Doar părinții care au trecut prin cel puțin o criză de plâns isteric a copilului știu cât de dificil este de gestionat, cât este de solicitantă și ce sentiment de neajutorare se trăiește atunci când criza de furie a copilului nu poate fi oprită.
Crizele de plâns la copii sunt normale și aproape toți copiii le au, mai ales între 2 și 5 ani, tocmai de aceea este important că părinții să le conștientizeze și să fie pregățiți pentru ele. Pentru copii, trecerea de la o stare liniștită la o adevărată dramă se poate face în mai puțin de 5 minute.
De la un simplu refuz se ajunge la plâns, combinat cu țipete, la lovituri, trântit pe jos, aruncat cu jucării sau alte obiecte pe care le au la îndemână. Un copil cu care ai o relație armonioasă și caldă, un copil vesel și, de obicei, ascultător, se schimbă de la o secundă la alta și se transformă într-un mic monstruleț. Iar tu te trezești asemenea unui personaj din desenele animate peste care vine un nor greu care lasă ploaia să cadă doar peste el, în timp ce în jur este liniște și soare.
Citește și:
Dr. Lawrence J. Cohen: Cele două limbaje care ne ajută să construim o legătură strânsă cu copiii
Când copilul vorbește urât. Cum să-l ajuți să-și gestioneze emoțiile
De ce apar crizele de plâns și de isterie la copii?
De la vârsta de doi ani, copilul devine un explorator curajos al micului univers din jurul său și începe să îți testeze și ție limitele. Copiii ne uimesc și ne încântă rapiditatea cu care învață lucruri noi și acumulează informații. Însă, această etapă este și solicitantă pentru dezvoltarea lor emoțională și psihică. Pe de o parte, copilul dorește să devină cât mai independent, să încerce și să facă de unul singur lucruri. Pe de altă parte, își dorește să se simtă și protejat.
Poate nu ai văzut lucrurile astfel, însă aceasta este o etapă care îi generează copilului tău multă tensiune. Copilul nu înțelege, încă, limitele, nu face diferența dintre dorință și realitate, nu conștientizează pericolul. Iar atunci când încerci să îl ferești și nu îl lași să facă ceva periculos, tocmai ce ai oferit prilejul unei crize de plâns.
Prima oară când copilul tău are o criză de isterie, pentru că nu l-ai lăsat să facă ce vrea (ori pentru că l-ai întrerupt dintr-o activitate), poți simți enervare, supărare, frustrare, poate chiar rușine (mai ales dacă te afli în public). Te vei întreba unde ai greșit, ce ai făcut rău și ce ai omis în educația copilului tău până atunci.
Citește și:
Autoreglarea copiilor este un mit. Cum ajunge un copil să-și autoregleze emoțiile și comportamentele
3 moduri să previi comportamentul negativ al copilului + Soluția de avarie
Ce te ajută cel mai mult în acest moment este să-ți păstrezi, pe cât posibil, starea de calm și de liniște. Chiar dacă cel mic are o criză de plâns, asta nu înseamnă că este un semn de tulburare emoțională.
Ocazional, toți copiii au pusee de încăpățânare care degenerează în crize de plâns și accese de furie. Dacă sunt gestionate cu succes de către părinte, aceste crize se vor diminua în frecvență și intensitate până pe la vârsta de 4-5 ani.
Cum se manifestă crizele de isterie la copii
Nu este dificil de „diagnosticat” o criză de isterie la copii: ei dau din picioare, urlă până când se înroșesc și parcă nu mai au aer, aruncă jucăriile, se trântesc pe jos și lovesc cu mâinile și picioarele, îi lovesc pe cei din jur, țipă și ai senzația că s-a ridicat un zid în jurul lor, prin care nu poate trece niciun cuvânt de liniștire din partea ta.
De obicei, astfel de crize de furie durează câteva minute. Dar sunt și părinți ai căror copii au crize de isterie care durează și o jumătate de oră – chiar o oră.
Episoadele sunt extrem de solicitante atât pentru copil, cât și pentru tine, părintele lui, și este foarte greu de imaginat în ce stare te poate aduce această furie, mai ales dacă nu ești pregătit/ă.
Nu uita este că cel mic nu face acest episod deliberat, pentru a te supăra. Este o reacție a lui față de refuzul tău. Ca adult, ai învățat să-ți autoreglezi emoțiile puternice, însă copilul încă nu are experiența de a gestiona frustrarea sau nemulțumirea. Pentru el nu contează locul în care se află, iar argumentele și explicațiile nu au valoare.
Atunci când vorbim despre crizele de plâns la copii, ne aflăm în fața unor sentimente dificile sau tensiuni care nu sunt gestionate corect, deoarece ei încă nu au învățat cum să facă acest lucru. În același timp, copilul mic nu are noțiunea viitorului. Pentru el contează doar ce se întâmplă aici și acum.
Începând cu vârsta de doi ani, copilul învață că sunt și limite, că sunt momente în care trebuie să renunțe la ceva, să aleagă între două lucruri, să ia decizii în care să facă și un compromis.
Citește și:
Cum să pui furia pe pauză ca să nu mai țipi la copil. Tehnica recomandată de Laura Markham
Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile
Când știi că se apropie o criză de isterie
O astfel de criză de plâns apare, de cele mai multe ori, pe fondul unei irascibilități existente. De exemplu, dacă în ziua respectivă copilul pare mai nervos, mai sensibil sau mai irascibil decât de obicei, iar afecțiunea în plus pe care i-o oferi sau joaca nu-i schimbă starea, atunci te poți aștepta la un astfel de episod.
De asemenea, o criză de isterie se produce de multe ori pe fondul oboselii, al foamei sau al nevoii nesatisfăcute de atenție, în acest caz, criza de isterie fiind un mod prin care copilul încearcă să îți atragă atenția.
Cum pornește o criză de isterie la copii
Primul semn: copilul începe să scâncească, să se plângă, să ceară lucruri despre care știe că nu are voie. Argumentele tale, distragerea atenției și afecțiunea suplimentară nu-l liniștesc. Apoi, începe să plângă. Din ce în ce mai tare, de neconsolat. Se înroșește și plânge până i se taie răsuflarea. Din acel moment, lucrurile încep să crească în intensitate, iar furia este eliberată. Se trântește pe jos, țipă, lovește cu mâinile și picioarele, aruncă jucăriile.
Unii copii, de 3-4 ani, își țin și respirația până ajung chiar să se învinețească la față. Iar în cazuri excepționale sunt copii care cad din picioare.
Părintele trece și el prin diferite stări: de la neputință, la frustrare, supărare și sigur la panică (în cazul unei crize de isterie extremă, când copilului i se face rău).
Citește și:
„Încetează! Că imediat vine tata și…” cu efectele sale nebănuite
Țipete și tantrumuri la restaurant? 6+5 soluții pentru părinți
Știai că majoritatea crizelor de isterie ale copilului au loc doar de față cu părinții?
Să nu fii surprins/ă dacă la grădiniță copilul este, de regulă, cuminte, ori dacă este liniștit cu bona, iar cu tine face astfel de crize de plâns isteric și de furie. Încăpățânarea copilului are și rolul de a-ți testa limitele, iar acest comportament este mai puțin probabil să apară cu un străin sau cu o persoană mai puțin cunoscută.
Este ironic, dar crizele de isterie sunt un semn că acel copil are încredere și un puternic atașament față de adultul cu care se comportă astfel, conform Academiei Americane de Pediatrie.
Pentru că aceste crize de furie sunt o formă de eliberare a energiei care epuizează copilul. Și, de multe ori, adoarme repede după ce criza trece. Iar după ce se trezește, copilul este liniștit, calm și a uitat, deja, de criza de plâns.
Citește și:
Părinte autoritar vs. părinte cu autoritate. Cum îți poți păstra autoritatea fără să fii autoritar
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
Cum să previi crizele de plâns la copii
Iată cele mai bune metode pentru a preveni și a opri o criză de plâns:
1. Răbdarea. Este arma ta secretă. Copilul are nevoie de înțelegere și de sprijin la orice vârstă, însă mai ales la această vârstă a isteriilor. Nu te lăsa învins/ă, frustrat/ă și în niciun caz nu reacționa ca el – cu furie și emoție negativă.
2. Nu poți preveni fiecare criză de isterie. Trebuie să știi că nu vei reuși de fiecare dată. Însă, fiecare dintre aceste episoade de plâns te aduce mai aproape de eliminarea lor, dacă știi cum să le gestionezi eficient. În timp, vei vedea că se reduc în intensitate, în durată și în frecvență.
3. Evită situațiile care provoacă anxietate copilului, supra-stimulare și oboseală. De cele mai multe ori, crizele de plâns apar pe fondul oboselii sau al foamei. Așadar, dacă poți reduce aceste situații, în mod sigur vei reduce și numărul crizelor de isterie.
4. Prea multe interdicții încurajează crizele de isterie. Ai grijă să nu-i creezi copilului mai multă frustrare decât este necesar. Dacă tu îl înveți să facă unele concesii, să renunțe la anumite lucruri, tu de ce să te încăpățânezi să fii ascultat/ă 100%? Și părintele e nevoie să învețe să lase de la el, să fie flexibil.
Citește și:
Brânză bună în burduf de câine? Alexandru Gavriliu: „Copilul ăsta pare brânză bună, însă burduful de câine ești tu”
20 de moduri în care poți să calmezi rapid un copil agitat
5. Dacă mergeți în parc, la joacă, nu-l îmbrăca în cele mai bune hăinuțe. Astfel, nu va fi o problemă dacă se murdărește, iar tu nu îi vei limita jocul prin reguli care să te avantajeze doar pe tine (să nu ai mai mult de spălat sau curățat etc.).
6. Ai grijă la limitele pe care le impui. Este imposibil să ții copilul departe de bucătărie. Acceptă că se va juca cu oalele tale și va face zgomot. În loc să-i interzici să se joace cu orice lucru din bucătărie, acordă-i un spațiu doar al lui. Un sertar doar al lui în care știe că are voie să umble: cu oale, linguri de lemn sau caserole din plastic. Acestea nu-l vor răni și este concesia perfectă.
7. Și ce dacă ieșiți în parc cu pantofi de culoare diferită? Poți alege să păstrezi regulile pentru situațiile în care copilul este în pericol, ori îi fac rău. În rest, poți accepta neconvenționalul, poți fi flexibil/ă și relaxat/ă.
8. Lasă-l să învețe de la tine. Copilul tău te va copia în toate. Iar atunci când vei face curățenie, sigur va dori să dea și el cu mopul sau să-și bage mâinile în găleata plină cu apă. Dacă vrea să participe (și sigur va dori), oferă-i logistică pe măsura lui:
- Un mop cu coadă mică (cele cu coadă reglabilă), iar rolul sau poate fi de a șterge în urma ta
- O cârpă curată cu care să șteargă oglinda sau orice altă suprafață la nivelul său
- O sticlă mică cu pulverizator, cu puțină apă, pentru a șterge, așa cum poate, oglinda
- Un scaun special pe care să stea lângă tine, atunci când ai treabă la blatul din bucătărie
Citește și:
Cum înveți copilul mic să nu facă crize atunci când se înfurie?
Nu-ți mai fie frică de tantrumuri! Abordarea contraintuitivă care face minuni. 5 motive de ce funcționează atât de bine
9. Fii pregătit/ă să ți se spună „NU”. Orice copil testează limitele și va încerca mereu să obțină mai mult decât ceea ce i s-a impus. În același timp, nu ar fi normal din partea lui să nu te provoace deloc, să nu aibă curiozitate, să nu dorească să exploreze. Nici tu nu ți-ai dori copilul tău să fie mereu supus și indiferent. Poate că nu va dori să se schimbe mereu de pijamale înainte de a lua micul dejun. Alternativele pe care i le oferi trebuie să fie rezonabile și să nu încurajeze un alt comportament neplăcut.
10. Anunță-ți intențiile. Poate că tu știi că la ora 13:00 trebuie să plecați din parc, iar la 13:40 să luați masa de prânz, pentru ca la 14:30 copilul să doarmă deja. Însă, copilul habar nu are de planurile și agenda ta. Astfel, cu 15 minute înainte să plecați din parc, anunță-l că trebuie să se pregătească. Nu-l lua pe nepregătite.
Dacă ți-a plăcut articolul și dorești să te alături misiunii noastre de a promova creșterea sănătoasă a copiilor, astfel încât să nu transmitem mai departe copiilor noștri rănile emoționale cu care a crescut generația noastră, ne poți susține aici. Cu ajutorul tău, misiunea Parenting 2.0 merge mai departe și tot mai mulți copii au șansa să primească o educație cu iubire:
SUSȚINE PARENTINGUL CONȘTIENT
Sursa foto: Freepik.com
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
