„Nu e vina noastră că am fost răniți, însă e responsabilitatea noastră să nu mai sîngerăm pe ceilalți”, afirmă psihologul și autoarea Petronela Rotar.
Ea a oferit o perspectivă asupra traumei, într-o postare publicată pe contul de Facebook, pe 17 octombrie, cu prilejul Zilei Mondiale a Traumei.
Petronela Rotar este psiholog, psihoterapeut, autoare de cărți și facilitatoare de tabere de dezvoltare personală.
Iată ce a scris ea de Ziua Mondială a Traumei: „(…) părerea mea că ziua ei e în fiecare zi. E peste tot, lăbărțată, ne vorbește de la televizor, de pe social media, de pe fronturile de război, din spitale, de la Casa Albă, Kremlin, Beijing sau Caracas.”
5 lucruri despre traumă, explicate de Petronela Rotar
1. Toți suntem răniți
„Întîlnesc adesea oameni care cred că ei nu sînt traumatizați fiindcă nu au pățit niciodată nimic foarte mare și îngrozitor. Cuvîntul trauma provine din greaca veche care înseamnă „rănire”, „lovitură” sau „perforare”. Iar răniți sîntem toți. Unii sîntem răniți de lovituri și perforări puternice, vizibile, sîntem răniți de lucrurile rele care ni s-au întîmplat, alții sîntem răniți de lipsa lucrurilor bune de care am fi avut nevoie să ni se întîmple ca să putem crește sănătoși”, explică psihologul citat.
2. Ce este, de fapt, trauma
Potrivit acesteia, „trauma nu e evenimentul care ni s-a întîmplat, ci rana care a rămas în psihicul nostru.”
3. Trauma apare când psihicul nostru nu poate procesa evenimentele
„Trauma are loc atunci cînd ceea ce ni se întîmplă (sau nu ni se întîmplă deși ar trebui) este copleșitor și nu poate fi procesat de psihicul nostru, în lipsa cuiva care să ne ajute și să ne susțină”, afirmă autoarea, în postarea sa.
4. Cum ne schimbă trauma
Conform acesteia, „trauma ne lasă schimbați; mai rigizi, mai speriați, mai vigilenți, mai incapabili să ne simțim în siguranță, mai fragili, mai anxioși, mai triști fără să ne putem reveni.
Trauma ne lasă fără capacitatea de a ne mai simți în siguranță, fără capacitatea de a mai simți bucurie, fără capacitatea de a iubi și a fi vulnerabili pînă la capăt cu ceilalți, ne face să ne ascundem, să (ne) mințim, să (ne) falsificăm, să muncim pînă la epuizare pentru a demonstra că sîntem valoroși, Ne fură viețile și orele – cu dependențe, cu disociere, cu incapacitatea de a mai fi prezenți.”
5. Trauma apare în lipsa unei persoane care să ne ajute
„Dacă ceea ce ni se întîmplă depășește resursele noastre de a ne reveni și regla și nici nu are cine să ne împrumute un sistem nervos sănătos pentru a face asta – numim asta traumă”, explică Petronela Rotar.
„Nu e vina noastră că am fost răniți, însă e responsabilitatea noastră să nu mai sîngerăm pe ceilalți”
„Cu rănile descusute apoi lăsăm sînge invizibil peste tot și îi murdărim pe cei cu care intrăm în contact. Dacă sîngele rănilor noastre ar fi vizibil, lumea asta ar fi roșie toată”, spune specialista în sănătatea mintală.
Apoi continuă: „Ba da, toți avem răni. E aproape imposibil să ieși nerănit din lumea asta.”
Potrivit acesteia, nu este vina noastră că am fost răniți, însă este important să ne asumăm responsabilitatea pentru recunoașterea rănilor și pentru a nu le provoca suferință și oamenilor din viața noastră:
„Nu e vina noastră că am fost răniți, însă e responsabilitatea noastră să nu mai sîngerăm pe ceilalți: pe copiii noștri, pe partenerii noștri, prietenii noștri, colegii și subalternii noștri. E responsabilitatea noastră să nu mai negăm că avem răni deschise, să le recunoaștem și să le pansăm”, conchide psihologul Petronela Rotar.
Citește și:
Petronela Rotar: Înțelepciunea și maturitatea copiilor nu reprezintă o calitate, „ci un mecanism de apărare și de supraviețuire”
7 moduri în care trauma afectează copiii și adulții. Gáspár György: Trauma scade abilitățile de autoreglare
Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile
Dacă dorești să afli mai multe despre traume, iată câteva cărți utile:
„Traumă și memorie” de Peter A. Levine
Putem avea încredere în amintirile noastre? Bazându-se pe 45 de ani de tratare reușită a traumei și utilizând studii de caz, Dr. Peter Levine afirmă că singurele amintiri cu adevărat utile sunt cele care par inițial cel mai puțin fiabile: amintirile stocate în corp, nu neapărat cele accesabile de către mintea conștientă.
De obicei, oamenii de știință studiază amintirile traumatice „explicite” din creier (gândurile intruzive sau flashbackurile), acordând prea puțină atenție modului în care corpul stochează memoria „implicită”. Învățând cum să înțelegem mai bine interacțiunea complexă a trecutului cu prezentul și a minții cu corpul, putem să ne ajustăm relația cu trauma și să căpătăm o stare mai echilibrată și mai relaxată.
Scrisă pentru persoanele care suferă de traume, precum și pentru practicienii din îngrijirea sănătății, „Traumă și memorie” reprezintă o perspectivă revoluționară asupra modului în care e construită memoria și în care ea este influențată de starea noastră actuală de a fi.
„Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” de Peter A. Levine și Maggie Kline
Numărul copiilor anxioși, deprimați, hiperactivi sau retrași este în continuă creștere. Milioane de copii trec prin agresiuni, violențe, abuzuri sau molestări sexuale. Multi alții sunt traumatizați de situații „obișnuite”: proceduri medicale îngrozitoare, accidente, pierderi și divorțuri. Cartea „Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” le arunca un colac de salvare părinților care se întreabă cum să-și ajute copiii tulburați de situații problematice. Dr. Peter A. Levine și Maggie Kline oferă unelte simple, dar puternice, pentru a-i păstra pe copii în siguranță și pentru a-i ajuta să-și revină după o sperietură sau după un eveniment copleșitor. Autorii au conceput pași ușor de urmat pentru detașarea de traumă, precum și activități de contracarare a efectelor ei asupra corpului, minții și spiritului copilului.
Această carte revoluționară simplifică un subiect complex și adeseori mistificat, dându-le idei și putere părinților pentru a crește tineri cu adevărat încrezători, rezistenți și senini, în ciuda vremurilor stresante și turbulente.
4. „Mitul normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică”, de Gabor Maté
Acest volum semnat de Gabor Mate în colaborare cu fiul său, Daniel Mate, este o investigație revoluționară a surselor bolilor, o critică încurajatoare a modului în care societatea poate favoriza dezvoltarea afecțiunilor cronice, dar și o cale către sănătate și vindecare. Cartea tratează: tensiunea dintre atașament și autenticitate exprimată prin deconectarea de sine; amprenta traumei și a stresului cronic în societate; modurile în care ideea de normalitate a culturii occidentale moderne subminează bunăstarea și dezvoltarea; conexiunile dintre emoții și sistemul nervos si imunitar; aspectele profunde ale compasiunii și calea spre reconectare.
Sursa foto: Facebook Mandala Retreat
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
