În mod natural, copiii se confruntă cu diferite emoții negative. Iar de reacția noastră, a părinților lor, la ele depinde și cum se vor raporta copiii la ele: le vor tolera, le vor trăi sau le vor respinge și le vor considera periculoase.
Despre care este abordarea potrivită a emoțiilor dificile ale copilului vorbește consultantul educațional Oana Moraru într-o postare pe contul ei de Facebook și în episodul 24 al podcastului Părinți CuMinți.
Oana Moraru este pedagog cu o experiență de predare de peste 30 de ani și autoare de carte. De asemenea, ea este fondatoarea sistemului privat de educație Helikon, fiind implicată constant în procesul educațional atât la clasă, cât și în tabere școlare.
Reacționăm diferit la emoția negativă în copilăria mică față de peste 4 ani
„În prima copilărie, copiii au tendința să asocieze orice emoție negativă cu pericolul. Plâng furtunos și trebuie strânși în brațe, pentru liniștire”, afirmă Oana Moraru.
Însă în continuare, continuă aceasta, după vârsta de 4 ani, „se deschide evantaiul mai larg al emoțiilor negative. Doar la marginea lui există pericol. Restul spectrului cuprinde emoții negative prin care e important să intre, să le simtă până la capăt și să-și construiască bucla aceea către autoliniștire, către autoreglare”.
Citește și:
Copilul e nervos și agitat? Tehnici de lucru pentru părinți, de la Oana Moraru
Comportamentul urât al copilului este strigătul lui disperat după ajutor. Soluții pentru un comportament mai bun la școală și acasă
Ce se întâmplă dacă mama continuă să-l ia în brațe pentru a liniști copilul mai mare de 4 ani când simte emoții negative?
„Dacă mama încă îl ia strâns în brațe și are reflexul salvatorului pentru orice emoție negativă, încercând s-o curețe repede în locul copilului, acesta din urmă învață că orice disconfort e frate cu dezastrul”, explică specialista în educație.
Potrivit acesteia, „capacitatea copilului de a accepta și liniști emoțiile negative se formează în oglindă cu reacția părintelui. De la el se antrenează sistemul nervos. Dacă sărim repede să explicăm, să justificăm, să împachetăm tristețile şi frustrările, nu facem niciun serviciu integrității fizice și emoționale a copilului.”
Copilul trebuie să trăiască emoțiile negative
Și atunci, cum e mai potrivit să reacționăm atunci când copilul mai mare de 4 ani simte emoții dificile?
Iată ce răspunde Oana Moraru: „Suntem lângă el, îl înțelegem, dar nu ca salvatori. Catalizatori sau martori înțelegători doar. Restul drumului e pentru copil. Cu încrederea că va învăța să facă distincția curând între ce e dezastru pentru sine și ce e, de fapt, treaptă pentru creșterea de sine.”
Un exemplu este emoția de invidie pe care o simt copiii în contextul cadourilor pe care le-au primit de la Moș Crăciun.
Potrivit Oanei Moraru, sistemul emoțional al copilului trebuie să trăiască emoțiile negative.
„Invidia: mi se pare că el are un glob mai mare. Trebuie să trăiești emoția asta negativă. Nu trebuie să ți-o panseze nimeni, nu trebuie să te salveze mama, nu trebuie să justifice de ce globul ăla primit de fratele e mai mare. Pentru că, dacă tu sari să-i bandajezi această durere, transmiți sistemului emoțional că această durere e un pericol pentru sistemul emoțional. Nu, nu e un pericol”, precizează consultantul educațional.
Astfel, copilul consumă această emoție negativă, atunci când părintele nu își asumă să salveze copilul din ea: „Îmi pare rău, știu, Moș Crăciun a făcut, Dumnezeu a dat ploaia, nu pot să opresc ploaia acum”.
Citește și:
Oana Moraru: „Toți copiii încrezători au simțit de mai multe ori refuzuri și respingeri”
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
Mai multe detalii, în episodul 24 al podcastului Părinți CuMinți, pornind de la tema recunoștzîinței versus consumerism:
Îți place abordarea Oanei Moraru? Atunci, te invit să descoperi cărțile pe care le-a publicat:
„Copilul tău scrie”
În anii de școală, exercițiile de scriere sunt printre cele mai eficiente mecanisme de dezvoltare a gândirii, cu antrenarea etajelor ei, de la recunoaștere și memorare la ordonare, clasificare, analiză, sinteză și creație. Abilitatea copiilor de a scrie text devine o competență fundamentală pentru viitorul lor. Dar uneori copiii, indiferent de nivelul de inteligență sau de competență în alte arii ale dezvoltării, se confruntă cu dificultăți sau neplăcere în privința scrisului. Cum pot fi sprijiniți acești copii la școală? Ce pot face părinții acasă, încă din primii ani de viață ai copilului lor, pentru a-i dezvolta inteligența emoțională, imaginația și creativitatea, pentru a-i cultiva reziliența și determinarea?
În cartea aceasta, Oana Moraru le propune părinților și profesorilor informații și soluții practice despre cele mai eficiente metode de învățare a scrisului. Ultimul capitol este povestea fetiței Oanei, de la naștere la anii studenției, cu exemple inedite despre cum scrisul a propulsat-o pe o linie școlară de succes.
„Copilul tău citește”
Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
