Durata maximă a concediului de creștere a copilului este, în România, de doi ani pentru copiii sănătoși sau de trei ani, în cazul copiilor cu handicap.
Ce fac părinții după încheierea concediului de creștere a copilului?
Care este cea mai bună soluție, în condițiile în care, la vârsta de 2 ani, mulți dintre copilași încă nu vorbesc bine și au în continuare nevoie de multă atenție și îngrijire?
Desigur, există cazuri fericite când unul dintre părinți are un venit suficient de mare încât celălalt să se poată ocupa de copil până când acesta este pregătit să înceapă grădinița.
De asemenea, există familii în care bunicii sunt pensionari și se pot ocupa full-time de nepoți. Doar că aceste cazuri sunt, mai degrabă, excepții. Majoritatea părinților sunt puși în situația să opteze între creșă și bonă pentru a se asigura că cineva are grijă de copil cât timp ei sunt la serviciu.
Studiul care arată cele mai bune opțiuni pentru îngrijirea copilului mic
Un psiholog expert în îngrijirea copiilor, din Marea Britanie, Penelope Leach, a efectuat, începând din 1998, un studiu pe termen lung, cu scopul de a urmări dezvoltarea din punct de vedere social și emoțional a 1.200 copii pornind de la vârsta de 3 luni și pâna la 4 ani.
Cercetarea a evidențiat cele mai bune modalități de îngrijire a copilului mai mic de un an și jumătate, astfel încât micuțul să se bucure de cele mai bune condiții de dezvoltare, simțindu-se împlinit din toate punctele de vedere.
Iată, așadar, care sunt opțiunile, conform studiului citat, în ordinea descrescătoare a confortului pentru copil:
- Îngrijire full-time de către părinți sau de unul dintre părinți
- Bonă care se ocupă de copil la el acasă
- Copilul să fie dus pe perioada zilei acasă la o persoană specializată în îngrijirea copiilor (childminder)
- Bunicii sau un alt îngrijitor informal
- Creșa
Pe măsură ce analizezi care este cea mai buna opțiune pentru familia ta și pentru copilul tău, este necesar să ții cont de detalii precum:
- bunici sau alte rude dispuse să-ți ofere ajutor cu copilul
- bugetul disponibil
- distanța de acasă și de la serviciu până la creșă
- personalitatea bonei
- personalitatea personalului de la creșă etc.
Potrivit studiului citat, dacă este posibil, copilul mic trebuie lăsat în mediul lui. Doar dacă părinții nu reușesc să găsească o soluție care să presupună acest lucru, pot lua în calcul ca micuțul să fie dus în altă parte, la un îngrijitor sau la creșă.
Un alt detaliu important este următorul: e de preferat ca cel mic să fie îngrijit și să petreacă timpul cu o persoană cunoscută și apropiată decât cu o persoană pe care nu o cunoaște.
În concluzie, fiecare părinte și familie analizează care sunt cele mai bune opțiuni în funcție de context și ia decizia potrivită. Nu uita că studiul cuprinde date generalizate și, de pildă, între o bonă lipsită de empatie și o creșă cu educatoare calde și implicate, cel mai probabil micuțul se va simți mai bine dacă părinții ar opta pentru cea de-a doua variantă
Sursa foto: Pixabay
.
