Ministrul Educației, Daniel David, a vorbit din nou despre meditațiile de care beneficiază unii dintre elevi, acesta arătându-se un susținător al pregătirii în particular, cu condiția ca acest lucru să fie reglementat.
”Eu sunt un susținător al meditațiilor bine reglementate. Sigur că pare un truism, dar nu are sens să le ascundem, dacă le ascundem se vor întâmpla oricum, prin mijloace pe care nu le controlăm. Ce ar fi să recunoaștem că există, există și în alte sisteme, dar hai să le reglementăm și sub aspect fiscal, și sub aspectul conflictului de interese, fiindcă aici sunt cele mai multe probleme, nu la faptul că nu poți să faci cu copiii de la clasa ta. Întrebarea este: când faci? Faci în timpul celor opt ore când ar trebui să fii la clasă? Profesorii înțeleg că sunt plătiți pentru opt ore pe zi în școală?”, a afirmat Daniel David.
El a spus că meditaţiile trebuie lăsate să funcționeze, dar protejând copiii și sistemul public de învățământ.
Raport al ministrului Educației: Învățământul preuniversitar, ineficient
Educația este ineficientă în învățământul preuniversitar, generând absolvenți cu o calitate slabă a competențelor, abandon școlar mare şi analfabetism funcțional crescut, aspecte care devin risc de securitate naţională, relevă un raport prezentat, luni, de ministrul Educației, Daniel David.
Documentul, intitulat „Raportul de diagnostic al Educației și Cercetării din România. Realizările prezente şi implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, este asumat de ministrul Daniel David, nefiind un document al Guvernului sau al Ministerului Educației și Cercetării.
Absolvenții trebuie să se poată integra eficient pe piața muncii
„Învățământul preuniversitar obligatoriu – preșcolar-primar-gimnazial-liceal – trebuie să transfere, prin educație, cele opt competențe cheie, prin care absolvenții să devină buni specialiști, buni cetățeni și oameni satisfăcuți de propria viață. Educația antepreșcolară trebuie generalizată și regândită pentru a asigura prerechizitele necesare învățământului obligatoriu. Absolvenții trebuie să se poată integra eficient pe piața muncii (nivelul 3 de calificare după clasa a XI-a, respectiv nivelul 4 după absolvirea liceului) și/sau să-și continue studiile la nivel postliceal și/sau universitar. Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul asimilării eficiente a competențelor, dar și al accentuării înțelegerii modalităţii de generare științifică a cunoștințelor declarative și procedurale și a valorilor cuprinse în acestea – lucru considerat până acum esențial, mai ales pentru învățământul superior -, pentru a-și dezvolta competențele prin învățare pe parcursul vieții și ca antidot la pseudoștiință/pseudocunoaștere”, se arată într-o sinteză a raportului.
Potrivit documentului, „sistemul național de învățământ superior trebuie să aibă ca scop formarea de resursă umană înalt calificată (calificările 5/6 – licență; 7 – master; 8 – doctorat), care să își păstreze și să își dezvolte competențele prin învățare pe tot parcursul vieții”.
„În timp ce calificările 5/6 ar trebui să genereze conexiune directă cu piaţa muncii existentă – mai specifică în domeniile cu accent vocațional și mai generală (la nivelul unei culturi generale de specialitate) în celelalte domenii -, calificările de nivel 7/8 ar trebui să accentueze specializările și astfel să dinamizeze şi să dezvolte noi segmente ale pieţei muncii. Formarea de resursă umană trebuie să se facă în contextul generării şi/sau utilizării celei mai avansate cunoașteri științifice, astfel încât absolvenţii să nu rămână prizonierii cunoaşterii asimilate în timpul studiului, cunoaștere care în timp devine depăşită, ci să înţeleagă şi modalitatea de generare a acestei cunoaşteri, pentru a se putea dezvolta, asimilând noile dezvoltări ale ştiinţei”, se menţionează în raport.
România „produce prea puțină cunoaștere”
Documentul relevă în ceea ce priveşte sistemul naţional de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI) „o arhitectură depăşită (fragmentată, greu de coordonat, prost distribuită la nivel naţional şi cu suprapuneri care frânează dezvoltarea şi iroseşte resurse), care nu atrage resurse internaţionale majore şi este vulnerabil la ‘brain drain'”.
În CDI, faţă de potenţialul pe care îl are, România, a şasea ţară a Uniunii Europene ca mărime a populaţiei, „produce prea puţină cunoaştere, din cunoaşterea produsă prea puţină este de calitate, iar din cunoaşterea de calitate prea puţină este de concepţie românească”.
„În plus, resursa umană este demotivată şi angajată uneori necompetitiv. Prin reformele propuse, arhitectura sistemului naţional de CDI va include actori diverşi, dar (a) cu misiuni diferite – satisfăcând astfel mai bine nevoile ţării, (b) cu coordonări între ei, care să genereze cunoaştere cumulativă performantă, fără suprapuneri care să consume resurse şi (c) cu o masă critică mai mare – contând la nivel de competitivitate şi clasamente internaţionale şi eficientizând costurile. Resursa umană va deveni mai competitivă şi mai bine finanţată. După reformele propuse, sistemul naţional de CDI va genera cunoaştere ştiinţifică avansată, cu impact asupra inovaţiilor tehnologice şi culturale”, se punctează în document.
