Uneori, părinții cred că, implicându-l pe copil în cât mai multe activități, îl ajută să se dezvolte. Uneori, acest lucru poate fi adevărat. Însă, este adevărat doar atunci când activitățile respective se pliază pe nevoile copilului.
Această problema este explicată foarte bine într-un dialog extras din cartea psihoterapeutului pentru copii Irina Mlodik din Rusia „Carte pentru părinți imperfecți sau Viața pe orice temă”.
„Observ o problemă comună: copilul este leneș, se îmbolnăvește des, este total lipsit de independență la cei 10 ani ai săi și nu vrea nimic. Mama lui este îngrijită, se vede că are studii, este frumoasă, tensionată. Fiul ei este slab, palid, apatic, cu umerii căzuți și cu privirea stinsă.
– Ce vreți să spuneți când afirmați că el e „leneș”?, întreb, privindu-l cu compasiune.
– Păi, vine de la ora de muzică și îi spun: „Apucă-te de teme!”, iar el tot umblă prin apartament. Și se poate plimba așa câte o jumătate de oră prin casă, nu poți deloc să-l pui să-și facă temele!
– Sunt curioasă ce program are? În ce constă o zi obișnuită de-a lui?
– Păi, la fel ca la toți copiii. Dimineața merge la școală, apoi are școala muzicală, apoi își face temele. Și mai avem înot de două ori pe săptămână și de două ori pe săptămână limba engleză.
– Dar, copilul are timp liber? Și ce face atunci?
– Ce face… se tot joacă cu jucăriile, ca un copil mic!
– Cât de des poți face doar ceea ce vrei?, îl întreb, în timp ce el dă nerăbdător din picioare, stând pe scaun.
– Uneori, dar în general nu e timp deloc pentru asta.
– Ce lucruri îți plac dintre cele pe care le faci? Școala muzicală? Înotul? Engleza?
– Muzica nu-mi place deloc. Engleza, așa și-așa, iar înotul nu-mi place.
– Vedeți?!, mama lui mă privește triumfătoare, ca și cum cuvintele băiatului i-au confirmat propria versiune. Nu vrea nimic, nu-i place nimic!
Faptul că el nu face decât „să se joace cu jucăriile” în niciun caz nu era luat în considerare, dimpotrivă, părea să fie considerat ceva condamnabil. Întreaga zi a copilului era programată aproape la minut. Și nu mai rămânea absolut niciun loc pentru manifestarea dorințelor lui, pe care el și le-a amintit acum, cu greu. Mi-a luat mult timp să-i explic importanța dorințelor copilului, valoarea timpului său personal. Privirea mamei arăta nedumerire și scepticism.
– Imaginați-vă, i-am spus, că ați petrecut toată ziua la serviciu, care, printre altele, nu vă place foarte mult. Ajungeți acasă, vă așezați pe canapea, cu o dorință nevinovată de a vă uita la serialul preferat, când o persoană foarte importantă vă spune: „Trebuie să pregătești cina”. Pregătiți cina și, în sfârșit, mergeți spre canapeaua mult așteptată… „Și încă nu ai dat cu aspiratorul în apartament”. Peste o oră, ajungeți din nou pe canapea și … „Mai trebuie să faci un lucru important: să te concentrezi!” Serialul s-a terminat între timp, vreți să vedeți măcar ceva … „Acum e timpul să mergi la culcare, du-te la culcare imediat, altfel mâine o să întârzii la serviciu!” Și așa în fiecare zi. Ce ați simți?
– Da, da, da…, murmură ea gânditoare. Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. Păi și acum, ce să facă? Să renunțe la muzică?
În ierarhia valorilor acestei familii, muzica, o facultate bună, un job bine plătit nu se află tocmai pe ultimul loc. Și din acest motiv, nu pare posibil să le pot inversa valorile. Dar oare e nevoie să fac asta?
– Sincer, nu știu. Trebuie să hotărâți dumneavoastră împreună cu el. Dar vă rog să înțelegeți un lucru important: dacă o persoană este forțată pentru un anumit motiv să facă ceva ce nu-i place, dar pe care trebuie să-l facă, atunci asigurați-vă că în ziua sa, în săptămâna sa și într-o lună, are programate perioade când poate face ce vrea, chiar dacă, în opinia unor persoane, sunt „lucruri stupide”. În aceste perioade, el se va relaxa și se va umple de energie. Dacă are prea puține asemenea posibilități în viața de zi cu zi, persoana va începe să obosească, să se îmbolnăvească, să fie apatică și depresivă.
– Dar, știți, noi de fapt vrem să-l implicăm în și mai multe activități. El nu este deloc în stare să comunice, așa că am vrut să-l ținem ocupat, pentru ca să nu piardă timpul pe stradă și să nu se lege cu cine nu trebuie. Mama a coborât tonul, pentru ca fiul ei să nu afle despre acest plan important menit să-l „salveze de pe străzile crude și periculoase”.
– Poate că ar fi mai bine să-l ajutați să învețe să comunice? Există multe posibilități: o tabără de psihologie și grupurile de copii… În caz contrar, cred că riscurile sunt foarte mari Va trebui să-l controlați toată viața. Și, dacă nu veți fi suficient de atentă? Înțelegeți că, dacă nu va învăța acum să comunice, nu îi va fi deloc ușor să trăiască, chiar dacă va ști bine engleza și va avea abilități muzicale.
Am discutat cu ea de mai multe ori. Spre deosebire de unii părinți, ea măcar încerca să-mi înțeleagă viziunea despre copilul ei.
– Dar, înțelegeți, îmi este atât de greu să mă schimb, pentru că am fost crescută foarte diferit. Îl educ și eu cât de bine pot.
O înțelegeam, chiar foarte bine. În copilăria ei, părinții decideau totul. Alegerea pe care trebuia să o facă era să meargă la facultatea „tatălui” sau a „mamei”. A ales varianta „mamei”. Lucrează. Are succes? Aparent, da. E fericită? Nu pare să fie. Știu că îi este greu. Și, de fapt, îi sunt recunoscătoare chiar și pentru încercarea de a privi lucrurile obișnuite dintr-o perspectivă diferită.
Într-un caz ideal, desigur, copilul ar trebui să renunțe și la muzică, și la engleză, și la înot. Și să se joace până se satură. Până când va înțelege ce anume își dorește. Știu că el poate face asta.
În definitiv, ar fi putut să aleagă fotbalul în loc de înot. Și cu ce este mai rău fotbalul? Și la muzică ar fi revenit pe la 20 de ani când băieții din gașcă ar fi cântat la chitară. Nu ar fi fost la conservator, e adevărat. Dar oricum nu ar fi ajuns la conservator. Muzica este pentru suflet, dacă nu ești un geniu al muzicii. Limba engleză ar fi putut s-o învețe la niște cursuri, dacă și-ar fi dorit să lucreze într-o companie internațională. Exact, dacă și-ar fi dorit!”
Citește și:
De ce este bine să lași copilul să se plictisească
Pune baza succesului copilului în viață. 3 pași pentru a-i descoperi talentele de mic
Cum să crești un copil rezistent emoțional. 20 de tehnici simple și de efect
Părinții copiilor de succes au în comun aceste 7 lucruri
Sursa foto: Freepik.com
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
