După ce, în articolele trecute am vorbit despre impactul ecranelor asupra dezvoltării copiilor, despre riscuri și greșeli, poate că te întrebi ce poți face concret pentru a nu-ți pierde copilul într-o lume care îl ia captiv?
Ce depinde de tine pentru a ține copilul ancorat în activitățile din lumea reală?
Sunt întrebări la care orice părinte conștient care urmărește echilibrul copilului său pe termen lung trebuie să aibă un răspuns.
Adevărul este că nu tehnologia în sine este dușmanul copilăriei, ci felul în care ea intră în viața copiilor: fără limite, fără relație, fără supraveghere.
Tu, ca părinte, ai puterea să intervii și să aduci ordine în haos, dacă acesta s-a instalat deja. Iată cum.
3 principii care fac diferența între un copil absorbit de ecran și un copil conectat la viață:
1. Conectare înainte de corectare
De multe ori, copiii ajung atât de conectați la telefon tocmai pentru că au fost prea mult timp deconectați de părinții lor obosiți și stresați, în căutarea câtorva minute de liniște. În acest context, reconectarea cu copilul face minuni. Iar în lipsa conectării, încercările noastre de a-i corecta pe copii sunt percepute drept critici, ceartă și hărțuire, chiar și atunci când punem limite spre binele lor evident.
Cert este că, atunci când copilul se simte văzut și auzit cu adevărat de părintele lui, când se simte conectat la un nivel profund cu el, va accepta mai ușor limitele. Și va redescoperi bucuria de a petrece timp cu tine, offline, într-o relație autentică.
Așa că, înainte să-i spui “Gata cu tableta!”, întreabă-l cu curiozitate sinceră: “Ce îți place atât de mult la jocul ăsta?”
În momentul în care îi validezi trăirile și emoțiile, copilul nu mai luptă cu tine, ci te urmează.
2. Reguli stabilite de comun acord, nu impuse
Atunci când regulile apar brusc, fără nicio pregătire prealabilă, copilul le percepe ca pe o pedeapsă. Și, pentru că i-au fost impuse, le contestă și încearcă să le încalce.
În schimb, când stabiliți împreună regulile și limitele privind ecranele, vorbim deja despre o înțelegere. Copiii respectă mai ușor deciziile la luarea cărora au participat. Cu răbdare și informare, îți poți convinge copilul să fie de acord cu limitele sănătoase în ceea ce privește consumul de tehnologie potrivit pentru vârsta lui.
3. Nu închizi un ecran, ci oferi o alternativă reală
Dacă doar scoatem ecranul din programul copilului, rămâne un gol greu de umplut cu activități offline, după suprastimularea din online.
În schimb, dacă înlocuim ecranul cu ceva care răspunde acelorași nevoi ale copilului (curiozitate, conectare, relaxare, distracție), el poate renunța mult mai ușor, eventual fără crize.
Astfel, în loc de YouTube, puteți ghici ghicitori. În loc de un joc video, îl poți provoca să construiască un oraș din Lego. În loc de discuții pe WhatsApp, organizează-i o întâlnire în parc cu prietenii.
Odată ce copilul a primit acces pe ecrane, nu mai este vorba despre a le interzice complet, ci despre a readuce copilul în relație cu tine, cu viața, cu joaca, cu prietenii. Asta se construiește cu pași mici, cu răbdare și dedicare. Dar, cel mai important este că se poate!
Mâine, voi prezenta ghidul complet pe care l-am creat: o hartă clară, pas cu pas, pentru părinții conștienți pentru a ieși din haosul ecranelor pas cu pas, fără certuri și vinovăție.
Acolo am pus toate metodele testate de mine și de alți părinți. Dacă simți că e timpul să faci o schimbare reală, îl vei putea accesa.
Citește și:
Ce se întâmplă în creierul copilului atunci când este la ecrane
7 greșeli ale părinților care adâncesc dependența copiilor de ecrane
Cum oprim ecranele fără dramă. Sfaturi de la psihologul canadian Dr. Vanessa Lapointe
Sursa foto: Freepik.com
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
