Regulile și limitele fac parte din setul de bază de tehnici și strategii pentru a educa un copil încrezător și echilibrat.
Iar parentingul necondiționat nu înseamnă nici pe departe absența limitelor, așa cum consideră numeroși părinți care rămân fideli vechilor metode de educație, inclusiv prin refuzul de a afla ce presupune de fapt parentingul modern, necondiționat.
De fapt, acești părinți resping parentingul permisiv, caracterizat prin absența regulilor și a limitelor. Și, din păcate, confundă parentingul necondiționat, care implică stabilirea unor limite și reguli, cu parentingul permisiv.
În abordarea noastră, considerăm că, pentru o educație echilibrată a copilului, este important să stabilim și să respectăm anumite limite sau reguli. Tu, ca părinte asumat în rolul de adult, ai o viziune mai largă asupra lumii și a vieții, știi care sunt implicațiile și consecințele anumitor acțiuni și comportamente. De aceea, este important să le comunici și copilului pentru a avea anumite repere comune în anumite contexte.
Totuși, în funcție de atitudinea părintelui, copilul poate sau nu să respecte aceste limite. Și, când părintele impune o limită pe care copilul nu o respectă, apar supărări și frustrări de ambele părți.
În acest articol, discutăm despre unul dintre motivele pentru care numeroși părinți nu reușesc să stabilească anumite limite sau reguli, fie nu reușesc să le aplice cu consecvență.
Iată două exemple de contexte în care părinți simt nevoia de a stabili reguli:
1. La magazin
Sunt acele situații în care copilul, odată ce s-a văzut printre rafturile cu produse, începe să încarce coșul de cumpărături tot felul de lucruri (dulciuri, jucării etc.) pe care nu consideri că este cazul să le cumperi, iar tu nu știi cum să reacționezi. Și poate că, într-o zi, îi cumperi acele produse, iar în ziua următoare te cerți cu el deoarece nu vrei să cedezi și refuzi să-i cumperi ce cere, preferând să pleci cu copilul plângând din magazin.
În aceste condiții, copilului nu îi este clar care este regula și ce așteptări ai de la el.
2. Ecranele
Majoritatea copiilor pot sta ore în șir în fața televizorului sau a tabletei la desene animate sau filmulețe. Știm că acest lucru dăunează dezvoltării sănătoase pe termen lung.
Totuși, chiar dacă ai stabilit, de exemplu, ca cel mic să se uite o oră la desene, după ce expiră timpul, el mai cere 5 minute, apoi încă 10 minute până se termină episodul, ceea ce consideri rezonabil, și renunți la respectarea limitei o dată, de două ori, până când nici copilul nu mai știe cum stau lucrurile.
Cauza lipsei de consecvență în aplicarea limitelor
Avem nevoie de anumite limite în educația copilului, atunci când vine vorba de situațiile delicate, și pentru a avea o predictibilitate. Copilul care știe ce așteptări ai de la el va fac eforturi să le respecte și nu va investi de fiecare dată energie pentru a depăși acea limită.
Însă, în ciuda faptului că părinții sunt conștienți că anumite comportamente ale copiilor lor nu sunt potrivite, ei nu pot menține anumite reguli sau limite.
Principala cauză ține, de multe ori, de contexte precum:
- În sinea lor, părinții resping limita respectivă
- Părinții nu sunt de acord cu un anumit detaliu al limitei respective
- Părintele face ceea ce îi interzice copilului să facă
- Părintele impune o limită doar pentru că trebuie, pentru că așa știe că e bine pentru copil
- Regula nu se potrivește stilului de viață al familiei
Părintele poate să considere că nu este chiar corect să-i ceară copilului să nu facă un anumit lucru pe care el, de fapt, îl face, pe ascuns sau nu.
De exemplu, dacă eu îmi cumpăr ce doresc de la magazin, chiar dacă nu era trecut pe lista de cumpărături, nu mi se pare corect să oblig copilul să respecte 100% de fiecare dată lista de cumpărături.
Sau, știu că nici mie nu mi-ar plăcea să nu văd finalul episodului din serialul meu preferat doar pentru că au trecut fix 45 de minute de când am început să mă uit la film. Astfel, motivul copilului mi se pare rezonabil și sunt de acord să încălcăm limita, să nu respectăm o dată regula.
Ce se întâmplă în acest caz?
Copilul, când vede că tu nu ești consecventă, va încerca de fiecare dată să obțină mai mult. Și e firesc să facă asta, deoarece copilul este orientat spre joacă, spre plăcerea și bucuria de moment, fără a avea o viziune a lucrurilor pe termen lung.
În plus, faptul că vrea mai mult nu este deloc rău, ci, dimpotrivă, este un lucru bun. În viitor, ne vom bucura că nu l-am descurajat să vrea mai mult, să tindă spre mai mult, să provoace limitele propriilor realizări.
Atunci când încerci să impui o limită sau o regulă cu care nu ești în totalitate de acord în sinea ta, nu vei fi un părinte autentic.
În consecință, nici tu nu te vei simți bine, și nici copilul, care va simți emoțiile tale și nu va respecta regula.
Ce e de făcut?
Astfel, dacă ai în relația cu copilul tău reguli și limite cu care nu ești 100% de acord și în privința cărora ai anumite rețineri, poți renunța chiar acum la ele, fără să simți niciun pic de vinovăție că afectezi viitorul copilului pe termen lung.
Continuă să citești articolul pentru a învăța să stabilești reguli și limite sănătoase, în care să crezi și pe care să le poți aplica de fiecare dată.
Excepții de la reguli
Aceste lucruri nu înseamnă, însă, că trebuie să fim niște părinți extrem de stricți, rigizi, care nu permit niciodată niciun fel de excepție. Dimpotrivă, o persoană adecvată și adaptabilă este o persoană flexibilă. Ce trebuie să știm este că excepțiile există atunci când există reguli. Nu putem vorbi despre excepții în lipsa regulilor.
Așadar, atunci când considerăm că este cazul să acceptăm o excepție, e important să-i spunem copilului că este o excepție care are loc cu o ocazie specială și că regula stabilită anterior rămâne valabilă în restul timpului.
Soluția: Cum stabilești limite care să fie aplicate cu consecvență
După cum am văzut mai sus, pentru a reuși să fii consecventă în aplicarea limitelor și a regulilor, este nevoie ca limitele, regulile să ți se potrivească ție, familiei tale, stilului vostru de viață. E esențial să ai încredere în ele și să crezi că îi fac bine copilului tău, fără nicio reținere în această privință și fără să ai discuții în sinea ta despre utilitatea regulii sau despre faptul că nu este o regulă corectă pentru copilul tău.
Iar acum, te poți gândi la situațiile tensionate dintre tine și copilul tău și la cum ar putea fi formulată acea regulă sau limită cu care să fii de acord fără nicio reținere.
Reluăm exemplele de mai sus:
1. La magazin
Poți stabili împreună cu copilul ca, atunci când mergeți la magazin, să cumpărați produsele de pe lista de cumpărături plus un lucru (sau 2-3, cât consideri că este în regulă) pentru copil. Sau ce este pe listă plus un suc/ o înghețată/ o bomboană pentru copil – rămâne la latitudinea voastră, atâta timp cât este în regula pentru tine.
2. Ecranele
De exemplu, în cazul desenelor animate, puteți stabili limita nu în minute sau ore, ci în episoade ale desenului animat sau în orice alt mod care este în regulă pentru tine și copil.
Cum introduci noua limita sau regulă pe care copilul să o respecte
Pentru ca o limită sau o regulă să funcționeze, este nevoie ca și tu, și copilul să fiți de acord cu ea. Nu este suficient ca tu să te gândești la o regulă cu care ești de acord, ci este important ca și copilul să fie de acord cu ea. Odată ce copilul a fost de acord cu regula/limita, își va asuma acest lucru și va fi cu mult mai ușor să o aplici.
Astfel, înainte de a „bate în cuie” noua limită, discută cu copilul, ascultă ce are de spus, apoi stabiliți împreună formularea noii limite.
Cum aplici noua limită sau regulă
După ce ați stabilit noua limită/regulă, urmează aplicarea. Chiar dacă cel mic a fost de acord, în timpul discuției, cu noua limită, este posibil să mai încerce să o încalce, fie din obișnuință, fie find supus tentațiilor.
În acest moment, e foarte important să te menții fermă pe poziție și să nu cedezi. Poți face acest lucru cu empatie, spunându-i copilului că îl înțelegi că își dorește acel lucru sau acea acțiune. Apoi, reamintește-i ce ați stabilit împreună. De asemenea, spune-i că nu te vei răzgândi în această privință. În acest context, nu evita cuvântul „nu”, ci folosește-l cu hotărâre.
În mod normal, când copilul vede că părintele este ferm și hotărât și nu cedează de 1-2-3 ori, își asumă limita/regula și nu mai investește atâta efort pentru a obține mai mult de fiecare dată.
Te invit să vizionezi și explicația prezentată în acest video de pe YouTube:
(Dacă rezonezi cu abordarea noastră, te invit să te abonezi la canalul nostru de YouTube pentru a afla mai multe informații și tehnici utile care să te ajute în comunicarea cu copilul):
Sursa foto: Gustavo Fring, Pexels
