i oferi alternative. Pe măsură ce face o alegere, copilul va simți că deține controlul.

De exemplu, nu negociem dacă mergem sau nu la grădiniță, însă copilul poate alege cu ce se îmbracă: cu tricoul verde sau cu cel galben, dacă mergem cu mașina sau cu autobuzul, dacă își ia cu el o mașinuță sau un pluș etc.

Pe măsură ce îi oferi copilului alternative și îi satisfaci nevoia de control, vei observa cum devine mai cooperant.

 

4. Copilul nu ascultă deoarece părintele îl provoacă umilindu-l

O modalitate de a motiva copiii folosită de generația părinților noștri este provocarea care reprezintă o comparație umilitoare pentru copil. E important să ținem cont de faptul că fiecare copil este și se simte o persoană de când a apărut pe lume, indiferent cum îl consideră părinții lui. Copilul este o persoană și e important să-l tratăm ca atare, chiar și atunci când este mic și încă nu vorbește.

Iată câteva exemple de asemenea provocări umilitoare care provoacă mai degrabă neascultarea copilului decât ascultarea:

  • „Te comporți ca un bebeluș”
  • „Fetele mari sunt puternice. Tu plângi ca o fetiță mică și slabă.”
  • „Băieții nu plâng. Te comporți ca o fată.”
  • „Uite, nici bebelușul ăsta mic nu plânge, iar tu ești deja mare și plângi”.

 

5. Copilul nu ascultă din cauză că părintele îi pune etichete

Etichetele sunt anumite convingeri despre copil pe care și le-au format părinții și pe care le exprimă și le transmit copilului.

Etichetele sunt periculoase prin faptul că lovesc direct în identitatea copilului, în cine crede el că este.

De pildă, dacă părintele începe să-i spună copilului că minte și că este un mincinos, „ne-ai mințit din nou” etc., copilul își va forma imaginea de sine ca fiind mincinos. După aceea, oricât de des i-ar cere părinții să spună adevărul, atâta timp cât îl consideră mincinos, copilul va continua să mintă.

La fel se întâmplă atunci când părintele crede despre copil că nu ascultă, că este nesimțit, egoist, uituc, bătăuș, violent, dependent de ecrane etc.

Este un cerc vicios pe care l-a inițiat părintele și din care doar părintele poate începe să iasă. Copilul nu are cunoștințele, resursele și nici capacitatea de a rezolva această provocare.

 

Acum, la finalul articolului, observă dacă descoperi în comunicarea ta cu copilul vreuna dintre cele 5 greșeli enumerate mai sus. Pe măsură ce le elimini, înlocuindu-le cu moduri pozitive de comunicare, relația voastră se va îmbunătăți și copilul va deveni mai cooperant.

 

Te invit să vizionezi și videoul pe această temă:

 

 

 

Sursa foto: Alena Darmel, Pexels

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

111,146FaniÎmi place
49CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole