Terapeutul Victoria Prooday: Cele mai frecvente 10 concepții greșite ale părinților despre copii și educație

În calitate de terapeut ocupațional care lucrează cu copiii și părinții de peste 15 ani, Victoria Prooday a observat o serie de credințe greșite ale părinților despre copiii lor și despre educație

Victoria Prooday este terapeut ocupațional, psihoterapeut, fondator și director clinic al unei clinici multidisciplinare pentru copii și părinți în Toronto, Ontario, Canada. Este un specialist în educație cunoscut la nivel internațional, speaker motivațional și deține un blog popular despre impactul stilului de viață modern și al noilor tehnologii asupra sistemului nervos al copilului.

Potrivit specialistului, aceste concepții greșite ale părinților le pot influența negativ traseul în călătoria lor de educația a copiilor, având, astfel, un impact negativ asupra viitorului copiilor. 

“Pe măsură ce neuroștiința avansează, trebuie să ne revizuim convingerile și să ne revizuim practicile parentale”, scrie Victoria Prooday, într-un articol publicat pe blogul său yourot.com.

 

Iată cele 10 concepții greșite ale părinților despre care avertizează terapeutul ocupațional Victoria Prooday:

 

1. “Fiica mea/fiul meu s-a născut așa.”

În mod cert, cu toții suntem diferiți de când ne naștem. Nu putem schimba modul în care s-a născut un copil, însă, prin mediul pe care îl creăm pentru copiii noștri, le putem îmbunătăți punctele forte sau le putem agrava punctele slabe, afirmă psihoterapeutul citat. 

Potrivit acesteia, folosirea excesivă a tehnologiei, timpul limitat petrecut în aer liber, prea puțină mișcare fizică și lipsa disponibilității părinților conturează realitatea copiilor din ziua de astăzi. Acești factori determinanți pentru stilul de viață sunt suficient de puternici nu numai pentru a agrava provocările deja existente la copii, ci și pentru a crea noi probleme la copiii fără alte provocări preexistente.

 

2. “Nu pot face nimic în privința comportamentului copilului meu.”

“Nu am întâlnit niciodată un copil căruia să i se aplică afirmația “nu pot să fac nimic”. Sunt întotdeauna MULTE lucruri pe care noi, părinții, putem să le facem”, afirmă Victoria Prooday. 

Potrivit acesteia, creierul unui copil este un „mușchi” care poate fi antrenat și care are capacitatea de a se schimba și de a se reconecta cu antrenamentul corect al creierului. Așa cum un copil învață un comportament negativ, la fel se poate dezvăța și, în locul acestuia, poate învăța un nou comportament pozitiv.

 

3. “Va crește și va depăși această problemă.”

Dacă toți copiii și-ar fi putut depăși provocările pe măsură ce cresc, nu ar mai exista liste de așteptare la clinicile de sănătate mintală, afirmă terapeutul ocupațional, care conduce o asemenea clinică în Toronto. 

Conform specialistului, problemele își schimbă fața odată cu trecerea timpului, motiv pentru care, cu cât părinții recunosc mai devreme și se ocupă de rezolvarea problemelor copilului, cu atât se reduce riscul ca aceste provocări să devină un dezavantaj sau o limitare mai târziu în viață.

 

4. “Jocurile educaționale pe calculator și programele TV sunt bune pentru copilul meu.”

Nimic nu poate înlocui interacțiunea umană, jocurile față în față, petrecerea timpului în natură și implicarea copiilor în treburile casnice, spune Victoria Prooday. 

Conform acesteia, daunele expunerii precoce a copiilor la tehnologie depășesc beneficiile. Astăzi, este cunoscut acest fapt: cheia succesului în viață o reprezintă inteligența emoțională. Dacă activitatea principală din timpul liber este să se joace pe computere și să se uite la televizor, copiii nu au ocazia să-și dezvolte și să-și folosească abilitățile sociale. 

Timpul recomandat pentru folosirea tehnologiei în scop de divertisment este: 

  • Pentru copiii de 0-2 ani – DELOC
  • Pentru copiii cu vârste de 3-5 ani – 1 oră/zi
  • Pentru copiii de 6-12 ani – 2 ore/zi

 

5. “Școala/profesorul este problema. Copilul meu nu are probleme acasă.”

De regulă, copiii nu au acasă aceleași probleme pe care le au la școală. Asta deoarece, în cea mai mare parte a timpului, acasă copiii fac ce vor, atunci când vor. În schimb, la școală, există reguli și structură și, de multe ori, din această cauză apar problemele. 

“Ascultă feedback-ul profesorului copilului tău și ia în considerare faptul că pot exista probleme pe care le treci cu vederea”, îi sfătuiește terapeutul pe părinți.

 

6. “Copilul meu are atât de multă energie. L-am înscris la multe activități extrașcolare.”

De obicei, neliniștea la copii este un semn de suprastimulare a creierului. Prin urmare, copiii care sunt neliniștiți nu au nevoie de mai multe activități, ci, dimpotrivă, de mai multă liniște, cum ar fi petrecerea timpului în aer liber, băi calme, timp de calitate petrecut cu părinții, conectare și acces limitat la tehnologie, explică Victoria Prooday.

 

7. “Fiul meu este pretențios cu hainele, mâncarea etc. Îi cumpăr doar ceea ce îi place.”

Faptul că este pretențios arată că sistemul nervos al copilului este prea sensibil. În acest context, evitarea lucrurilor care nu îi plac copilului reprezintă doar o soluție temporară. Problema de fond rămâne nerezolvată. 

Potrivit expertului citat, “adevărata soluție este expunerea treptată a copilului tău la „stresor” și la o varietate mai mare în mediu”.

 

8. “Copilul meu de 4 ani nu este pregătit să se culce până la ora 22:00. Nu are nevoie de mult somn.”

Deseori, copiii cărora le este greu să adoarmă sunt aceiași copii care au cel mai mult nevoie de somn. De obicei, sistemul nervos al acestor copii este suprastimulat și este posibil ca, până la ora 22:00, să fi ratat fereastra pentru cea mai potrivită oră de culcare, explică Victoria Prooday. 

Sfatul ei este să elimini tehnologia după grădiniță sau școală, să pui o muzică liniștitoare, să-i faci o baie liniştitoare copilului și să ajustezi treptat ora de culcare mai devreme în fiecare seară, până când ajungi la ora 20:00.

 

9. “Copilul meu trebuie ținut ocupat. Cu cât are mai multe activități, cu atât se comportă mai bine.”

Supraaglomerarea copiilor cu activități este o altă soluție de bandaj care nu abordează problema principală. Atunci când copiii sunt incluși în programe structurate, comportamentul lor este controlat de alte persoane. Un profesor îi implică în activități și îi îndrumă ce să facă, cum să facă și când să facă lucrurile. 

Totuși, capacitatea de a se autoregla și de a se menține ocupat atunci când NU există structură reprezintă un pilon esențial pentru succesul și fericirea copilului în viitor.

Privându-ne copiii de timpul nestructurat, ei pot pierde o oportunitate importantă de a învăța să se autoregleze, să se mențină ocupați cu activități sănătoase și să-și dezvolte creativitatea, precizează psihoterapeutul canadian.

 

10. “Fiul meu/fiica mea este la fel ca mine.”

Într-adevăr, copiii noștri ne moștenesc genele. Însă, oare nu ne dorim ca ei să fie o versiune mai bună a noastră, să aibă mai puține provocări personale? “Dacă observi că cel mic are anumite probleme similare cu ale tale, rezolvă aceste probleme. Creierul este antrenabil și reantrenabil!”, sugerează Victoria Prooday.

 

Așadar, să reținem următorul lucru esențial: 

Creierul are capacitatea de a se schimba cu ajutorul stimulării și antrenamentului adecvat în cadrul mediului. Cu cât părinții recunosc mai devreme și se ocupă de rezolvarea provocărilor copilului lor, cu atât sunt mai mari șansele ca aceste provocări să nu devină un obstacol în dezvoltarea copilului și în succesul lui în viață.

 

Sursa foto: Pixabay

 

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

112,104FaniÎmi place
79CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole