În ultimii ani, pe măsură ce a crescut accesul la informații despre noi moduri de educație a copiilor, părinții au avut ocazia să facă diferența dintre mai multe tipuri de abordări în parenting. Totuși, numeroși părinți fac confuzia între parentingul modern conștient și parentingul permisiv, care presupune lipsa limitelor și chiar lipsa implicării părintelui în educația copilului.
În acest context, cunoscutul psiholog și psihoterapeut relațional, autorul Gáspár György a prezentat, într-o postare pe contul său de Facebook, o serie de diferențe între stilul de parenting tradițional, cel pe care l-am văzut mulți dintre noi practicat de părinții și bunicii noștri, și parentingul conștient.
În domeniul parentajului, scrie psihologul, observăm o transformare de paradigmă și de principii: se produce o trecere subtilă, dar sigură, de la „parentingul tradițional” către „parentajul conștient”. „Cel din urmă conține o abordare mai complexă (fiind bazat pe o introspecție profundă), cu atenție la nevoile de dezvoltare ale copilului, la punctele de creștere ale părintelui și la importanța conexiunii părinte-copil”, afirmă autorul.
Potrivit acestuia, trecerea de la o abordare tradițională și unilaterală către o abordare conștientă nu este ușoară, însă merită orice efort și implicare.
Iată cele 10 diferențe dintre parentingul tradițional și parentingul conștient, prezentate de psihologul Gáspár György:
1. În viziunea tradițională, totul este despre copil. Acesta „trebuie crescut, educat, pedepsit, recompensat, „reparat”, disciplinat etc.
În viziunea parentingului conștient, atenția se îndreaptă asupra părintelui și a conexiunii dintre părinte și copil.
2. În abordarea tradițională, considerăm copilul cauza „nervilor” părintelui. Copilul este „vinovatul”.
În parentingul conștient, reactivitatea și neputința părintelui reprezintă indicii de traumă, răni relaționale (din copilărie) și puncte de creștere. Copilul este considerat „cel care ne trezește conștiința”, după cum spune expertul internațional în parenting dr. Shefali Tsabary.
Citește și:
Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi
9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]
3. În abordarea tradițională, controlul este la părinte și acesta își exercită puterea sau superioritatea asupra copilului.
În parentingul conștient, totul ține de disponibilitatea părintelui de a „vedea’ dincolo de comportamentul „urât” al copilului, de a ajunge la emoțiile, trăirile și sufletul acestuia.
4. În abordarea tradițională, emoțiile sunt ignorate sau interpretate drept periculoase ori dovezi de slăbiciune.
În abordarea conștientă, emoțiile și trăirile sunt prețuite, doar unele comportamente sunt limitate.
5. În abordarea tradițională, părintele se întreabă „Ce nu este în regulă cu acest copil?”.
În abordarea conștientă, părintele se întreabă „Cum pot ajuta copilul, fără să creez și mai multă durere?”
6. În abordarea tradițională, părintele trăiește mai mult în viitor sau în trecut: „Mi se va urca în cap!”; „Am greșit că nu l-am pedepsit la timp!”.
În abordarea conștientă, părintele încearcă să rămână în prezent: „Acum este un moment dificil, ce pot să fac pentru ca amândoi să ne simțim în siguranță?”
7. În abordarea tradițională, copilul învață să simtă frică față de părinte și să se nege pe sine.
În abordarea conștientă, copilul învață să aibă încredere în părinte, să-și descopere autenticitatea și unicitatea.
8. În abordarea tradițională, părintele își ascunde frica și anxietatea în spatele furiei sau a defensivelor.
În abordarea conștientă, părintele își acceptă frica, o verbalizează și caută sursa reală a acesteia, fără să o „proiecteze” asupra copilului.
9. În abordarea tradițională, părintele se consideră o lucrare finită, fără nicio nevoie de creștere sau de dezvoltare.
În abordarea conștientă, părintele se percepe drept o „lucrare în curs de desfășurare” și își asumă că are multe de învățat (inclusiv) de la copil.
10. În abordarea tradițională, părintele se rușinează de propriile greșeli și își maschează imperfecțiunile.
În abordarea conștientă, părintele știe că nimeni nu este perfect, că noi toți greșim și că este normal să cerem ajutor.
Dacă rezonezi cu abordarea psihologului Gáspár György, te-ar putea interesa și cartea pe care a scris-o pentru adulții care doresc să-și vindece rănile emoționale din copilărie.
În cartea „Copilul invizibil”, autorul dezvăluie o perspectivă inedită asupra conceptului de parenting, arătând că nu doar copilul e important, ci și părintele. El explică în detaliu dinamica interacțiunii părinte-copil și progresul care rezultă din această legătură specială.
Și o altă recomandare de la autoarea citată în articol, dr. Shefali Tsabary: cartea „Părintele conștient”.
Având o vastă experiență în lucrul cu familiile, dr. Shefali Tsabary propune în această carte o soluție ce s-a dovedit utilă pentru crearea și menținerea unor relații armonioase între părinți și copii. Este vorba despre transformarea stilului de parentaj din unul inconștient, transmis ca atare din generație în generație, într-unul conștient, centrat pe nevoile reale ale copilului.
Sursa foto: Berendey_Ivanov / Andrey_Kobysnyn, Pexels
