Nu este normal ca elevii din România să primească des teme pe WhatsApp, acest lucru fiind de exemplu de neconceput în Marea Britanie, afirmă antropologul Răzvan Nicolescu, într-un interviu acordat pentru „Adevărul”.
Răzvan Nicolescu este antropolog social specializat în tehnologia digitală și cercetător asociat al Colegiului Noua Europă din România. Răzvan este autorul cărții „Social Media in Southeast Italy: Crafting Ideals” și co-autor al volumului „How the World Changed Social Media”.
„De multe ori nu ne dăm seama cât de mult noi, adulții, încurajăm copiii să folosească dispozitivele digitale”
Întrebat cât de mult dăunează rețelele sociale copiilor și adolescenților și care ar fi doza recomandată, Răzvan Nicolescu a răspuns că este dăunătoare folosirea excesivă și inadecvată a dispozitivelor electronice
„Răspunsul scurt este că nu rețelele sociale in sine dăunează, ci în primul rând folosirea excesivă și inadecvată a dispozitivelor electronice. Copiii și adolescenții sunt mult mai atrași de gadget-uri electronice și de a explora capabilitățile lor, inclusiv de a se juca și a urmări clipuri și celebrități pe youtube, decât de a socializa online”, a afirmat specialistul citat.
Potrivit acestuia, „aplicații de gestionare a activităților online, precum Family Link sau Qustodio, dau informații valoroase în acest sens”.
„Problema este că de multe ori nu ne dăm seama cât de mult noi, adulții, încurajăm copiii să folosească dispozitivele digitale. Spre exemplu, mi se pare greu de explicat de ce în România unii profesori insistă să trimită în mod frecvent teme și prezentări pe WhatsApp-ul elevilor de clasa a V-a sau creează pentru ei grupuri de lucru online. În Marea Britanie, unde am trăit mai mult de 12 ani, aceste lucruri ar fi de neconceput. Mai mult, există acolo o presiune publică uriașă de a interzice folosirea telefoanelor smart în școli”, a precizat antropologul.
Adolescenții au nevoie de rețele sociale
Conform acestuia, „adolescenții au nevoie de rețele sociale. Aici, părinții nu mai pot interveni prea mult”. De aceea, în opinia acestuia, „este important ca tinerii să fie obișnuiți de mici cu o anumită utilizare responsabilă a dispozitivelor electronice. Cel mai important mi se pare stabilirea și respectarea unui program săptămânal clar de folosire a dispozitivelor electronice. Apoi, este importantă cunoașterea limitelor de utilizare în cadrul acestui program. Spre exemplu, cred că este mai bine să vizionăm, pe cât posibil, filme împreună cu copiii noștri sau să ne asigurăm că aceștia vizionează canale potrivite, mai degrabă decât să-i lăsăm să caute singuri clipuri pe YouTube. În al treilea rând, exemplul personal al părinților reprezintă un model pentru copii. În toată această construcție, timpul petrecut în aer liber, jocul offline, comunicarea directă și construirea unui mediu sigur și de încredere trebuie să prevaleze timpului petrecut online. Sunt multe resurse bune în această privință, apreciez în mod deosebit munca de cercetare și policy making condusă de Sonia Livingstone de la London School of Economics în cadrul Centrului Digital Futures for Children”.
Deci, nu ar fi vorba despre doze recomandate, ci mai degrabă despre găsirea unui ritm echilibrat, cu limite clare și potrivite fiecărei vârste, familii și comunități.
Cum arată viitorul rețelelor sociale
Întrebat în ce nuanțe vede viitorul rețelelor sociale și impactul lor asupra vieții de zi de zi, Răzvan Nicolescu a răspuns: „În nuanțe viu colorate, care corespund gusturilor și nevoilor atât de diferite pe care le avem. Cred că rețelele sociale au ajuns relativ repede la o anumită maturitate. Parcă este momentul ca și noi, utilizatori obișnuiți, să ne maturizăm, nu?”
Antropologul a mai subliniat că suntem împreună cu tehnologia, nu împotriva ei: „Rețelele sociale ne-au învățat să gândim mai des și mai temeinic în termeni de grupuri și comunități, să navigăm cu relativă ușurință între audiențe de diferite mărimi și între grade diferite de confidențialitate și încredere socială. Am învățat să diferențiem între tipurile de rețele sociale și să ne schimbăm rapid modul de a comunica, spre exemplu prin imagini, folosind emoticoane, simboluri și apropos-uri indirecte. Dar de multe ori uităm că suntem împreună cu rețelele sociale, cu tehnologia – iar nu împotriva ei – în acest proces de învățare și adaptare continuă. Este drept că acest proces ne poate și obosi, întrista, revolta, înfiora, marginaliza”.
„De aceea trebuie mai multă educație formală și non-formală și politici pentru a diminua efectele negative. Trebuie să înțelegem prin educație că trăim într-o lume în care doi sau mai mulți amici online pot să pretindă că spun adevăruri care ni se par sucite și contradictorii și că poate exista cel puțin o altă conspirație, mai bună, mai cuprinzătoare, decât cea în care noi credem cu tărie”, a precizat antropologul social Răzvan Nicolescu.
Citește și:
Oana Moraru: Părinții sunt singura salvare a copiilor. Școlile sunt aruncate în aer de minți împrăștiate, deconectate, fragmentate
Cât timp pot sta copiii la ecrane? Regulile specialiștilor care arată când începe supraexpunerea la tehnologie
“În pubertate și adolescență nu mai este despre cum interzic ecranul.” Sfaturi de la Psihologul Diana Stănculeanu
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Freepik.com
