Cu ce rămânem după serialul care a îngrozit părinții din toată lumea. „Scenariul se poate repeta oricând“

Miniseria „Adolescence“ a pus pe gânduri întreaga planetă: cum poate transforma mediul online un copil aflat în preadolescență într-un criminal.

Specialiștii consultați de „Adevărul” oferă o serie de sfaturi de urmat împotriva escaladării de la o mică tensiune la violență extremă.

În primăvara acestui an, miniseria „Adolescence“ a pus pe gânduri întreaga planetă: cum poate transforma mediul online un copil aflat în preadolescență într-un criminal. Filmul oferă și o privire asupra manosferei, o colecție de forumuri online, site-uri și influenceri care promovează misoginia și o viziune rigidă asupra masculinității.

Este menționat și numele lui Andrew Tate, unul dintre reprezentanții curentului de influenceri care promovează masculinitatea toxică.

Părinții îi protejează excesiv pe copii în mediul fizic

Pe lângă faptul că a impresionat milioane de telespectatori din întreaga lume, serialul distribuit de Netflix și-a pus amprenta și asupra premierului Marii Britanii, Keir Starmer. Acesta s-a întâlnit, la finalul lunii martie, cu persoanele care au produs „Adolescence“ și a anunțat că va pune la dispoziție miniseria în toate școlile de pe teritoriul Regatului.

„Trăim o perioadă în care părinții, pe de o parte, îi protejează excesiv pe copii în mediul fizic, lucru care înseamnă că nu au suficiente oportunități să-și dezvolte reziliența, să depună efort, să aibă responsabilități, fără contexte care să le permită dezvoltarea abilităților sociale”, spune Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut cu o experiență de peste 20 de ani în consilierea și psihoterapia familiei și terapia cuplului.

„Pe de altă parte, există o lipsă de protecție în mediul online. Cumva, diferențele acestea două fac ca, din păcate, copiii să fie supuși multor situații riscante pe care ei nu le pot evalua ca atare. Serialul „Adolescence“ propune ipoteze cu care noi deja eram obișnuiți: comportamentul tânărului a fost cauzat poate de neglijența sau de abuzul fizic și sexual al tatălui. Însă aceste ipoteze cu care noi eram familiarizați până acum observăm că, de fapt, nu explică comportamentul tânărului. Ceea ce ne arată că e important să începem să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, anume că o responsabilitate individuală nu mai este cauza tragediei. Când spun responsabilitate individuală mă refer la comportamentul copilului care este determinat de abuzul tatălui, așa cum e adus în discuție. Înseamnă că e nevoie să găsim o altă explicație pentru ceea ce se întâmplă cu copiii și, cu siguranță, alte soluții,” mai spune specialista.

Cum putem să-i protejăm?

Pe de o parte, să existe restricții de acces. Pe de cealaltă parte, a-i sprijini să dobândească aceste abilități sociale, de reglare emoțională și în situații de conflict, sentimentul de apartenență prin relațiile față în față, mediate și sprijinite de adulți.

Cele mai recente studii ne arată că dezvoltarea cognitivă și biologică a copiilor se încheie la 24 de ani, deci numim adolescență perioada de până la această vârstă, ceea ce înseamnă că au nevoie de protecția adulților o perioadă mult mai lungă de timp, nu așa cum ne așteptam. Dacă toate aceste ipoteze nu sunt suficiente, soluția apare în literatura de specialitate drept reziliență digitală.

Ce înseamnă reziliența digitală?

Capacitatea și abilitatea tinerilor de a selecta care sunt contextele sănătoase pentru ei și contexte de învățare, dar și abilitățile sociale de a le dezvolta în mediul fizic, susținuți de adulți prin această creare a unor altfel de contexte.

De exemplu, o universitate britanică a realizat un studiu care a constat într-un experiment: copiii unei școli au stat o săptămână fără telefoane. Evident că au început să fie mult mai conectați, mult mai prezenți, să se observe unii pe ceilalți. În mediul online nu ai nevoie de empatie să relaționezi, pentru că răspunsul e întârziat, nu-l vezi imediat, iar riscul de agresivitate este mult mai mare.

În interacțiunea fizică, când copiii au certuri sau dispute, faptul că există această reglare imediată și sentimentele de rușine, de vină, îi ajută pe copii să-și rezolve tensiunile, conflictele într-un mod non-agresiv.

Ce altceva poate să facă părintele?

Cu siguranță, petrecerea unei perioade mai îndelungate de timp, de exemplu, făcând sport. Foarte importantă este și interacțiunea între fete și băieți – apropo de toate conversațiile despre ce înseamnă masculinitate toxică – și influența unor persoane abuzive asupra lor. O influență în această situație o reprezintă și lipsa încrederii în autoritate, iar aici mă refer la faptul că profesorii nu mai sunt mentori pentru copii.

Există o perioadă în dezvoltarea lor când e foarte important rolul părinților, însă după o anumită vârstă sunt importanți mentorii. Dar dacă nu ai mentori în școală, alți profesori, de la care să învețe, de exemplu, interacțiunile sociale, cum să relaționeze cu o fată, de exemplu? Dacă nu ai niște mentori care să ofere aceste repere, există riscul de a fi influențați de persoane abuzive din mediul online.

Limitarea timpului în mediul online. Cu ce ar trebui să înceapă părinții?

În primul rând, să limiteze accesul la tehnologie. Anxietatea multor părinți împiedică implementarea acestor reglementări, din păcate. Ar trebui să existe mult mai mult timp petrecut împreună – părinții pot organiza vizite astfel încât copiii să se joace în afara cadrului școlar. Toate lucrurile acestea, așa cum am văzut și în serial, se întâmplau, dar nu sunt suficiente.

Nu e suficient dacă nu ne asumăm o mai bună colaborare și sprijin din partea părinților față de profesori – sunt studii care arată creșterea semnificativă a abuzului părinților și copiilor față de profesori.

Copiii au nevoie de o colaborare bună între profesori și părinți pentru a construi alte contexte sociale mult mai sănătoase pentru ca ei să nu petreacă timp în mediul online.

Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):

Canalul Whatsapp Parenting 2.0