Mă bucur mult că Programul “Conectarea cu copilul. Ghid Practic”, pe care l-am anunțat sâmbătă, a trezit interesul mamelor din comunitatea noastră!
O parte dintre locuri s-au ocupat chiar din primele 24 de ore! Nu-ți fă griji, încă mai e timp până vineri să te alături și tu, dacă simți că ai nevoie de o conectare mai bună cu copilul tău/copiii tăi. Află toate detaliile DE AICI.
Astăzi, vreau să-ți povestesc despre o situație pe care am surprins-o întâmplător și pe care o găsesc grăitoare atunci când vorbim despre conectare.
Acum câteva săptămâni, într-o dimineață însorită de duminică, în timp ce mergeam cu fiul meu Emanuel (11 ani) pe stradă, ne aflam în spatele unei mame cu 3 copii: fiica mai mare, de vreo 14-15 ani, care mergea în dreapta ei, băiatul mijlociu, de aproximativ 8-9 ani, pe care îl ținea cu mâna stângă, cu mâna dreaptă ținând o fetiță mică, ce nu părea să aibă mai mult de 4-5 ani.
“Nu-mi pasă ce vrei tu! Nu e treaba mea să-ți îndeplinesc ție dorințele și să-ți suport ție toanele. Încetează odată!”, ne-a atras atenția tonul răstit al mamei către mezină. Nu auzeam ce spunea fetița, care deja ținea privirea în pământ și părea că îi dau lacrimile, însă reacția mamei la cuvintele ei a fost să-i dea o palmă peste gură. Copila a început a plânge mocnit, probabil știind deja din experiență că un plâns mai vocal ar fi generat și mai multă agresivitate din partea mamei. Și i-ar fi solicitat un efort și mai mare pentru a-și reprima suferința.
După care, se pare că a cerut apă, căci mama i-a spus: “Nu-ți dau. Ai băut acasă. Ai răbdare acum!”
Pentru că mergeam mai repede decât această familie, am depășit-o. Emanuel era șocat de reacția mamei și a fost nevoie să-i explic că sunt mulți părinți care nu știu să comunice cu copiii mai ales când aceștia simt și manifestă emoții dificile și care nu reușesc să se conecteze cu copiii pentru a rezolva ușor conflictele care apar.
I-am spus și că asta nu înseamnă că părinții sunt răi, că mama aceea e rea, ci doar că nu știe cum să facă mai bine și, cel mai probabil, aplică metodele de educație pe care le-au aplicat și părinții ei cu ea.
Copilul renunță. Și ce urmează?
Copilul poate să aibă răbdare să nu bea apă acum. Își poate înghiți acum lacrimile. Își poate reprima azi suferința pentru ca mama să înceteze să-l mai lovească și să țipe la el. Poate chiar și să renunțe la dorințele sale, când vede că acestea o deranjează atât de mult pe mama, persoana cea mai importantă, fără de care nu poate trăi.
Copilul poate renunța la părțile din sine care sunt deranjante pentru părinți, până la renunțare completă chiar, dacă asta i se cere.
Întrebarea e: Cum va fi acest copil mâine?
Doar ne putem imagina că, atunci când va deveni adultă, această fetiță va ști că emoțiile ei nu contează și, mai mult, că sunt ceva rău, astfel încât va continua să le reprime, să se lupte cu ele. Va ști că ea nu contează.
Va fi învățat că dorințele ei nu sunt importante, că nu ar trebui să existe, pentru că, dacă vrei ceva, dacă ceri ceva, pierzi iubirea celor dragi. De aceea, adultă fiind, nu știe ce vrea, nu-și dă voie să viseze, să-și dorească mai mult, să-și stabilească obiective. Crede că nu merită să primească, că e ceva defect în ea.
Va ști că, atunci când te exprimi, primești peste gură. Și se va fi obișnuit să stea în umbră, să nu-și spună părerea ca să nu deranjeze și să n-o pățească mai rău.
Pentru a fugi de suferința din suflet, provocată de aceste răni emoționale și de reprimare, e posibil să se refugieze într-o dependență de muncă, dacă se simte mai în siguranță în domeniul profesional, sau în vreo relație toxică, în care e forțată să-și reprime emoțiile.
Baza emoțională se pune în copilărie
Oricum ai da-o, tiparele de reglare emoțională și de relaționare cu oamenii se formează în copilărie, în relație cu adulții cei mai apropiați, de regulă părinții, în special mama.
Dacă mama nu se conectează la copil, dacă nu îi acceptă emoțiile, trăirile dorințele, comportamentele, dacă nu îi conține emoțiile, copilul rămâne fără instrumente sănătoase de autoreglare.
La autoreglarea emoțiilor copilul ajunge treptat, după vârsta de 12-14 ani, pe măsură ce a beneficiat de coreglare în relația cu mama.
Copilul tău vrea din tot sufletul să-l auzi. Și îl poți auzi cu adevărat doar atunci când ești conectată la el.
Din acest motiv, conectarea cu copilul este atât de importantă, determinantă chiar pentru bunăstarea psiho-emoțională a copilului de astăzi și a adultului de mâine.
Tocmai pentru a ajuta părinții să se conecteze cu ușurință cu copiii lor am creat Programul “Conectarea cu copilul. Ghid practic”.
Iată în ce constă mai exact:
- Este un Program online care conține 5 teme principale prezentate în 20-24 decembrie, pe care le poți parcurge oricând. Ideal ar fi să le urmezi în această vacanță pentru a te bucura cât mai repede de conectarea dorită cu copilul tău/copiii tăi!
- Se desfășoară pe un grup secret de Facebook, alături de mine și de alte mame minunate și implicate
- Teme practice – după ce le realizezi, primești feedback personalizat și răspunsuri la întrebări
- Ai susținerea mea personală timp de 4 săptămâni, ca să parcurgi Programul în ritmul tău
- 5 meditații pentru a schimba tipare mentale și emoționale care blochează conectarea
- Liste pdf cu idei de activități cu pot fi făcute cu copiii
- Garanția calității: Dacă ai parcurs Programul și nu ai observat nicio schimbare în bine, primești banii înapoi
- Investiția: sub 145 RON (29 euro) – este singura posibilitate să participi la acest preț
Îți place ideea de a avea ajutorul meu personal și un cerc de susținere împreună cu alte mame pentru a reuși să construiești o relație profundă și autentică de conectare cu copilul tău/copiii tăi?
Dacă da, apasă acum pe butonul acesta și alătură-te și tu:
(vei primi apoi pe email următorii pași):
Un lucru care îți va plăcea la acest Program este sentimentul că nu ești singură în această provocare, ci ești ajutată și susținută pas cu pas ca să reușești!
Ce vom face te va ajuta mult mai mult decât doar în relația cu copilul/copiii. Un câștig foarte valoros este conectarea cu tine însăți – vei avea o meditație specială pentru asta. Ca să-i oferi copilului tău conectare, e nevoie mai întâi să știi tu cum se simte, să o trăiești în relația cu tine. Abia apoi o vei putea da mai departe fără niciun efort, ci în mod natural, aceasta e frumusețea conectării!
Dacă și ție ți se întâmplă să ridici tonul la copil, să nu-l înțelegi, să-l critici, să pui presiune pe el, poți alege acum să pui capăt tuturor acestor lucruri participând la Programul “Conectarea cu copilul. Ghid practic” începând de vineri, 20 decembrie!
Sursa foto: Freepik.com
