Copiii fac orice pentru a păstra apropierea de părinții lor și, dacă nu ținem cont de acest lucru, riscăm să le transmitem copiilor noștri, fără să vrem, mesaje care le afectează stima de sine și puterea personală. Totuși, simpla cunoaștere a unor noi metode de parenting nu ne ajută să ne schimbăm comportamentele și nu ne face părinți mai blânzi care au mai multă răbdare cu copilul. Tiparele inconștiente moștenite din propria noastră copilărie ne ghidează, până când lucrăm conștient cu ele, afectând și relația de cuplu care, dacă este tensionată, afectează la un nivel profund copilul.
Am discutat despre aceste lucruri, în cadrul unui interviu, cu Georgiana Pop, practician Somatic Experiencing, terapeut specializat în integrarea traumelor psiho-somatice și a celor transgeneraționale. Alături de soțul ei, a fondat Coherent We Space, o abordare prin care susține oamenii pentru recuperarea puterii interioare și relaționarea autentică în cuplu și familie. A lucrat peste 11 ani ca psiholog, coordonator și formator în cadrul Organizației Salvați Copiii.
Nu e ușor să fii părinte, însă nu e cazul nici să simțim presiune, deoarece există soluții care ne pot ajuta să ne vindecăm rănile emoționale, să construim relații sănătoase cu partenerul de cuplu și cu copiii noștri și să trăim în echilibru. Citește interviul până la final pentru a descoperi sfaturi practice și invitația de a participa la un program gratuit care te va ajuta.
Georgiana, ai o experiență de 13 ani de lucru terapeutic cu și pentru copii, adolescenți și părinți. Care sunt, din observațiile tale, cele mai frecvente mesaje pe care părinții le transmit copiilor lor cu intenții bune, fără să fie conștienți de efectele lor negative asupra copiilor? Cum percep copiii aceste mesaje?
Aș începe cu mesajul subtil pe care îl transmitem de cele mai multe ori inconștient „Te iubesc dacă…”. Acesta este modul în care copiii învață că nu sunt iubiți pentru cine sunt, ci pentru cum împlinesc așteptările sau cerințele părinților. E unul dintre mesajele care le afectează cel mai mult stima de sine, puterea personală și ghidarea interioară. Așa învață să ascundă părți esențiale din ei pentru a se potrivi cu ceea ce simte sau aude că vrea părintele.
Deși pare inocent, un alt mesaj cu efecte negative pe termen lung este „Ești totul pentru mine și mă ocup eu de tot ce ține de tine”. Acesta afectează creșterea copilului în acord cu etapa de dezvoltare la care se află pentru că el, practic, primește un mesaj contradictoriu: că e responsabil de viața și împlinirea părintelui, dar nu și de a lui și ajunge să simtă că este incapabil. E extrem de copleșitor acest mesaj și, inconștient, copilul va încerca să se facă mereu mai mic, mai imatur, mai fragil, mai vulnerabil pentru a îi oferi părintelui locul pe care și l-a însușit. E ușor într-o astfel de situație să rămână dependent chiar și mai târziu, ca altcineva să facă în locul lui ce ar putea și el să facă (de exemplu, să ia decizii, să se îngrijească sau să muncească).
Al treilea este chiar foarte recomandat în această perioadă în lumea parentajului modern, însă adesea este greșit interpretat: Dezvăluirea sentimentelor părintelui. De exemplu, „Îmi e greu să fiu cu tine, pentru că am aceste probleme … (și descrierea amănunțită a lor)”. A fi autentic cu copilul și a îi arăta că lumea interioară este bogată în emoții și că avem zile mai bune sau mai puțin bune este foarte benefic dacă reușim să reintrăm într-o stare de echilibru după stres, pentru că îl învață pe cel mic să treacă prin diverse stări interioare și, mai ales, îl învață cum să traverseze tumulturile prin care trece. Acest lucru, însă, nu se întâmplă când părintele este copleșit, îndurerat și împărtășește durerea lui neintegrată cu copilul, în speranța că va găsi aici mângâiere, alinare sau validare a valorii sale umane. Cel mic este atât de neputincios în a ne rezolva problemele noastre de adulți, nu le înțelege și nu e durere mai mare decât să audă prin ce trece părintele. În plus, sistemul lui nervos nu este suficient de dezvoltat să prelucreze nici măcar trăirile lui, cu atât mai mult cele ale adulților. Adesea, aceasta este o traumă ascunsă numită „parentificare” și îi face pe acești copii să devină „salvatori” de serviciu, mereu dedicați îngrijirii altora, dar niciodată a lor, până nu vindecă din profunzime acest tipar dăunător.
Cum se explică faptul că, deși citesc cărți de parenting și își doresc să schimbe modul în care îi educă pe copiii lor, numeroși părinți ajung, din nou și din nou, să se comporte cu copiii lor asemenea părinților lor, ajungând să le provoace copiilor aceleași răni emoționale pe care le-au primit și ei?
Răspunsul stă în corpul nostru care poartă în profunzimea lui energia a ceea ce am trăit direct, pe viu, și stochează infinit mai puțin ceea ce acumulăm prin informație, fie ea și de calitate, dar rămasă la nivel rațional și neaplicată.
În anii copilăriei cu toții interiorizăm un „șablon de relaționare” și aici înmagazinăm prin senzații corporale modul în care ne-au tratat părinții, dar mai mult decât atât, felul în care s-au tratat unul pe celălalt, relația dintre ei – ca oameni, parteneri de cuplu, co-părinți.
Copilul preia la nivel inconștient din mediul lui primar de dezvoltare energia din spatele cuvintelor, atitudinile, micromișcările și chiar modul în care se percep în interiorul lor părinții.
În lipsa unui proces de reflectare onestă asupra propriului trecut, degeaba încercăm să asimilăm teorie care promovează valorile noastre conștiente, pentru că, în relația directă, „la cald” și mai ales când suntem obosiți, stresați, nu se activează acea parte Adultă, matură din noi, ci intră la „butoane” acea parte din noi care a rămas blocată în trecut și, astfel, repetăm comportamente care ne-au afectat.
Observ și o altă extremă cu care vin părinții în terapie. Dorința extrem de puternică de a nu fi ca părinții lor și vor să învețe cum să facă exact opusul. Din păcate, deși poate intenția lor este bună, de a oferi o atmosferă mai susținătoare copiilor lor, spațiul interior din care vor să facă această schimbare se simte mai degrabă ca un act de rebeliune și judecată. Și asta nu e libertate. De ce? Pentru că este nevoie să mențină în interior tot „șablonul” vechi pentru a face opusul, astfel că întăresc fix aceleași mecanisme ale rănii din interiorul lor.
Ce fel de mecanisme de protecție sau de supraviețuire folosesc copiii pentru a păstra apropierea de părinții lor?
Orice, dar, sincer, orice este nevoie face un copil pentru a păstra apropierea cu părinții lui. E atât de primejdios să fie singuri, încât efectiv nu ar supraviețui și știu asta instinctiv, așa că ciuntesc oricât din autenticitatea și sănătatea lor pentru a corespunde, pentru a primi îngrijirea și iubirea de care au atât de multă nevoie.
O să dau doar 3 exemple comune. Unii ajung să se mențină cât mai mici, mai sensibili sau chiar bolnavi pentru a primi conectarea cu părinți prea prinși cu alte sarcini, dar preocupați de sănătatea fizică a copilului și doar atunci când nu îi e bine îl fac o prioritate în viața lor.
Alți copii ajung să se închidă în ei, să ascundă ce simt, să pară indiferenți și să se deconecteze de ei înșiși, de corpurile și de emoțiile lor pentru a nu simți suferința de a nu avea părinți disponibili emoțional și prezenți cu adevărat pentru ei.
Iar alții încep să manifeste tot felul de comportamente agresive, cu ei sau cu alți copii, pentru a primi conectarea cu propriii părinți, chiar și prin ceartă sau conflict, dacă altfel nu reușesc.
Care sunt cele mai importante nevoi ale copiilor care, dacă ar fi satisfăcute de părinți/îngrijitori, le-ar asigura echilibrul emoțional?
Cred sincer că prima este aceea de ascultare profundă a copiilor … nu doar cu urechile, ci cu toată ființa. Dar nu e așa simplu cum pare. Este nevoie să fim în echilibru interior pentru a putea fi în starea de recepție necesară pentru a ne putea asculta copilul, cu deschidere, fără critică, judecată sau nerăbdare. Pentru asta este important să avem nevoile de odihnă, hidratare, hrană asigurate și să ne simțim susținuți. Ne ajută să avem o relație de suport autentic cu partenerul de cuplu, să fim în procese de terapie, coaching, cunoaștere de sine, grupuri de suport dedicate și, doar în cazuri extreme, să ne reglăm emoțional cu prietenii. Nu încurajez deloc ca relațiile de prietenie să devină un substitut pentru terapie.
A doua este să îi descoperim și să îi susținem Unicitatea copilului. Zestrea lui spirituală pe care a venit să o șlefuiască și să o manifeste în lume. Pentru asta este nevoie să fim noi disponibili să reintrăm în contact cu propria esență, cu sinele nostru profund și rolul nostru unic, specific și valoros în această viață. Astfel, avem mai multe șanse să nu alterăm, ci chiar să stimulăm și să cultivăm frumusețea inerentă și unică a copiilor noștri.
A treia, cea de joacă și timp nestructurat. O aduc aici pentru că ajunge să fie atât de neglijată în lumea actuală, când există această tendință de a duce copiii de mici la tot felul de activități, fie ele chiar minunate și educative dar mult, mult prea multe. Adesea, sunt copii mai ocupați și programul lor mai structurat decât cel al adulților. Creștem astfel copii obosiți de mici, neatenți și nerăbdători, pentru că sunt suprastimulați, care nu vor ști să se relaxeze, să creeze liber din stare de tihnă, să își gestioneze propria energie și timpul, pentru că au făcut adulții asta în locul lor. Plus, cea mai mare pierdere este că se deconectează de intuiția și de motivația lor interioară, pentru că nu apucă să cunoască dorința pură, născută din miezul lor. Pentru a nu cădea în această capcană este esențial să le dedicăm timp special, cu prezență totală și să intrăm în jocurile libere ghidate de ei, în special unele care implică mișcare fizică, dar și motricitatea fină. Ei transmit prin joc tot ce au nevoie, e nevoie doar de cunoașterea și dedicarea noastră să le interpretăm corect semnalele.
Cum este afectată dezvoltarea copiilor de neînțelegerile și conflictele cu care părinții lor se confruntă în relația de cuplu?
Starea de tensiune exprimată sau mocnită dintre părinți îi afectează la toate nivelurile pe copii și rămân urme adânci chiar și în viața adultă dacă nu iau măsuri de transformare conștientă.
În primul rând, le este afectat sentimentul de siguranță și de aici decurg o serie de probleme: sistemul lor nervos intră în mecanisme de stres, frici, anxietate, alergii, tulburări de somn, alimentație sau chiar de comportament, explozii emoționale sau, din contră, închidere emoțională și chiar depresie.
Un mediu de familie tumultos, încărcat, impredictibil le anesteziază copiilor puterea, curajul, capacitatea de reglare emoțională, încrederea, vitalitatea, autenticitatea, dar și capacitățile de învățare, creativitatea, puterea de concentrare. Acestea au repercursiuni asupra randamentului școlar și în modul în care se manifestă social, astfel că aceste traume din familie adesea cheamă după ele și altele în alte medii (de exemplu, bullying) tocmai pentru că încrederea în ei și stima de sine devin foarte scăzute și nu știu cum să relaționeze.
Sună intens și greu, însă sunt și vești bune!
Începe să se schimbe mentalitatea conform căreia copilului îi este cel mai bine cu ambii părinți aproape. Da, ideal da, dar nu atunci când există cazuri de abuz sau neglijare față de copil sau între părinți. Din fericire, tot mai multe cupluri apelează la ajutor terapeutic pentru a își rezolva problemele și, dacă e nevoie, aleg să meargă pe drumuri diferite în timp ce rămân părinți implicați pentru copil.
Toate cuplurile trec prin perioade mai grele, face parte din călătoria de maturizare a relației și este esențial ca neînțelegerile să nu se transforme în conflicte repetate sau într-un stil de viață. Acestea ocupă un spațiu energetic mare în familie și, adesea, durerea părinților e prea intensă pentru ca ei să mai poată identifica și împlini nevoile reale ale copilului.
În comunitatea „Familii și viitori părinți pentru noua generație de copii” pe care ai inițiat-o împreună cu soțul tău Yungen cu care ai fondat Coherent We Space susțineți oamenii interesați de recunoașterea unicității și cuplurile să aibă relații armonioase și autentice.
Care ar fi primele 3 recomandări pe care le-ai face unor părinți care se confruntă cu neînțelegeri în cuplu care le afectează relația cu copiii?
1. Să facă tot ce ține de ei să își antreneze prezența și versiunea lor de Adult matur prin terapie, coaching sau orice altă cale de sprijin pe termen lung. Experiența din ultimii 7 ani de când m-am specializat mai mult în psiho-somatică e că orice procese de terapie, transformare sau evoluție pentru a fi cu adevărat eficiente și durabile trebuie să lucreze și cu energia subtilă și cu memoriile corporale, deoarece aici, în trup, este rădăcina schimbării de profunzime. Acest câmp de prezență este, de fapt, cel pe care îl percep copiii, nu ce ne străduim să le transmitem prin vorbe.
2. În lipsa pasului anterior, tendința inconștientă este de a repeta tiparele limitative ale trecutului (din copilărie, relații trecute sau bagajul strâns chiar între parteneri dar „băgat sub preș”) sau, mai subtil, chiar repetiții venite pe linia transgenerațională (răni, traume ale părinților, bunicilor sau ale altor strămoși). Toate acestea pot umbri sau influența extrem de negativ relația partenerilor în prezent.
Aceste modele inconștiente nu se transformă prin speranță, prin așteptări nerealiste că se va schimba celălalt/situațiile exterioare sau prin victimizare. Singurul mod de transformare a calității vieții este prin responsabilizare deplină și acțiuni consistente și eficiente alături de oameni cu care rezonăm și pe care îi apreciem pentru cum își trăiesc viața (nu doar pentru ce și cum vorbesc).
3. Să redevină curioși cu privire la propria unicitate și la ce anume i-a adus și îi menține împreună. Partenerii pot (re)învăța să folosească relația de cuplu ca pe un spațiu de susținere și transformare care stimulează evoluția întregii familii. De exemplu, pe noi doi ne-au ajutat enorm sistemele Cheile Genelor și Quantum Human Design să reducem neînțelegerile și conflictele venite din faptul că suntem destul de diferiți, avem ritmuri și moduri de funcționare aparent opuse. Faptul că am folosit aceste instrumente să ne cunoaștem mai bine, să ne susținem și să ne apreciem mai mult ne-a motivat să urmăm formarea internațională Quantum Human Design Family Coaching și să oferim cu mare iubire în comunitate ghiduri practice sau transmisiuni video gratuite pentru cei care vor să folosească aceste instrumente. Desigur, pentru cei care vor să intre în profunzime oferim și sesiuni individuale, de cuplu sau familie și programe experiențiale.
Începând cu 11 septembrie, veți da startul programului transformațional gratuit „Unici în Uniune”, care va dura 12 zile. Cum poate ajuta acest program părinții care se confruntă cu dificultăți?
Probabil, cel mai mare beneficiu e ca au o ocazie extraordinară să conștientizeze rolul mai înalt al relației de cuplu prin descifrarea cauzelor neînțelegerilor și îi ajută să iasă din suferințe, decizii inconștiente și lipsa de speranță.
Vom oferi câteva „scurtături”, secrete pentru a se elibera din ciclul vicios al blocajelor și frustrărilor provenite din trecutul lor sau din rănile neintegrate ale copilăriei care le afectează relația de cuplu.
Mai exact, l-am creat ca un parcurs de 12 zile, cu 5 zile de training inclus, în care oferim o cunoaștere multidisciplinară care unește dimensiunile psiho-somatice, transgeneraționale, energetice și spirituale pentru ca cei care participă să aibă perspectiva de ansamblu și să înțeleagă cu adevărat ce îi împiedică să aibă relația de cuplu pe care și-o doresc în adâncul sufletului.
Vrem să fie totul foarte practic, așa că includem: exerciții și tehnici meditative și psiho-somatice, precum și teme de reflecție.
Și o precizare de final: L-am creat și cu gândul la părinții despărțiți, care nu sunt într-o relație de cuplu în prezent. E momentul ideal să vină la training și să descopere informații practice pentru a primi în viața lor un partener compatibil, fără să ajungă să își neglijeze nevoile și unicitatea.
Cine dorește să afle mai multe detalii despre programul gratuit Unici în Uniune sau să se înscrie pentru a participa o poate face apăsând pe acest link:
Training Gratuit UNICI ÎN UNIUNE
Iar pe 7 septembrie, am organizat un Webinar Gratuit pentru părinți cu psihologul și terapeuta Georgiana Pop și fondatoarea comunității Parenting 2.0, Ana Bâtcă, în cadrul căruia vom discuta mai în detaliu despre modurile în care copiii sunt afectați de conflictele dintre părinți și ce soluții pot fi aplicate rapid pentru a reduce presiunea pe care o resimt copiii.
Înregistrarea Webinarului Gratuit poate fi urmărită aici:
Sursa foto: RDNE Stock project, Pexels
Detalii despre acest subiect interesant le puteti descoperi in interviul ce urmeaza. Acesta este mesajul meu catre tine, cititorului blogului: copiii si parintii fac parte dintr-o intreaga familie si orice ar face noi, ca parinti, ei se vor lupta pentru a pastra apropierea, chiar si daca acest lucru inseamna sa participe in emotional la jocul nostru de absenta sau prezenta si la rotirile necorespunzatoare de energie pe care le oferim acelor copii pe care ii iubim atat de mult.