„Lucrez din greu la a nu țipa la copiii mei. Dar, uneori, pur și simplu nu mai pot face nimic. Explodez și atunci mă simt atât de vinovată. Știu că nu e vorba de ce fac copiii în acel moment, este vorba doar de mine și de faptul că am avut o zi proastă. Oare este posibil să încetez să mai țip? Care este secretul?”
Cu această întrebare a unei mame începe un articol publicat de Laura Markham, autoarea cărții „Părinți liniștiți, copii fericiți”, pe site-ul PsychologyToday.com.
„Secretul este compasiunea”, răspunde Laura Markham. Desigur, compasiunea pentru copilul tău, dar care începe cu compasiunea pentru tine. Pentru că nu poți fi generoasă emoțional atunci când ești stresată, când te simți golită de energie și când simți că nu ești suficient de bună. De îndată ce te vei simți mai puțin tensionată, vei gândi mai bine și vei fi capabilă să te faci auzită de copilul tău într-un mod mai relaxat, indiferent ce se întâmplă. Și asta fără să mai ridici vocea.
Așadar, atunci când te simți irascibilă, să nu-ți fie rușine și să nu te învinovățești pentru asta, te sfătuiește autoarea Laura Markham. Este uman să ne simțim din când în când așa, deoarece cu toții avem zile proaste câteodată. Privește starea ta de iritare ca pe un bec roșu care se aprinde pe bordul mașinii.
Iată câteva moduri în care mamele reacționează atunci când observă acest beculeț roșu:
a) Dublează eforturile de a controla comportamentul copilului, chiar dacă asta le dă dureri de cap și le fac să țipe la copil.
b) Se biciuiesc pentru că nu sunt suficient de bune. Evident, asta nu le face să țipe mai puțin.
c) Scot firul astfel încât beculețul să nu mai clipească și merg să bea ceva. Asta înseamnă doar a reprima acele emoții deranjante, ceea ce va face ca ele să explodeze mai târziu sau să se transforme în boli fizice.
d) Îi mulțumesc semnalului și folosesc această oportunitate pentru a face o verificare: Ce ai putea face chiar acum pentru a reveni la o stare de bine, astfel încât să poți manifesta generozitate emoțională față de copilul tău?
Deloc surprinzător, cel mai bun răspuns este d). Iritarea pe care o simt multe mame este un mesaj că este timpul pentru o mentenanță preventivă. Dacă nu faci imediat ceva pentru a avea grijă de tine, este foarte probabil să explodezi, să țipi la copil și apoi să ai remușcări.
Așadar, iată ce îți sugerează Laura Markham să faci în aceste zile dificile, de îndată ce descoperi că te simți irascibilă:
1. Încetează ce faci. Aruncă (agenda, orice, doar pentru un moment). Respiră. Amintește-ți că nu există nicio urgență reală. Respiră adânc de câteva ori. Acest lucru te va ajuta să revii în momentul prezent, astfel încât să nu fii furată de emoțiile puternice pe care le simți. În acest fel, poți alege cum să reacționezi.
2. Rezistă tentației de a acționa atunci când simți furie. S-ar putea să simți o nevoie urgentă de a face ceva, însă acesta este doar un indiciu că ești în starea de luptă sau fugi (este un semnal, la fel ca becul intermitent). Dacă există vreun pericol, pune limitele pe care este nevoie să le pui, cât mai calm posibil. Ce este foarte important este să reziști nevoii de a disciplina. Orice lecție vrei să-l înveți pe copil va fi acceptată mai ușor mai târziu, când vei fi calmă. Copiii nu pot învăța atunci când sunt supărați și, dacă tu ești supărată, și copilul va fi supărat. Cea mai bună lecție pe care îl poți învăța pe copilul tău în acest moment este autoreglarea emoțională. Și faci acest lucru oferindu-i copilului tău un model.
De fiecare dată când cortexul tău prefrontal îți stăpânește tulburarea emoțională, trimiți noi semnale către creier, astfel încât acest proces de autoreglare va deveni din ce în ce mai ușor. Și, de fiecare dată când tolerezi sentimentele supărătoare, acceptându-le fără să reacționezi în vreun fel, lucrezi la anumite situații emoționale vechi neîncheiate, ceea ce face ca acele sentimente să se declanșeze din ce în ce mai rar. Asta creează mai puțină dramă și mai multă iubire.
3. Adună toată compasiunea ta și oferă-ți îngrijirea de care ai nevoie. Tendința este să credem că trebuie să așteptăm ca cineva din afara noastră să aibă grijă de noi, să ne ofere dragostea de care avem nevoie. Totuși, educarea copiilor noștri presupune să învățăm să ne oferim singure grija de care avem nevoie. Părintele iubitor de care ai nevoie în acele momente dificile este în interiorul tău. Maturizarea înseamnă să ne asumăm responsabilitatea de a avea grijă de noi înșine, astfel încât să putem acționa ca un adult atunci când copiii noștri acționează ca niște copii. Așa că oferă-ți o îmbrățișare (la propriu). Binecuvântează-te cu căldura propriei tale iubiri.
Revenirea la starea de bine
După ce ai trecut prin pașii de mai sus, întreabă-te: Ce aș putea face acum pentru a reveni la o stare de bine și la iubire?
Apoi, doar fă-o. Dacă ai nevoie de o schimbare mare, – de mai mult somn sau de exerciții fizice, – fă un plan care să aducă aceste lucruri în viața ta. Dacă este vorba despre un lucru pe care îl poți face mai târziu, cum ar fi să te culci mai devreme în seara aceasta, promite-ți în scris, pune promisiunea într-un loc vizibil și respect-o.
Ai în continuare o stare proastă? Adună-ți copiii, îmbrățișează-i și spune-le: „Îmi pare foarte rău, dar astăzi am o stare proastă. Mă voi strădui să fiu blândă cu mine, așa că nu sunt supărată pe voi… Puteți încerca și voi să fiți drăguți cu mine? Promit că mă voi culca devreme în seara asta (sau orice altceva), pentru ca să nu mai fiu supărată mâine. Acum, hai să facem lucrurile bine. Iată ce am nevoie de la voi”.
Copiii învață atât de multe din această abordare: învață cum să-și gestioneze stările, cum să empatizeze, cum să ceară ceea ce vor într-un mod respectuos. Copii simt atunci când suntem deconectate și stresate și acționează. De aceea, de cele mai multe ori, îmbrățișarea ta îi va readuce și pe ei la cea mai bună variantă a lor. Sigur, ei vor uita și îți vor apăsa din nou butoanele, dar o vor face mai puțin decât până acum. Iar tu îți asumi responsabilitatea pentru propria ta stare de irascibilitate, astfel încât copiii nu se vor simți niște persoane rele doar pentru că se comportă ca niște copii.
Soluții pentru a gestiona starea de iritare
Apoi, de fiecare dată când te surprinzi că începi să ridici vocea, poți să te oprești, să respiri și să spui: „Îmi pare atât de rău… supărarea mea este cea care vorbește… hai să reluăm… Iată ce am intenționat să spun… Dragul meu/draga mea, am nevoie de mai multă liniște acum… care ar fi o soluție bună? Poți ieși afară ca să te joci acest joc?”
Ce se întâmplă dacă ai ajuns să fii permanent într-o stare de supărare și iritare? Ia-ți angajamentul, de față cu toată familia, că vei vorbi pe un ton respectuos. Alegeți un anumit semn cu mâna pe care oricine din familie să-l folosească atunci când tonul tău este mai puțin respectuos. Apoi, de îndată ce îți observi tonul, oprește-te și spune: „Oops….. Să încercăm din nou… Să respirăm împreună de 10 ori… Ok, să mai facem o dată… Ceea ce am vrut să spun este…”
Desigur, dacă ai zilnic o stare de supărare și iritare, este un semnal că este nevoie să schimbi ceva în viața ta. Laura Markham te încurajează să ceri și să obții tot sprijinul necesar pentru a face acest lucru. Pentru că meriți să te simți bine. Și copiii tăi merită ce este mai bun din tine, nu ce a mai rămas din tine.
Citește și:
Bifează lista. 10 întrebări pe care să ți le pui înainte să cerți copilul
Cum să pui furia pe pauză ca să nu mai țipi la copil. Tehnica recomandată de Laura Markham
Vrei să ai mai multă răbdare cu copilul? 5 întrebări ca să descoperi tiparul emoțional care menține furia
Sursa foto: Yan Krukau, Pexels.com
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0