Dacă cei mici nu ar face nicio greșeală, probabil că noi, părinții, am fi extraordinar de mulțumiți. În lipsa greșelilor copiilor, nu am avea motive să-i certăm, să-i criticăm, să ne enervăm și să țipăm la ei.
Realitatea este, însă, alta. Copilul face diverse lucruri prin care încalcă regulile impuse de părinți sau pe cele sociale, trezindu-le astfel nemulțumirea. Vestea bună este că putem să ne motivăm copiii să-și corecteze greșelile. Vom discuta despre asta în cele ce urmează.
Pentru început, îți propun să vedem definiția greșelii, conform DEX 2009:
GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală.
Și acum, te invit să faci puțin abstracție de situația ta concretă și să te gândești la alte familii și la modul în care abordează părinții greșelile copiilor. Vei observa că, în timp ce în unele familii a sparge o cană este o greșeală gravă pentru care copilul este pedepsit, în alte familii este un lucru minor, uitat de toată lumea în câteva minute.
După cum vedem, părintele este cel care stabilește regulile și evaluează copilul în funcție de ele. Părintele este cel care decide dacă și când greșește copilul.
Totuși, niciunul dintre noi, oricâte cunoștințe și pregătire am avea, nu poate afirma cu tărie că deține adevărul absolut. Și, dacă ești o persoană deschisă, cu siguranță ai trecut prin momente de transformare când ți-ai schimbat modul de gândire și felul în care reacționezi la lucrurile care se întâmplă în jurul tău.
Din acest motiv, cel puțin la nivel teoretic, ai putea admite faptul că ceea ce astăzi consideri a fi o greșeală a copilului s-ar putea ca mâine să nu mai fie văzut că o greșeală. Ce vreau să subliniez este că greșeala copilului este doar perspectiva ta asupra comportamentului lui. Desigur, dacă îi spui de mai multe ori perspectiva ta, în timp, copilul învață care sunt lucrurile pe care le consideri greșeli și la va considera și el ca atare. Dar, regulile sunt impuse de tine.
Citește și:
De fapt, greșeala… nu există
În continuare, aș vrea să ne aplecăm urechea asupra copilului și să vedem cum arată greșeala din punctul lui de vedere. Știi că ți-am mai vorbit până acum despre greșeală, despre greșelile tale. Și îți spuneam că tot ce ai făcut până acum în relația cu copilul, dar și în afara acesteia, a fost cel mai bun lucru pe care l-ai fi putut face, chiar dacă, acum, privind în spate, pe unele dintre ele le vezi că fiind greșeli.
Acum, cu informațiile pe care le-ai dobândit între timp, poate fiind mai calmă, mai relaxată, mai puțin stresată, mai mulțumită de tine și de partenerul tău, ai o perspectivă diferită asupra lucrurilor și știi exact ce ai greșit. Poate chiar te judeci și te simți vinovată pentru ce (nu) ai făcut la un moment dat. Însă, după cum spuneam, te judeci cu mintea și cu cunoștințele tale de acum. Atunci, la momentul în care ai procedat așa, aveai toată convingerea că faci un lucru bun. Mai mult decât atât, credeai că faci cel mai bun lucru posibil, luând în calcul resursele pe care le aveai în momentul respectiv (cunoștințe, emoții, stare interioară, abilități, calități, nivel de stres etc.).
Așadar, o persoană, atunci când acționează într-o anumită situație, face cel mai bun lucru de care este capabilă în acel moment, cu resursele pe care le are. Este, deci, convinsă că face cel mai bun lucru posibil, în acel moment.
Dacă este așa, și a făcut tot posibilul din punctul ei de vedere, oare putem spune că acea persoană a greșit? Cel mai probabil, nu.
Același lucru este valabil și în cazul copilului tău. Copilul face cel mai bun lucru pe care îl poate face, într-un anumit moment, cu resursele pe care le are. Dacă ar fi avut înainte o experiență în care a spart o cană, poate că ar fi fost mai atent de data asta și nu ar fi pus-o la marginea mesei. Sau poate că, dacă ar fi fost mai agil, ar fi prins-o imediat. Sau poate că, dacă ar fi fost mai mare și ar fi avut banii lui, ar fi ieșit repede și ar fi cumpărat o cană în loc. Posibilitățile sunt nelimitate și orice modificare la nivelul resurselor determină o reacție diferită la cele întâmplate în realitate.
Citește și:
Sărbătorește greșelile copilului tău. Dr. Shefali Tsabary spune cum să abordăm constructiv greșeala
Copilul greșește și criticile nu ajută? Cu ce să înlocuiești critica pentru a-i schimba comportamentul
Copilul nu greșește niciodată
În continuare, îți voi spune un lucru care pentru unii părinți poate părea inadecvat sau chiar șocant: Copilul tău nu greșește. Niciodată. El face cel mai bun lucru pe care îl poate face la un moment dat, cu resursele pe care le are. La fel cum nici tu nu greșești. Pentru că, din această perspectivă, nu există greșeală. Facem întotdeauna cel mai bun lucru de care suntem capabili, în momentul respectiv. Ești de acord?
Acestea fiind spuse, îți propun să abordăm situația luând în calcul acest lucru. Ceea ce considerai până acum o greșeală înseamnă, de fapt, că fiul sau fiica ta a făcut un lucru inacceptabil din punctul tău de vedere, care încalcă principiile și valorile tale. Adică, este o greșeală din punctul tău de vedere, sau al învățătoarei/educatoarei. Nu este o greșeală în sine. Părinții care înțeleg acest lucru obțin o viziune mai generală și mai detașată asupra situației și pot lua decizii mai bune.
Ce fac părinții atunci când observă greșelile copiilor? Își doresc să le corecteze pentru ca cel mic să devină o persoană corectă, ordonată, echilibrată, cu un stil de viață sănătos etc.
Pentru corectarea greșelilor, părinții aleg, de regulă, unul dintre comportamentele foarte răspândite. Ceea ce nu iau în calcul mulți părinți este, însă, că aceste comportamente au și efecte negative care, de cele mai multe ori, nu fac decât să împiedice rezolvarea problemei.
Citește și:
Copilul e dezinteresat de școală? Cu ce să înlocuiești criticile astfel încât să-ți asculte sfaturile
5 lucruri pe care să le faci astăzi în relația cu copilul ca să nu regreți mai târziu
Iată 4 reacții la greșelile copiilor răspândite printre părinți, cu consecințele lor negative:
1. Ceartă și pedepsesc copilul, dacă este vorba de o greșeală pe care o consideră gravă
În realitate, pedeapsa îl face pe copil să nu se mai simtă responsabil în situația respectivă. El și-a luat pedeapsa, deci a scăpat de orice implicare. În plus, atunci când este pedepsit, copilul devine frustrat, are gânduri de răzbunare și preocuparea lui va fi nu să-și corecteze greșeala, ci cum să facă să ascundă de tine faptul că a greșit, că să evite pedeapsa pe viitor.
2. Îl întreabă „De ce ai făcut asta?”, încercând să afle o explicație a comportamentului copilului
Unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat la cursul de formare în Coaching a fost despre efectele negative ale întrebării „De ce?”. Un copil aude această întrebare de foarte multe ori, pe un ton supărat, răstit, nervos, simțindu-se judecat și criticat. Și intră în defensivă, urmărind să se apere de critici, nu să-și corecteze greșeala. În plus, ce răspuns te aștepți să-ți dea la întrebarea „De ce ai spart cana?” Te-ai simți mai bine dacă ți-ar răspunde „Pentru că sunt nepriceput/ neatent/ prost”? Tu când ai spart un obiect și cineva te-ar fi întrebat după asta de ce l-ai spart, ce răspuns i-ai fi dat?
3. Îi explică de ce acel comportament nu este în regulă
Explicațiile tale, dacă sunt spuse calm și fără judecată și critică, îl vor face pe copil să înțeleagă care sunt motivele pentru care îi ceri să respecte anumite reguli. Acesta este un lucru bun, însă nu suficient pentru a rezolva adevărata problemă. Tu îi vorbești despre nevoile, dorințele și valorile tale. Însă el le percepe prin prisma nevoilor, dorințelor și valorilor lui…
4. Îl face atent la propriile greșeli, pune accentul pe greșeli
Unii părinți cred că soluția pentru că lucrurile să meargă bine este eliminarea greșelilor, iar pentru a elimina greșelile, trebuie să le evidențiezi. Această perspectiva are logică, însă ea vine la pachet cu anumite efecte negative pe termen lung. Copilul învățat de mic să se concentreze prea mult pe greșeli va acționa în viață nu pentru a crea sau a obține ceva, ci pentru a nu greși. Copilul căruia i se spune foarte des că a greșit și care se simte judecat din această cauză va deveni temător, timid, nu va avea curajul să încerce lucruri noi, din teama de a nu greși.
Citește și:
9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]
Lecția pe care o învață un copil atunci când este pedepsit. Ce spune Alfie Kohn, autorul bestsellerului „Parenting necondiționat”
Iată ce ne-au scris trei mame despre copiii lor care au ajuns să aibă reacții nepotrivite atunci când greșesc:
- „Am o fetiță de 6 ani care este foarte timidă (nu vorbește cu ceilalți, nu intră în jocuri cu alți copii….. când vin copii în vizită, mereu se retrage singură și se joacă pe telefon sau pe tabletă, nu ridică mâna la școală), plânge doar dacă te uiți puțin încruntată la ea, nu acceptă să greșească, își cere scuze din orice, îi este frică să nu răspundă greșit la întrebări.” – Luminița
- „De multe ori se enervează și se supără foarte tare când greșește ceva și asta probabil se datorează faptului că, undeva în urmă, obișnuiam să-l cert când făcea câte o boacănă sau greșea ceva.” – Oana
- „Mi-aș dori că Radu să nu abandoneze ușor, să accepte să greșească, să învețe din greșeli, să aibe încredere în el.” – Gabriela
Poate că te regăsești și tu în cele scrise mai sus sau poate că doar ți-ai dori să știi cum să abordezi acțiunile copilului pe care le consideri greșite astfel încât să eviți să-l influențezi pe copil să devină o persoană timidă, temătoare și lipsită de curaj.
