Poate că ai auzit până acum despre noțiunea de copil interior, însă nu știi exact ce presupune ea.
Potrivit psihologilor, copilul interior există în fiecare dintre noi, se comportă și reacționează ca atare, este o instanță psihică plină de energie și de creativitate, reprezentând acea parte din noi care exprimă cele mai profunde nevoi de securitate, încredere, grijă din partea celorlalți, afecțiune și mângâiere.
Psihologul Angela Nuțu consideră că acel „copil interior” mai este, totodată, și acea instanță psihică purtătoare a traumelor emoționale și a tuturor durerilor acumulate în copilărie. Astfel, aici își au sediul sentimentele de insecuritate, singurătate, teamă, ostilitate, rușine și culpabilitate, sentimente ce pot fi actualizate la vârsta adultă.
„Când sunt copleșiți emoțional, oamenii tind să se regenereze și să revină la strategiile din copilărie pentru a-și satisface nevoile. Atunci când mintea este supraîncărcată, este natural să căutăm o evadare. În momentele de criză, comportamentele de apărare (de exemplu, evitarea) ne-au ajutat să facem față provocărilor. Totuși, menținerea fixă a unor moduri de reacție duce la rigiditate și ne împiedică să fim flexibili, adică să alegem în acord cu binele nostru, nu cu fricile, temerile, anxietățile noastre. Un mod de a trăi bazat prea mult pe securitate este alimentat de frică, în timp ce asumarea și îmbrățișarea emoțiilor, fie ele și negative, permite exprimarea libertății personale în mod benefic pe calea creșterii personale”, a explicat psihoterapeutul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză, într-un comunicat de presă.
Citește și:
Gabor Maté: Traumele la copii pot apărea și când nu le oferim lucrurile bune de care au nevoie
Ce cuvinte să-i spui copilului tău pentru a deveni un adult încrezător și puternic
Rănile din copilărie nu se vindecă automat la maturitate
Deși majoritatea adulților consideră că vârsta cronologică îi vindecă de experiențele copilăriei, lucrurile nu stau așa. Rănile nevindecate din copilărie îi însoțesc pe oameni permanent pe parcursul vieții.
Potrivit specialistei citate, nucleul emoțional se conturează în perioada copilăriei. Și, dacă nu acordăm timp și atenție vindecării noastre emoționale, ajungem să ne ancorăm în experiențe care se repetă și care reflectă experiențele emoționale din copilărie.
Așadar, noi conținem copilul interior în suflet, iar cu cât acordăm mai multă atenție nevoilor sale, cu atât resursele noastre emoționale se deblochează.
„Majoritatea dintre noi avem tendința de a trata copilul interior în același mod în care părinții noștri ne-au tratat în copilărie. Dacă au fost excesiv de critici, și noi vom deveni față de noi înșine excesiv de autocritici, mai ales față de impulsurile copilărești și iraționale. Dacă am fost neglijați, și noi tindem să neglijăm nevoile copilului interior. Fără a da dreptul copilului din noi să se exprime, fără a răspunde nevoilor lui, fără conștientizarea și contracararea tuturor atitudinilor și comportamentelor parentale interiorizate care presupun critică excesivă, neglijare, abuzuri, negare a sentimentelor acestuia, nu vom putea construi o bună imagine de sine”, a declarat Angela Nuțu, care are o experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților.
Citește și:
Oana Moraru: Umbra vechilor noastre traume nu trebuie să fie cea în care ne creștem copiii
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
Emoțiile ascunse ale copilului interior
Traumele sau evenimentele neînțelese în copilărie lasă copilului sentimente de rușine, de neacceptare, de lipsă de încredere în sine. Astfel, el va simți că trebuie să-și ascundă experiența și emoțiile pentru a supraviețui, pentru a se adapta mediului.
„De exemplu, dacă ai fost controlat de părinți sau ai fost învățat să crezi că ești iubit și acceptat doar dacă ești “bun” în viziunea lor, atunci înveți cum să-ți ascunzi emoții precum tristețea sau mânia. Dacă ai experimentat respingerea, abandonul sau abuzul, ai învățat să ascunzi durerea, pentru că te temi că ai putea fi rănit sau respins din nou. Dacă ai învățat că trebuie să fii bun pentru a câștiga dragostea, poți ajunge cu ușurință în relații de codependență. Și, dacă ai învățat să ascunzi sau să reprimi durerea, este foarte posibil să preferi să nu construiești relații solide pentru a te feri de suferință”, a explicat psihoterapeutul citat.
De aceea, vindecarea copilului interior este una dintre cele mai puternice și eficiente metode de dezvoltare și transformare personală. În același timp, există trei motive principale, pe lângă creșterea încrederii de sine, pentru a începe acest dialog cu copilul nostru interior.
Citește și:
Legătura dintre emoții și sistemul muscular: cum rețin mușchii traumele emoționale
Care sunt nevoile copilului. Gáspár György prezintă 10 dimensiuni holistice ale dezvoltării copilului
3 motive pentru a începe vindecarea copilului interior:
1. Starea interioară benefică obținută prin vindecarea copilului interior
Primul motiv pentru care e nevoie să începem dialogul cu copilul interior este pentru bucuria și liniștea interioară pe care le obținem când ne vindecăm, când rezolvăm, când ne transformăm, a precizat Angela Nuțu.
Potrivit acesteia, „copilul interior, în orice moment, fie se simte iubit, fie se simte respins, abandonat de sinele nostru Adult. Dacă copilul se simte iubit, putem lucra și ne putem juca cu bucurie și pasiune. Când copilul se simte neiubit, este singur, trist, speriat, panicat, deprimat și se simte că un gol în interiorul nostru”.
2. Echilibrarea resurselor noastre interioare
În al doilea rând, a continuat specialista, sunt momente în viață când suntem în conflict cu alte persoane sau ne lovim de evenimente dureroase și experiențe traumatizante.
„Avem nevoie ca toate resursele noastre interioare să se afle în echilibru mai ales în aceste momente. Dialogul ne ajută să ne păstrăm resursele active. Când ne simțim puternici, când ne simțim iubiți și acceptați, ne înțelegem mai bine cu ceilalți și gestionăm mult mai eficient efectele inevitabile și dureroase ale vieții”, a explicat aceasta.
Citește și:
Cea mai sigură metodă pentru a-ți proteja copilul de traumele emoționale
7 moduri în care trauma afectează copiii și adulții. Gáspár György: Trauma scade abilitățile de autoreglare
3. Putem vindeca rănile emoționale ale trecutului
În al treilea rând, spune Angela Nuțu, putem vindeca durerile și traumele trecutului, atât credințele limitative, greșite pe care ni le-am format despre noi înșine, cât și modul în care vedem lumea și ne raportăm la amintirile dureroase din viață noastră.
„Problema nu este că în trecut am fost răniți, viața în sine înseamnă și durere, problema este că, pentru a ne apăra de suferință, am învățat să ne închidem și ne-am creat idei false despre propriul sine. Și fără să ne dorim, am învățat să ne tratăm în moduri care încă ne provoacă durere. Putem învăța acum adevărul despre noi înșine și putem învăța acum să ne tratăm mai bine. Dialogul cu copilul interior ne poate ajuta să ne desprindem de trecut și să ne privim în prezent cu mai multă blândețe și înțelegere. Și, când ajungi să te privești pe tine cu acceptare și iubire, ajungi să privești întreaga lume cu empatie și compasiune”, a conchis Angela Nuțu, psihoterapeut și vicepreședinte al Asociației Române de Hipnoză.
Citește și:
15 jocuri care îi ajută pe copii să depășească stresul și traumele
Oana Moraru: „Trauma nu este stresul emoțional negativ”. Traumatic poate fi un părinte care fuge de disconfort
Psihologul Diana Stănculeanu prezintă simptomele tulburărilor emoționale la copii și adolescenți
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Vika_Glitter, Pixabay
