Din ce în ce mai mulți părinți înțeleg cât este de important pentru viitorul copiilor lor ca ei să fie părinți conștienți, capabili să fie cu adevărat prezenți în viața copiilor lor și să-i ghideze în viață.
În lipsa unui parenting conștient, părintele relaționează cu copilul dintr-o poziție inconștientă, în care traumele sale psihologice sunt moștenite de copilul său, afirmă psihologul, psihoterapeutul relațional și autorul Gáspár György, într-o postare pe contul său de Facebook.
Potrivit acestuia, „relația părinte-copil este asemenea unei oglinzi în care părintele poate descoperi atât cele mai frumoase, cât și cele mai dureroase părți ale sale, poate vedea atât cele mai minunate momente din viața sa, dar și pe cele mai înfricoșătoare”.
Dar, continuă specialistul, această perspectivă este valabilă și pentru copil: „În interacțiunea cu părintele, copilul se descoperă sau se leapădă de sine, află ce este posibil și ce este interzis, învață ce înseamnă fericirea și cât de cutremurătoare poate fi durerea”.
Relația părinte-copil este transformatoare, atât pentru îngrijitor, cât și pentru cel îngrijit, spune psihologul. El precizează că cel mai important ingredient într-o relație benefică părinte-copil este prezența conștientă a părintelui:
„Asemenea oricărei legături sufletești, și aceasta ne modelează credințele, părerile despre sine, despre ceilalți și despre lumea din care facem parte. Iar ingredientul necesar ca modelarea să fie una benefică este starea de prezență conștientă a părintelui”.
Citește și:
Parenting tradițional vs. parenting conștient. 10 diferențe de la psihologul Gáspár György
„De ce numai pe-al meu îl necăjesc colegii?” 5 soluții de la Oana Moraru pentru a ajuta copiii să pună limite
Gáspár György evidențiază 5 moduri în care se manifestă diferit parentingul conștient față de cel inconștient:
1. Un îngrijitor conștient va simți cât de importantă este conexiunea dintre el și copil, și îi va permite copilului să se hrănească sufletește cu energia relațională, în timp ce are libertatea de a se descoperi pe sine.
„În lipsa unui parentaj conștient, părintelui nu-i rămâne decât varianta relaționării inconștiente. Una în care traumele, nevoile, durerile, suferințele și dorințele sale vor deveni, mai devreme sau mai târziu, moștenirea psihologică cu care fiul sau fiica sa „va porni, în viață”.
Inconștiența vine cu povara „atitudinii simbiotice” – una în care privesc copilul drept extensie a personalității și idealurilor mele. Prin urmare, mă simt îndreptățit ca acesta să obțină ceea ce mie nu mi-a reușit sau să ducă mai departe misiunea existenței mele. Mai simplu spus, mare parte este despre mine și mică parte despre copil. Cu cele mai bune intenții și cu iubirea în minte, părintele inconștient și absorbit de sine va cauza, din lipsă de cunoaștere, multe daune relaționale. Omițând să recunoască că ceea ce contează, cel mai mult, nu constă în măreția sentimentelor sau a „proiecțiilor” sale, ci în felul în care se simte copilul în relația cu acesta”, spune autorul.
2. Părintele inconștient „știe” cine trebuie să devină și să fie copilul.
Părintele conștient este curios și dornic să descopere cine este copilul.
3. Părintele inconștient modelează personalitatea copilului, asemenea unui cofetar care utilizează forma de tăiat fursecuri.
Părintele conștient se străduiește să fie el adultul care să inspire copilul.
4. Părintele inconștient se luptă ca fiul sau fiica sa să se identifice cu copilul perfect din mintea sa.
Părintele conștient caută să respecte și să onoreze autenticitatea copilului din fața sa.
5. Părintele inconștient respinge copilul, prin intruziune sau indiferență.
Părintele conștient acceptă și copilul descoperind nevoile și unicitatea acestuia.
Citește și:
Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi
Gáspár György: Pretindem iubire copiilor, sperând să ne satisfacem golurile afective din propria copilărie
Îl poți urmări pe psihologul Gáspár György discutând pe teme de parenting, cum ar fi spațiul psihologic dintre părinte și copil sau proiecțiile părinților și efectele acestora asupra copiilor, cu Mirela Retegan, fondatoarea Gașca Zurli, la emisiunea Antrenorul Părinților, difuzată de Radio Europa FM.
Dacă rezonezi cu abordarea lui Gáspár György, s-ar putea să-ți dorești să afli mai multe despre cărțile sale:
„Copilul invizibil”
Nu putem jeli ceea ce nu ne permitem să simțim. Cu alte cuvinte, pentru a ne încheia copilăria dureroasă, ne mai rămâne să simțim trăirile înghețate ale copilului abandonat din noi. Și să ne reamintim că toate acele lucruri care nu s-au întâmplat – grija, atenția, prețuirea și protecția – pot fi, pentru sufletul copilului, la fel de dureroase precum cele care s-au întâmplat – abuzul, respingerea, indiferența și violența.
„Cartea îmbină perspicacitatea clinică și inteligența analitică, fiind o neprețuită sursă de informații pentru cei care lucrează în domeniul sănătății mintale, dar mai ales pentru părinți. O recomand cu căldură”, spune Dr. Frank M. Dattilio, profesor asociat în Departamentul de Psihiatrie al Școlii de Medicină de la Harvard, specialist în terapie cognitiv-comportamentală.
„Suflete de sticlă. Traumele celor rătăciți în trecut”
În această carte, „psihologia științifică și narațiunea se iau de mână, pentru a descoperi o parte din sensul vieții. Am pornit la drum cu intenția să dezvălui lumii povestea a doi oameni: simțirile, gândurile, atitudinile, dialogurile, comportamentele, obiceiurile și destinul lor. Un „el“ și o „ea“, la fel ca noi toți – cu îndoieli și frici, cu amintiri dureroase și regrete care nu mai mor odată, cu pete pe suflet și măști care ascund traume. Apoi am realizat că, în narațiunea acestei cărți, am cuprins nenumărate povești auzite în cabinet, am dat voce durerii sfâșietoare și am aprins flacăra curajului și a asumării. Vei găsi în paginile cărții, o sumă de învățăminte. (…) O altă parte reprezintă concluzii ale cercetărilor făcute în ultima jumătate de secol, de oamenii de știință din zona psihologiei relaționale și a psihogenealogiei”, spune autorul despre această carte.
„Mindfulness urban. Exerciții de curaj, compasiune și conectare”
Suntem oameni și avem nevoie de un spațiu interior în care să ne simțim în siguranță, în care să ne refugiem pentru scurt timp, ca mai apoi, ghidați de curaj, compasiune și conectare, să revenim în lumea exterioară pentru a ne trăi viețile din plin. Această carte te poate ajuta să descoperi că dincolo de emoții, gânduri și provocările vieții nu se află sfârșitul lumii, ci chiar începutul ei.
Starea de prezență conștientă ne ajută să vedem ceea ce este invizibil – durerea noastră. Iar când îți vezi durerea, este greu să mai fugi de tine. Atunci începe vindecarea și pornești pe calea care te duce spre adevărata pace interioară.
Cartea este un ghid – personal și practic în același timp – pentru a ne îmbrățișa temerile, îngrijorările și durerea. Astfel, purtați de starea de prezență conștientă, ajungem la Sinele nostru real.
„Revoluția iubirii. O altfel de poveste despre atașament și relații”
„Cartea este o pledoarie pentru reciprocitate, autorul folosind teorii explicative și date științifice, experiențe personale – dând cărții nuanțe convingătoare preluate din capitalul relațional personal – amintind mereu nevoia de a lupta pentru construirea și menținerea unei vieți sănătoase de relație. (…) Gaspar Gyorgy a ales iubirea, cea mai delicata, misterioasă, complicată și dificilă realitate a domeniului relațiilor. El se definește ca fiind un „reparator”, doritor de a evalua, verifica și ajusta relațiile, cerând în psihoterapia de cuplu pe care o practică luciditate și dorința de schimbare spre bine. Cartea lui este dedicată celor care ajung să creadă/știe că o relație trebuie cultivată cu multă grijă pentru că altfel, asemenea unei plante, ea se usucă și piere”, spune despre această carte Aurora Liiceanu, doctor in psihologie și autoare a volumului „Ea și El. Biografia unei relații”.
Sursa foto: Facebook Gaspar Gyorgy