Ai observat oare cum, după câteva minute în fața ecranului, copilul tău pare să intre într-o altă lume? Nu te mai aude, nu mai răspunde, iar când încerci să-l oprești… reacționează ca și cum i-ai lua ceva vital.
Nu ți se pare. Ecranele chiar schimbă modul în care funcționează creierul copiilor.
Aplicațiile, jocurile, desenele animate și platformele online sunt construite prin design cu scopul de a menține atenția și de a crea dependență: sunetele atractive, culorile intense, recompensele rapide, suspansul constant. Acești stimuli generează dopamină, neurotransmițătorul responsabil cu plăcerea și motivația.
Creierul copilului, aflat încă în formare, se obișnuiește rapid cu această cantitate uriașă de stimulare și începe s-o caute din nou și din nou.
Și uite așa apare acel “încă un episod”, “mai lasă-mă 5 minute”, “așteaptă puțin, să termin nivelul”. Chiar dacă pare, nu este neascultare. Este dependență de recompensă.
Problema e că, după mult timp petrecut la ecrane, creierul nu mai găsește plăcere la fel de ușor în activitățile din lumea reală: o plimbare, un board game, o carte sau o discuție. Și în schimb apar iritabilitatea, lipsa de concentrare, nevoia de stimulare continuă.
Efectele ecranelor asupra creierului copiilor
“Mi-e frică că îi afectează gândirea, că duce la încetineală în reacții si lipsă de concentrare”, mi-a scris o mamă.
Iar frica unui tată este “că (fiul) se alienează de viața reală, de lumea din jur, mai ales în contextul în care este introvertit și are probleme de a-și face prieteni și a relaționa cu cei de vârsta lui”.
Fricile acestor părinți sunt justificate. Și e foarte bine că se gândesc acum la ele, încercând să schimbe ceva.
În cartea sa “O generație în pericol”, profesorul și specialistul în psihologie socială Jonathan Haidt avertizează asupra celor mai nocive 4 efecte ale copilăriei bazate pe telefon:
- Privarea de relații sociale
- Privarea de somn
- Fragmentarea atenției
- Dependența
Dacă ținem cont de vârsta copilului, pedagogii, psihologii, logopezii și specialiștii în dezvoltare au observat următoarele efecte ale supraexpunerii la ecrane pentru aceste categorii de vârstă:
0-3 ani: este afectată dezvoltarea psiho-emoțională, relațiile de atașament, dezvoltarea motricității, explorarea și mișcările corpului. Apar întârzieri de limbaj și de dezvoltare. Pot apărea simptome identice cu ale autismului (autism virtual) și ADHD.
3-6 ani: intoleranță la frustrare, dificultăți de reglare emoțională, instabilitate emoțională, iritabilitate, incapacitatea de control al impulsurilor, probleme de atenție și concentrare, nevoia de a obține plăcerea imediat (“instant gratification”), agitație, agresivitate, lipsa empatiei
7-11 ani: este afectată dezvoltarea cognitivă: dificultatea de a menține atenția și concentrarea, de a memora informații, învățarea este mai dificilă, toleranța la frustrare e scăzută, copilului îi este extrem de greu să se implice în activități care necesită efort de voință. Socializarea este redusă sau chiar întreruptă, în ciuda faptului că este esențială pentru dezvoltarea unei persoane echilibrate
12-16 ani: nevoia constantă de dopamină, de plăcere instant, dificultatea de a urmări un scop pe termen lung, de a depune efort pentru a obține ceva în viitor, imagine corporală distorsionată, dependența de validările din exterior, valoarea personală este legată de modelele false, unele chiar toxice, din online. Risc de dependență de jocuri video în special pentru băieți, iar în cazul fetelor, de depresie, anxietate și chiar suicid.
Sunt ușor de observat și efectele asupra corpului fizic: tulburări de somn, probleme cu ochii, cu coloana vertebrală, dureri de cap, sedentarism și obezitate. În mod cert, cu cât copilul este mai mic, cu atât efectele ecranelor asupra lui sunt mai mari și mai ireversibile.
Specialista în educație Oana Moraru scrie, în prefața cărții “O generație în pericol”, că acesta este “un ultim semnal de trezire” înainte să fie prea târziu, dacă nu acționăm de urgență pentru limitarea ecranelor în viețile copiilor noștri.
Vestea bună
Totuși, în tot acest tablou sumbru, vedem o rază de lumină, o veste bună: creierul copilului se poate reechilibra.
Pentru aceasta, are nevoie de ghidare blândă, limite clare și reconectare reală.
În articolul de mâine, vom vorbi despre cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții, cu cele mai bune intenții, și care îi afundă pe copii și mai mult în lumea virtuală.
Te invit să vizionezi videoul pe acest subiect:
Sursa foto: Freepik.com
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
