Atunci când sunt mici, copiii își exprimă emoțiile exact așa cum le simt, în forma lor naturală, brută. Apoi, pe măsură ce cresc, părinții, bunicii și, de cele mai multe ori, și educatorii, învățătorii, profesorii îi învață să-și reprime emoțiile.
Desigur, nimeni nu spune explicit „Copile, reprimă-ți emoțiile!” Acest lucru se întâmplă implicit, luând forme precum:
„Nu mai plânge, că nu ți s-a întâmplat nimic.”
„E urât să te comporți așa.”
„Nu te iubesc dacă mai continui să plângi/țipi.”
„Ești băiat și plângi ca o fată…”
„Fetele mari nu plâng. Te porți ca o fetiță mică.”
„Trebuie să-ți iubești fratele/sora, nu să o lovești.” etc.
Și așa, pe măsură ce cresc copiii, încep să adune o mulțime de emoții reprimate, despre care știu că le este interzis să le exprime. Și așa pot apărea comportamente agresive inexplicabile, schimbări de dispoziție, stări de tristețe și apatie sau chiar reacții psihosomatice: dureri inexplicabile de cap, de burtică, stări de febră, nervozitate accentuată, depresie etc.
Copilul continuă să crească și ajunge la vârsta adolescenței. Adolescenții o duc mai bine din acest punct de vedere, căci, în contextul revoltei pe care o manifestă, reușesc să-și exprime emoțiile și asta îi ajută, chiar dacă este deranjant pentru adulți.
Apoi, adolescența trece, la fel și curajul pe care îl simțea atunci, persoana să maturizează și revine la ce s-a obișnuit din copilărie să facă: să-și reprime emoțiile despre care a învățat că sunt rele. Și, din această cauză, foarte mulți adulți ajung să aibă diferite afecțiuni, mai grave sau mai puțin grave, pe fond emoțional, sau pe fond nervos, pe fond de stres, cum am auzit spunându-se mai des. Stresul, nervii sunt, de fapt, emoții percepute drept negative pe care persoana nu reușește să le gestioneze, nu știe cum să le exprime și, cel mai frecvent, le ignoră până când acestea dau pe dinafară și încep să afecteze corpul fizic sau relațiile cu oamenii apropiați.
Așadar, pentru ca o persoană să nu se îmbolnăvească pe fond emoțional la maturitate, este important să învețe din copilărie cum să-și regleze emoțiile. Și îți dorești să-ți înveți copilul cum să-și regleze emoțiile, deoarece vrei că el să fie sănătos în prezent și pe termen lung și îți dorești să aibă relații frumoase cu oamenii din viața lui.
Lista nemulțumirilor
Îți voi prezenta, în cele ce urmează, o metodă simplă prin care îți poți ajuta copilul să-și exteriorizeze emoțiile, să scoată din el, să exprime gândurile și emoțiile dificile pe care le are.
Părinții sunt în căutare de soluții concrete, căci, atunci când conștientizează necesitatea ca cel mic să-și exprime emoțiile, nu știu exact ce ar putea face și întrebarea care le vine este: „Și ce să fac? Să-l las să se lovească singur sau să-i lovească pe alții?”
Să accepți emoția unui copil înseamnă să o recunoști, să-i oferi copilului dreptul de a simți această emoție, nu să-i transmiți ideea că a simți respectiva emoție e greșit. E important ca fiecare copil să știe de mic că este în regulă să simtă absolut orice emoție.
Apoi, un alt subiect de discuție este modul în care își exprimă această emoție, ce face cu ea.
Așadar, cum îl putem ajută pe copil să-și exprime furia fără să facă rău unei alte persoane?
Soluția a fost aplicată de psihologul rus Elena Dotzenko, expertă în cadrul proiectului Tender Bean, cu fetița ei. Mama a observat că, în ultima perioadă, fiica sa era mai apatică, mai tristă, irascibilă și plângea des, ceea ce însemna că există o agresivitate reprimată.
Și i-a spus fetiței: „Probabil sunt lucruri din viața ta care nu îți plac, care te nemulțumesc. Sau persoane. Hai să facem o listă a nemulțumirilor. Să fie cât mai plină, astfel încât să nu rămână nimic pe dinafară. Voi scrie cuvânt cu cuvânt exact ce îmi spui tu. Să ne incluzi și pe mine și pe tati, pentru că, probabil, și noi te enervăm.”
Fetița s-a bucurat, s-a entuziasmat și a început să spună. Este adevărat, a fost mai greu la început. Cu ajutorul încurajărilor mamei, fetița a fost ajutată să-și aducă aminte de situațiile și persoanele care îi provoacă furie. Mama a insistat ca fiica sa să nu se abțină nici de la exprimări, să spună lucrurile exact așa cum îi vin.
Pe măsură ce spunea lucrurilor pe nume și își exterioriza gândurile și sentimentele, fetița devenea tot mai veselă și mai activă. A început apoi să sară, să dea din mâini și să râdă.
După completarea întregii liste de nemulțumiri, fetița a rugat-o pe mama ei să i-o citească de trei ori. În timp ce mama citea, fetița gesticula și aproape că juca pantomimă, manifestându-și emoțiile prin acele gesturi.
La final, era fericită și a spus că demult nu s-a simțit atât de ușurată.
Acest exercițiu terapeutic poate funcționa la fel de bine și pentru copilul tău, cu condiția să respecți aceste reguli:
- Să fii cât mai detașat/ă și obiectiv/ă. Asta înseamnă să nu judeci și să nu îți manifești și tu supărarea împotriva unei persoane care poate că ți-a supărat copilul
- Să nu critici copilul
- Să nu judeci comportamentul copilului și al celorlalte persoane
- Să nu dai sfaturi
- Să nu iei lucrurile personal, ceea ce înseamnă să nu te superi pe copil orice ar spune în acel moment
- Să nu încerci să-l liniștești sau să-l consolezi
- Acceptă necondiționat copilul în acele momente
În felul acesta, copilul va avea contextul emoțional potrivit pentru a-și exterioriza în siguranță emoțiile și trăirile, astfel încât să se elibereze de ele.
În același timp, îți poți ajuta copilul să găsească modalități de a-și exprima emoțiile în mod constant. Oricum, acest exercițiu poate fi reluat dacă observi că este din nou nevoie de el.
Educația emoțională a copilului este un proces continuu și tu, ca părinte, e important să îl monitorizezi și să intervii cu instrumente mai puternice atunci când vezi că cel mic are nevoie de ajutor.
Citește și:
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
Cum arată „cușca emoțională”, blocajul emoțional care îi ține pe copii pe loc
Daniel Goleman spune care sunt cele 9 emoții toxice care generează boli
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Freepik.com
