Să iei o decizie legată de sănătatea ta nu este un lucru ușor, mai ales atunci când există riscuri, dar nu există o certitudine că acestea se vor adeveri.
Povestea Angelinei Jolie care a anunțat, în 2013, că a trecut printr-o operație de mastectomie (îndepărtarea chirurgicală a sânilor) pentru a preveni apariția unui eventual cancer de sân către care are predispoziție genetică, a făcut înconjurul lumii. Multe persoane au judecat-o, în timp ce altele i-au înțeles decizia.
Un act medical, rezultatul unui test genetic, care arată prezența unei gene care crește riscul de cancer mamar la peste 80%, a determinat-o și pe românca Ilioara Radu să ia o decizie similară, după multe frământări.
Această intervenție nu a împiedicat-o pe tânăra de 30 de ani să rămână însărcinată la 6 luni după operație, și să nască o fetiță.
Înainte de a prezenta povestea Ilioarei Radu, îți propun să facem o incursiune rapidă în câteva perspective despre modul în care apar afecțiunile fizice.
O privire mai complexă asupra originilor bolii
Există mai multe puncte de vedere în ceea ce privește originea bolilor și metodele de tratament.
Pe de o parte, sunt medicii specialiști, absolvenți de studii specializate și practicieni în domenii specifice care se focusează, în general, pe soluții de screening și descoperire a defectelor genetice pentru a elimina afecțiunile prezente și viitoare prin cea mai potrivită metodă. În funcție de caz, poate fi vorba de tratamente medicamentoase, de intervenții chirurgicale etc.
Pe de altă parte, sunt diferite terapii alternative care țin cont nu doar de simptomele corpului, ci de mai mulți factori, precum starea psiho-emoțională, circulația energiei în corp, istoricul de viață și traumele nevindecate etc.
Ce face diferența între un tratament eficient și unul ineficient? În mare parte, credința bolnavului în eficiența lui. „Foarte multe cercetări au arătat că credința bolnavului poate influența rezultatul tratamentului. Dacă bolnavul crede într-un anumit tratament, el se va vindeca mai repede, deoarece credința influențează mecanismele de vindecare ale organismului”, scrie Prof. Dr. Adrian Restian, membru titular al Academiei de Științe Medicale, într-un editorial publicat în revista „Practica Medicală”.
În cartea sa „Când corpul spune NU. Costul stresului ascuns”, medicul și autorul canadian de origine maghiară Gabor Maté pledează pentru o înțelegere mai clară a faptului că „emoțiile influențează direct sistemul imunitar”.
Referitor la cancerul mamar, Gabor Maté afirmă: „dovezile în favoarea geneticii nu sunt multe. Numai o mică parte dintre femei prezintă un risc ridicat și doar o mică parte dintre femeile cu cancer mamar – aproximativ 7% – dobândesc boala din motive genetice. (…) La marea majoritate a femeilor sau bărbaților diagnosticați cu cancer de sân, ereditatea are o contribuție redusă sau inexistentă”.
În lucrarea citată, Gabor Maté face referire la două studii care au vizat trăsăturile emoționale ale femeilor cu cancer mamar. Într-un studiu din 1974, în care au fost examinate 160 de femei internate pentru biopsie, cercetătorii au afirmat: „Principala noastră constatare a fost o legătură semnificativă între diagnosticul de cancer mamar și un model comportamental care persista pe parcursul întregii vieți adulte – de eliberare anormală a emoțiilor”, evidențiindu-se „o suprimare extremă a furiei”.
O evaluare psihanalitică din 1952 a femeilor cu cancer mamar a indicat faptul că „aceste paciente au demonstrat incapacitatea de a se descărca sau de a se ocupa corespunzător de furie, agresivitate sau ostilitate (care, la rândul ei, era mascată de o aparentă amabilitate)”. Cercetătorii au considerat că situațiile conflictuale nerezolvate se manifestau „prin negare și comportamente nerealiste, marcate de sacrificiul de sine”.
Sunt elemente importante din planul psihic și emoțional care ar fi important să fie luate în considerare mai mult. Acestea fiind spuse, revenim la povestea Ilioarei Radu.
O alegere medicală
În 2013, când Angelina Jolie șoca lumea cu mărturisirea mastectomiei sale preventive într-un articol din New York Times intitulat „Alegerea mea medicală”, Ilioara avea 21 de ani și își vedea de alegerea ei medicală. Mergea anual la ecografie de sân, după ce descoperise un nodul la vârsta de 15 ani.
Pe atunci, ea nu bănuia că, la fel ca vedeta americană, moștenise un defect genetic, și va avea de luat o decizie dificilă. A fost acuzată că face o „nebunie”, i-a fost reproșat faptul că se încrede în niște „aberații” medicale, a fost trimisă la vraci chinezi și îndrumată să bea apă tămăduitoare. Alegerea Ilioarei a fost să creadă în știință. A pus sute de întrebări medicilor, a căutat femei cu povești asemănătoare de pe glob și a decis să facă o dublă mastectomie preventivă.
Adică, a renunțat la sânii ei, a acceptat implanturi, reducând riscul estimat de cancer mamar de la peste 80% la sub 3%. Anul în care a făcut intervenția a fost și anul în care a rămas însărcinată. Fetița sa s-a născut la Maternitatea Regina Maria București, pe 23 mai 2022.
Totul a început cu noduli la un sân
„Povestea mea a început pe la 15 ani, eram în liceu și tot simțeam niște noduli la sânul drept, pe care i-am arătat mamei. Mama mi-a spus că ea nu îi simte, dar să mergem la un doctor în vârstă, pe care îl cunoștea. Medicul m-a controlat, cu o aparatură destul de veche mi-a făcut o ecografie și mi-a spus că nu am nimic, să merg acasă că e specific vârstei, este ceva hormonal, încearcă un tratament naturist, mi-a spus: „ia mlădițe de zmeur, dă-te cu cremă de tuia și o să-ți treacă”. Eu tot aveam impresia că e ceva în plus la sânul meu drept, simțeam de fiecare dată la duș”, începe Ilioara povestea sa medicală.
La un alt control ecografic, un alt medic i-a confirmat prezența nodulului în sânul drept.
„De la 17 ani aproape, am început să merg anual la ecografie de sân și în fiecare an îmi spuneau câți noduli am la sânul drept și câți la sânul stâng. Auzeam aceleași lucruri – sunt hormonali, e vârsta, nu pun probleme, îi ținem sub control, îi monitorizăm. Am luat o perioadă acele mlădițe de zmeur dar am renunțat, nu observam nicio schimbare, nodulii erau tot acolo, ba erau 3, ba erau 4, ba erau 2, ba erau 3”, povestește tânăra.
Ilioara nu a ratat nicio ecografie anuală și le-a efectuat pe toate în același loc, la același medic, pe același aparat. Astfel, a avut mereu o comparație a măsurătorilor de la an la an.
„La un moment dat, cred că aveam 26-27 de ani, doctorul mi-a spus că unul dintre noduli și-a dublat dimensiunea și că acest lucru i se pare puțin cam ciudat – nodulul avea 7 mm. Poate că ar fi bine să mergi să faci o excizie chirurgicală, m-a sfătuit doctorița specializată în ecografie de sân și mi-a explicat că, cu cât e nodulul mai mare, chiar dacă e benign, în momentul în care tai zona respectivă rămâne o adâncitură inestetică, nu e de așteptat prea mult”, spune Ilioara, fiindu-i indicat să apeleze la medicii din Cluj.
Dar, femeia mai avea ceva: o bunică răpusă de un cancer de sân la vârsta 54 de ani. Nimeni nu s-a gândit la vreo legătură.
„Eu nu sunt Angelina Jolie de la Hollywood, sunt Ilioara Radu din Galați”
Ilioara Radu adoră copiii și, deși are o diplomă de inginer de mediu, și-a dedicat viața profesională celor mici. Este animator de petreceri de copii, compune cântece pentru ei, desenează personaje și scrie povești.
La câteva luni după recomandarea medicului, a cunoscut-o, în lumea petrecerilor de copii, pe viitoarea ei nașă, de loc din Cluj, proaspăt mutată în Galați care când a auzit că Ilioara are nevoie de un medic bun în orașul ei natal, a îndrumat-o către Dr. Andreea Cătană, medic genetician la Regina Maria în Cluj și la Institutul Oncologic.
La început, medicul a sprijinit-o cu sfaturi privind doctorii, biopsia și operația de înlăturare a nodulului. Apoi, Ilioara i-a spus despre boala bunicii din partea tatălui.
Medicul genetician Andreea Cătană i-a povestit Ilioarei despre testarea BRCA. Un test ADN care le poate indica pacientelor cu cazuri de cancer de sân în familie dacă au moștenit riscul.
Angelina Jolie își făcuse povestea publică de câțiva ani, așa că dr. Cătană i-a dat-o exemplu. Ilioara nu a acceptat testarea imediat:
„Cred că dacă aș fi fost strânsă cu ușa de un diagnostic, probabil că făceam tot ce îmi stătea în putință. Dar nu am făcut testul BRCA pe loc. Am stat și m-am gândit, am început să citesc, am căutat informații pe care să le înțeleg. Am încercat să aflu mai multe despre cazul bunicii, dar ai mei mi-au spus doar că se trata acasă și de la spital îi aduceau numai morfina. Am întrebat-o pe dr. Catana – “dacă fac testarea și iese negativ rezultatul, știu că plec în vacanță și ciocnesc un pahar, dar dacă iese pozitiv eu ce am de făcut, căci eu nu sunt Angelina Jolie de la Hollywood, sunt Ilioara Radu din Galați”. Mi-a spus „du-te acasă, gândește-te bine și dacă te hotărăști, aici mă găsești, vom face testarea la Regina Maria. Eu ți-as sugera să o faci, te văd destul de puternică, dar nu vreau să te grăbesc sau să te presez în vreun fel”.
Într-o lună, Ilioara era înapoi în cabinet.
„Pacienta mi-a spus: „Vreau să știu. Eu sunt o persoană pozitivă, accept orice rezultat, mi se pare că pentru mine este un mare stres să stau să urmăresc an de an acești noduli. Îmi doresc o familie, îmi doresc un copil, sunt într-o relație cu un bărbat care își dorește același lucru, vreau să fiu sănătoasă pentru mine și pentru familia mea”, își amintește Dr. Andreea Cătană.
Ilioara hotărâse să adopte această atitudine: „Am cântărit toate lucrurile, și am decis să le privesc dintr-o altă perspectivă – puteam să mă lamentez și să spun vai de ce mie, de ce eu, să plâng etc., dar am stat și am ales să vad altfel lucrurile. M-am gândit că poate, de fapt, un îngeraș a coborât și mi-a spus la ureche „Hei, e posibil să ai 80% șanse să faci cancer de sân în viața asta, eu am venit să te previn, tu faci ce vrei”. Și am îmbrățișat acest mod de gândire – cineva, ceva, cumva m-a prevenit și mi-a dat un semn, încearcă, fă testarea. I-am mobilizat pe toți în jur, părinți, bunici, unii spuneau că sunt prostii, „nu există așa ceva”, încercam să le explic că medicina a evoluat, chiar încercam să îi conving”.
Un test BRCA pozitiv
Rezultatul testului prelucrat în SUA a fost pozitiv. „L-am deschis și, într-adevăr, eram pozitivă pentru BRCA1, mi-am făcut un panel pentru 35 de gene și doar pentru gena aceasta ieșise pozitiv. Eu tot am reușit să vad perspectiva bună – e doar asta, e una din 35”, povestește Ilioara. „Am informat-o că are un defect genetic cu care s-a născut și care se găsește la nivelul tuturor celulelor ei, și anume proteina aceasta care e oarecum defectivă: are doar 50% dintr-o proteină care se ocupă cu repararea leziunilor care apar în ADN-ul nostru, în special la nivelul sânilor și ovarelor. I-am spus că e purtătoarea acestui defect care crește semnificativ riscul pentru apariția unui cancer de sân sau ovar chiar dacă ea la momentul respectiv nu avea cancer. Trebuia să o informăm că în următorii ani – nu știa nimeni când – diagnosticul poate apărea, și atunci va avea nevoie de intervenții chirurgicale radicale, de chimioterapie, de radioterapie”, menționeaza Dr. Cătană, genetician al rețelei Regina Maria.
Ilioara a mers la control din 6 în 6 luni timp de un an jumătate. „Medicul din Galați îmi spunea și el să mă gândesc bine dacă vreau să mă operez, că este cumva cea mai bună soluție ca să nu trăiesc în frică. Și, după cele 3 controale, în momentul în care am intrat în pandemie, și partea profesională s-a pus cumva pe pauză, am rămas eu cu gândurile mele”, mărturisește femeia.
Ilioara a pus pe hârtie avantajele, dezavantajele, oportunitățile și riscurile intervenției. Minusuri: nu ar mai fi alăptat niciodată. Plusuri: dispărea imensul stres al controalelor la fiecare jumătate de an. Minusuri: urma o perioadă grea de recuperare și de lipsit de la job. Și tot așa… Nu a mers niciodată la psiholog, a simțit mereu că este stăpână pe situație în ceea ce o privește, dar a gestionat destul de greu interacțiunea celorlați cu povestea ei medicală.
Două lucruri au cântărit major în decizia de a face operația. Primul: cazurile de cancer de sân la femei tinere pe care le întâlnise în Institutul Oncologic din Cluj atunci când își operase nodulul. Al doilea este povestea unui tânăr din Galați care, deși ducea o viață sănătoasă, a fost diagnosticat în jurul vârstei de 30 de ani cu un cancer moștenit genetic.
„Nu m-am întrebat niciodată „de ce eu?”, m-am concentrat pe soluții”
Întrebată ce e a fost cel mai greu din toată experiența: decizia, operația sau recuperarea, Ilioara răspunde: „Cred că cea mai grea parte a fost să îi conving pe cei din jur că fac alegerea potrivită. Mă refer la membrii apropiați ai familiei, nu la familia extinsă. Trebuia să depun eforturi extraordinare să îi conving că eu chiar fac operația decisă 100%, cu inima deschisă, mereu ziceau „ah, dar tu te prefaci!”. Am văzut foarte multă suferință în ochii mamei, îmi era milă de stările prin care trecea. Ea s-a temut că o să sufăr foarte mult. Prima întrebare pe care a pus-o și mi-a adresat-o și mie a fost „de ce tu, copilul meu? De ce ți se întâmplă ție asta? Ce am făcut eu greșit?”. I-am explicat că aproape nimic. Apoi încerca să mă convingă cumva că e doar o probabilitate, ea a fost cea care cumva s-a îndoit de necesitatea și corectitudinea testelor – îmi spunea oare chiar ne putem baza pe ele, se fac într-un mod corect? Testele BRCA sunt teste simple, se fac din salivă. Îi e mai greu unui om care nu are cunoștințe medicale și nici educația necesară să se bazeze pe o probă de salivă, și atunci a fost cam greu de convins. Dar ulterior, a înțeles. Sora mea mai mică a spus și ea că e o nebunie, că sunt aberații. Eu nu m-am întrebat niciodată „de ce eu?”. M-am concentrat pe soluții. Tata nu s-a învinovățit, chiar dacă a venit pe linie paternă toată povestea. El a fost cel care m-a susținut, mi-a povestit suferința prin care a trecut mama lui, și că a fost extrem de dureros să o vezi pe mama ta suferind, fără acces la tratamente, în chinuri, cu plânsete, momente care l-au marcat foarte mult pe el. Mi-a spus că operația și ce am gând să fac e varianta cea mai bună”.
Geneticianul Andreea Cătană spune mai multe detalii despre testarea BRCA:
„Informația noastră genetică există acolo în celula noastră, a existat dintotdeauna și va exista mereu în același loc. Actualmente, avem tehnicile care sunt de mare specificitate și care ne permit să identificăm, de fapt, care este ordinea literelor în alfabetul acesta al nostru. Testările genetice sunt testări de certitudine – testarea BRCA se face o singură dată în viață și pentru a o face ai nevoie de material biologic de la persoana respectivă. Poate fi sânge – și foarte multă lume alege să dea o probă de sânge pentru că li se pare mai de încredere din moment ce analizele de obicei le facem din sânge, există bineînțeles și această opțiune pentru BRCA. Dar total non-invazivă și mult mai ușoară și exact sinonimă cu prima variantă este prelevarea unei probe de salivă – niște celulele ale mucoasei noastre bucale unde există informație genetică și de acolo facem testarea genetică. Vom avea același rezultat fie că testăm de pe piele, din salivă, dintr-un fir de păr, din sânge, ADN-ul este ADN și rezultatul va fi același de fiecare dată. Defectele acestea genetice cu care te naști nu dispar și indiferent de când vei face testarea vei avea același rezultat. Sunt teste de certitudine, nu sunt teste ca o glicemie care se poate modifica, poate varia de la o zi la alta. Se fac o singură dată în viață și cu același rezultat de fiecare dată”.
Sprijinul partenerului, de neprețuit
În articolul din 2013, pacienta Angelia Jolie îi mulțumea partenerului de atunci, Brad Pitt pentru un sprijin de neclintit.
„Foarte important în decizia unei mastectomii preventive este partenerul femeii: cât de înțelegător este și cât de mare e sprijinul pe care el îl ofera, de aceea noi recomandăm ca a doua sau a treia discuție medicală pe tema aceasta să aibă loc în prezența partenerului. Ca el să conștientizeze că sunt niște riscuri medicale, că nu e strict o intervenție chirurgicală pe parte de estetică, ci că, de fapt, este în pericol sănătatea, chiar viața, soției/partenerei lui”, explică medicul Andreea Cătană.
Cum a fost experiența Ilioarei din acest punct de vedere?
„Partenerul meu a zis că mă susține din prima clipă. Iar eu chiar am vrut să discutăm deschis de la bun început, i-am zis “știi nu sunt Angelia Jolie și nici nu voi putea fi vreodată, nu voi reuși să mă operez ca ea, lucrurile vor arăta diferit, eu sunt eu și o să mă accept așa cum sunt, dar tu poți? El ma suporta deja de vreo 7 ani și mi-a spus că nici nu s-a gândit vreodată la partea asta, mi-a zis “voi fi alături de tine atât timp cât îmi vei permite, o să încerc să nu te stresez cu absolut nimic, te susțin”. Eu insistam: nu o să mai fiu cea de acum, nu o să mă mai privești la fel, și mi-a spus să nu îmi fac griji de asta, eu te vreau în primul rând să fii lângă mine, sănătoasă, să respiri, să vorbești, să fii cu mine. Că ai să fii blondă, cu șuvițe, cu sânii mai mici sau mai mari, important e să fii acolo. Chestia asta m-a ajutat foarte mult”, a împărtășit pacienta.
După un an și jumătate după ce a primit rezultatul testului BRCA, ea a anunțat că e pregătită pentru operație.
Operația și recuperarea
Pe 26 ianuarie 2021, pacienta Ilioara Radu intra în operație la Institutul Oncologic din Cluj. Singură, din cauza restricțiilor pandemiei, dar cu rudele dând ture în jurul spitalului.
Ilioara a ales varianta cu reconstrucție imediată, așa că 6 ore a fost în anestezie generală.
„Ai mei erau fierți de emoție, eu eram nerăbdătoare. Parcă și curioasă, cum voi fi după. Am avut câteva întâlniri cu plasticianul înaintea operației, am vorbit cu el despre cum vor arăta sânii reconstruiți, am luat decizia să îmi fac sânii la jumătate față de cum îi aveam, sânii de aceeași mărime ar fi presupus un implant mai mare care avea un risc mai ridicat de a fi respins de corp. De asemenea, implantul este pus submuscular pentru că așa l-am rugat pe domnul doctor – știam de la o altă doamnă care făcuse reconstrucție undeva în SUA că are sânii reci, se plângea de “cold boobs”. L-am întrebat direct pe medic – există vreo variantă să fie calzi? Sigur că da, se pune implantul sub mușchi. Calzi și cât mai naturali să fie, am menționat. Mi-a plăcut că mi-a explicat absolut toate lucrurile rele care se puteau întâmpla – mi le-a spus direct: mi-a zis că e posibil să îmi pierd mameloanele, că ele nu vor mai avea oricum aceeași functie, drept urmare le-am pierdut, în zona mamelonului am doar o grefă de piele care e ușor de o altă colorație, cu timpul mi s-a spus că aș putea să tatuez acolo un mamelon ca să semene cu ce era înainte, doar că el nu va mai fi niciodată în relief. Am acceptat – am zis ce poate fi mai rău, văzusem atâtea paciente în spital mutilate, încât asta părea ceva minor”, își amintește Ilioara.
A vrut să se ridice încă de a doua zi, dar a fost sfătuită să mai aștepte. În ziua a treia, nu a fost chip să o mai țină cineva în pat: și-a autoimpus să facă 30 de pași pe hol, și exact asta a făcut. Curând, Ilioara avea să își folosească entuziasmul molipsitor de la petrecerile pentru copii pentru a le convinge pe pacientele Institutului că merită să lupte, cu optimism, pentru orice mic progres.
Recuperarea a fost grea, dar parcă nu pe atât de grea pe cât se aștepta. Curioasă să își vadă sânii cei noi, a tras cu ochiul încă din spital la ei, deși nu a văzut mare lucru.
„Mi-au spus să nu mă uit momentan, dar după ce îi văzusem doar așa pe fugă de sus în jos, mi-am făcut o poză și i-am văzut în poză. Am râs inițial de ei, că erau foarte mici. L-am întrebat pe domnul doctor dacă mai cresc și dacă voi rămâne cu sânii aștia de adolescentă pentru totdeauna. Ce mă fac cu celalalte kilograme în plus, căci acum par foarte slabă în sus și foarte rotundă în jos… Și a zis „păi nu-i nimic că o să ajungi acasă și o să te gândești să slăbești peste tot”. Erau ok, arătau foarte bine. Știam de la dumnealui că oricum ei se așează în timp, cam într-un an mi-a spus că voi putea vedea cum vor arăta de fapt. Vedeam în jur femei care plângeau că voiau sânii la fel de mari sau la fel de frumoși. Le înțelegeam. Faptul că eu am acceptat să fiu diferită sau că am acceptat să îi modific, asta e perspectiva mea, dar nu poate fi pentru toată lumea la fel”, spune Ilioara.
Cea mai mare provocare a perioadei de recuperare a fost faptul că a trebuit să se panseze singură, iar sub presiunea gândului de a nu face ceva greșit, a suferit un șoc emoțional.
Recuperarea a durat aproximativ 4 luni. În această perioadă, a simțit ca informațiile de pe Google îi sunt de folos. Până atunci a evitat internetul și s-a bazat numai pe doctori. Dar pozele cu etapele vindecării după mastectomie cu reconstrucție, găsite online, au ajutat-o să înțeleagă că aspectul sânilor ei este perfect normal.
Cel mai greu an, încheiat cu cea mai bună veste
Trecută de această încercare, Ilioara a simțit nevoia unui sfârșit de an 2021 mai vesel. A planificat nunta pentru septembrie, după ce pandemia a amânat-o 2 ani, și tot în septembrie a rămas însărcinată.
„După 6 luni de la operație, am aflat de sarcină și am fost puțin îngrijorată – vorbisem cu medicul plastician să nu rămân însărcinată timp de 1 an, să nu am modificări de greutate, să fim siguri că operatia e ok și corpul nu va respinge implantul. Dacă erau complicații trebuia să mă întorc în sala de operații și nu poți fi anesteziată general cu un bebeluș în burtă. El mi-a spus că am avut o recuperare excelentă până în momentul acela, nici să nu mă gândesc la asta, “pune operația în cui și bucură-te de sarcină”, a fost sfatul lui. M-a încurajat foarte mult mesajul. Și fix așa am făcut”, spune Ilioara.
Ea a ales să facă un test de ADN fetal în sarcină pentru a afla predispoziția bebelușului pentru diverse sindroame, ocazie cu care soții Radu au aflat că așteaptă o fetiță.
„Mi-am făcut puțin griji când am aflat asta, eu știam că soțul meu își dorea băiat pentru că îi era teamă ca o fetiță să nu moștenească genele mele de BRCA. Ulterior, i-am povestit că am vorbit cu o femeie din Statele Unite, cunoscută în căutările mele de cazuri asemănătoare de mastectomii, care mi-a spus că avea 3 embrioni înghetați, 2 fete și un băiat, și i-a testat pe toți de BRCA, embrioni fiind, fetele nu erau purtătoare de BRCA, băiatul era”, spune Ilioara.
Nașterea a fost printr-o cezariană de urgență.
„Nașterea prin cezariană a fost o necesitate în cazul acestei paciente și pentru binele copilului. Da, medicina a fost de partea ei cu toate resursele pe care le are astăzi. Însă dincolo de toate, admir determinarea mamei să facă tot ce este indicat pentru ea și fetița ei. Condiția medicală cu care a debutat sarcina (dubla mastectomie radicală de prevenție) arată curajul incredibil pe care ea îl are”, precizează dr. Celus Tarpan, cel care a ajutat-o pe Ilioara să își împlinească visul de a deveni mamă la maternitatea Regina Maria Băneasa.
Ilioara știe că, la un moment dat, va trebui să aibă discuția despre BRCA cu fiica ei. E la fel de optimistă: speră că Agnes va îmbrățișa perspectiva îngerașului coborât să o avertizeze și va accepta că, până la urmă, bagajul genetic nu ni-l alegem. În plus, cine știe cum va evolua medicina până atunci.
Când recomandă specialiștii în genetică o astfel de dezvăluire în cazul fetelor născute din mame purtătoare de BRCA?
„Doar după vârsta de 18 ani. De ce? Este oarecum și ilegal, nu e etic, nu e moral să testezi o fetiță minoră. Pentru că riscul de a dezvolta cancer de sân sau ovar este aproape nul înaintea vârstei de 18 ani, riscurile încep să fie clinic evaluabile după vârsta de 25 de ani”, explică medicul genetician al rețelei Regina Maria, dr. Andreea Cătană.
Acum, deoarece BRCA 1 pozitiv crește cu peste de 60% riscul de cancer ovarian, Ilioara Radu și-a propus ca, până în 40-42 de ani să facă și operația preventivă de extirpare a ovarelor și a trompelor uterine. Până atunci, proaspăta mămică își dorește să mai nască încă unul sau doi copii.
Ilioara Radu a decis să își spună povestea pentru a ajuta alte femei, deoarece ei i-a fost greu să găsească informații utile de la persoane care au trecut prin această experiență.
„Eu le recomand tuturor oamenilor din jur și, în special, prietenelor mele să meargă la control, măcar o dată pe an să își găsească timp și disponibilitate pentru a merge la ginecolog și la senolog – dacă noi nu avem grijă de noi, nimeni nu va avea. Cred că m-a ajutat foarte mult să mă duc la control de la 15 ani până la 27, să înțeleg ce se întâmplă cu mine. Dacă, corpul îți transmite semnale, să nu stai să aștepți. Și le spun că dacă iau decizia testării să o facă pe deplin, cu inima împăcată, chiar dacă există posibilitatea unui rezultat pozitiv. Să aibă, bineînțeles, și o variantă de back-up, să știe, în mare, ce vor face dacă e pozitiv. Iar dacă aleg să se opereze le spun tuturor că în interiorul nostru există o putere pe care noi nu o scoatem la suprafață decât câteodată, și când ești în impasul cel mare și te doare mai tare, puterea iese la suprafață, îți trece durerea respectivă și îți dai seama că ești pregătit și pentru o durere și mai mare. Să nu le fie frică de durere, majoritatea se tem de durere după operație, dar, sincer, e un fleac”, spune Ilioara.
