De ce atât de mulți părinți rămân fără soluție în fața crizelor de furie ale copilului?
De ce, în unele familii, crizele de plâns sunt zilnice sau chiar de mai multe ori pe zi?
Am scris și am vorbit în repetate rânduri despre care sunt nevoile copilului atunci când are o criză de furie, despre acțiunile părinților care agravează și accentuează aceste crize, despre atitudinile potrivite în aceste momente și despre pașii care ne ajută să depășim cu bine momentele de criză și să le reducem pe viitor, atât că număr, cât și că intensitate.
Cu toate acestea, primesc în continuare multe întrebări din partea părinților care nu reușesc să gestioneze crizele de tantrum ale copiilor lor. Și, dacă problema de fond nu este rezolvată, dacă o criză trece fără nicio lecție învățată nici de părinte, nici de copil, ea se va repeta, poate mai intensă, poate mai curând, continuându-se, astfel, un cerc vicios. Astfel, mulți părinți citesc diferite soluții, însă nu reușesc să le aplice, deoarece nu simt că le sunt potrivite, nu rezonează cu ele.
De fapt, ce se întâmplă în aceste cazuri, este că părinții citesc soluții pentru dezvoltarea emoțională a copiilor (sunt foarte multe cărți și articole scrise pe această temă), în timp ce ei înșiși sunt prinși în capcane emoționale din care nu au fost învățați și nu știu să iasă.
Iar atunci când nu reușim să conștientizăm care sunt emoțiile noastre, nu reușim să le gestionăm într-un mod sănătos prin autoreglare, nu putem să ne asumăm rolul de ghid în educația emoțională a copilului. Nu putem să-i predăm copilului o lecție pe care noi înșine nu o cunoaștem. Și, chiar dacă învățăm textul pe de rost, nu vom simți ceea ce este necesar să-i transmitem și efortul va fi în zadar.
Dezvoltarea personală și emoțională se poate face printr-o sumedenie de tehnici și metode. Cumva, la o primă vedere, în tot acest tumult de probleme ale familiei, – griji legate de bani, job, ascensiune profesională, conflicte cu partenerul, cu rudele sau cu alte persoane, provocări de organizare și de orice altă natură, – când avem timp să mai vorbim despre emoțiile noastre sau măcar să ne gândim la ele?
Cu siguranță, nu pare un subiect important. Și o spun amintindu-mi cum aș fi reacționat și eu dacă cineva mi-ar fi spus aceste lucruri acum 12 ani. Între timp, mi-am dat seama că nu se mai poate așa, că, pentru a dobândi mai mult control asupra vieții mele, pentru a câștiga mai mult echilibru și mai multă fericire, e nevoie să mă cunosc pe mine mai mult, să privesc în locuri dureroase și să caut soluții. M-au ajutat într-o oarecare măsură și cărțile, dar cel mai mult terapia, Coachingul și cursurile de dezvoltare personală și vindecare emoțională, unde experiența personală față în față și experiența de grup te ajută să ai o evoluție mai rapidă decât în singurătate.
Nu știu cât timp ai să citești cărți și să mergi la cursuri de dezvoltare personală și nu știu dacă ești dispus/ă să plătești niște cursuri de unde nu rămâi cu nicio diplomă, ci doar cu propria ta experiență.
Vreau, totuși, să te ajut să faci câțiva pași către o înțelegere mai profundă a sufletului tău, a emoțiilor tale, lucru care va face o mare diferență în relația cu copilul tău/copiii tăi.
9 pași pentru dezvoltarea ta emoțională care te vor apropia sufletește de copil
1. Observă-te pe tine
Observă cum te comporți cu oamenii din jur, cu partenerul, cu colegii, cu copiii.
Într-o zi de iarnă, așteptam să traversez și, cum stăteam pe marginea bordurii, am început să mă joc cu botul cizmei cu o bucată de gheață într-o băltoacă. Era un cub de gheață aproape perfect, nu știu cum a ajuns așa și asta mi-a atras atenția. Apoi am înaintat puțin, pășind pe stradă. Câteva secunde mai târziu, un țipăt m-a făcut să mă întorc să văd ce se întâmplă. Locul meu a fost luat de un băiat de vreo 10 ani, care făcea același lucru pe care îl făcusem și eu mai devreme (ți-am spus că era un cub din gheață cu adevărat special), probabil mă urmărise și s-a dus să vadă și el ce era acolo. Însă, mama lui a început în secunda doi să țipe: „Nu intra în băltoacă! Ieși imediat de acolo!” Și țipa de parcă s-ar fi certat tot restul zilei. Mă întreb oare era cazul să folosească acest ton al vocii într-o asemenea situație?..
Observându-ne pe noi înșine, ne oferim ocazia prețioasă să aflăm lucruri noi despre noi. Și s-ar putea să afli atât lucruri care îți plac, cât și lucruri pe care ai fi vrut să nu le știi. Mulțumește-ți și pentru acestea, căci de aici pornește schimbarea.
2. Mindfulness
Atunci când ești conștient/ă de lucrurile pe care le faci, când trăiești momentul așa cum este el, fără ca, în acel timp, să fii cu gândul în altă parte, îți dai voie să îl trăiești pe deplin și să te bucuri de el, fie că e vorba de un proiect de la job, de o seară cu prietenii sau de un joc cu copilul.
3. Renunță la ideea de perfecțiune
Multe persoane consideră că idealul pe care îl au în minte le ajută să evolueze. Poate că sunt cazuri în care se întâmplă acest lucru. Însă, ce am observat eu de multe ori, atât la mine, cât și în ședințele de Coaching cu clienții, este că idealul de perfecțiune este mai degrabă o piedică decât un ajutor. Pentru că niciodată nu vei fi perfect/ă (nici chiar atunci când vei deveni așa cum îți dorești acum să devii. La acel moment, idealul se va fi schimbat, se va fi rafinat), niciodată nu vei fi mulțumit/ă, deoarece niciodată nu vei îndeplini standardele în permanentă schimbare. Acest lucru este perceput ca un eșec și de aici apar frustrări, poate chiar stări depresive.
Și ce dacă nu vei deveni niciodată perfect/ă? Oamenii nu au nevoie lângă ei de oameni perfecți. Indiferent că ne sunt parteneri, colegi, părinți sau copii, oamenii au nevoie de oameni reali, autentici, calzi, de oameni deschiși, empatici, optimiști, care simt și îi fac pe ceilalți să simtă. Și poți fi așa atunci când îți dai voie să fii tu, când nu te reprimi în numele unui ideal pe care, fie vorba între noi, nu îl vei atinge niciodată.
4. Acceptă-ți defectele, părțile care nu îți plac la tine
Și, dacă nu poți fi perfect/ă, poți să-ți dai voie să pui capăt luptei dintre tine și defectele tale. Nu vreau să spun că e bine să te enervezi repede, să nu ai răbdare sau să nu te organizezi. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că această luptă care se petrece permanent în interiorul tău îți consumă multă energie și nu duce la niciun rezultat. Dimpotrivă, luptând împotriva unei părți din tine, îi dai mai multă energie și ea devine mai puternică.
Ce poți face în schimb? Poți decide să le accepți, îți poți asuma aceste lucruri, știind că orice schimbare pornește de la acceptarea situației.
5. Visează, dă-ți voie să-ți dorești
Copiii nu devin mai fericiți când văd părinți care se sacrifică pentru ei și care le cer apoi răsplata. Copiii sunt fericiți când cresc alături de părinți fericiți. Dar, ca să fii fericit/ă cu adevărat, ai nevoie să știi ce îți dorești și să-ți dai voie să-ți urmezi visele cu credința că ele se pot realiza. Vei avea un scop mai presus de tine, nu îți vei mai canaliza toată atenția pe copil, pe ce face acum, pe faptul că se joacă cu botul cizmei în băltoacă. Și vei fi un exemplu de persoană împlinită personal pentru copilul tău.
6. Fă introspecție
Organizează-te astfel încât să ai în fiecare zi câteva minute doar pentru tine. Poți să te plimbi sau să stai liniștit/ă undeva, lăsând mintea să se calmeze și să-ți scoată în față cele mai importante lucruri. De mare ajutor în acest sens este să ții un jurnal în care să scrii gândurile de peste zi. Te va ajuta să te cunoști mai bine, să înțelegi mai profund lucrurile și să te eliberezi de anumite tensiuni.
7. Exprimă-ți zilnic sentimentele
Avem nevoie de o igienă a sufletului, așa cum avem nevoie de o igienă a corpului nostru. Așa cum facem baie și nu mergem la culcare fără să ne spălăm pe dinți, avem nevoie să ne exteriorizăm emoțiile pentru a ne păstra echilibrul interior.
Sunt multe piedici care îi fac pe oameni să își reprime emoțiile, printre care: educația de acasă, modelul părinților, frica de a nu-i supăra pe ceilalți, lipsa de asumare, teama de a nu părea penibil sau inadecvat etc.
Însă, atunci când fraza este construită pe modelul „Atunci când tu … (descrierea obiectivă a comportamentului celuilalt, fără critică, interpretare sau judecată), eu mă simt ….” , poți comunica inclusiv lucruri mai delicate fără să-l superi pe celălalt. Chiar dacă nu îi spui, oricum simți acele emoții, care poluează relația.
Desigur, pentru a-ți numi sentimentele, e nevoie mai întâi să privești în sufletul tău și să conștientizezi ce emoții simți, ceea ce un proces nou pentru multe persoane învățate să-și neglijeze viață emoțională, chiar dacă se confruntă cu multă suferință, tristețe sau enervare.
8. Găsește soluții care te ajută să-ți gestionezi emoțiile
Să presupunem că ai reușit să ajungi aici: îți conștientizezi emoțiile, chiar dacă nu îți plac, le accepți. Ce faci în continuare? Acum, știind cu ce ai de-a face, poți să cauți soluții potrivite de exprimare și de gestionare.
De exemplu, dacă știi că te enervezi repede și țipi la copii, simpla conștientizare a stării de enervare te va ajuta să mai scadă tensiunea și poți decide încă de pe acum ce vei face: de exemplu, poți să iei o pauză și să mergi la bucătărie să bei niște apă. Sau poți decide să exprimi verbal faptul că te enervezi: „Uite, simt că mă enervez, deoarece îți repet a cincea oară să te îmbraci ca să ieșim din casă.”
9. Pune-ți mai multe întrebări
Suntem obișnuiți să trăim pe pilot automat. Facem foarte multe lucruri mecanic, în timp ce, în mintea noastră, facem cu totul alte lucruri. Și multe dintre ele nu ne ajută, dimpotrivă. Nivelul tău de fericire și de mulțumire e determinat, în mare măsură, de cuvintele pe care ți le repeți în mintea ta, de mantrele pe care ți le spui zilnic sau de fiecare dată când treci prin anumite situații.
De exemplu, ai ajuns luni dimineața în stația de autobuz și vezi că autobuzul tău tocmai a plecat. „Ah, l-am ratat! Dacă îmi merge așa toată ziua sau, mai rău, toată săptămâna…” Dacă îți spui un asemenea text, este ca și cum te-ai programa deja să ți se întâmple, pe parcursul zilei sau chiar al săptămânii, lucruri neplăcute.
Sau, dimineața, copilul prinde câteva minute că să se joace. Te poți gândi: „Iar trage de timp! De fiecare dată face asta! Din nou o să întârzii la birou din cauza lui!” și, drept răspuns, ai putea trece direct la țipete la adresa copilului, tensiunea se instalează de dimineață și relația cu copilul este tensionată permanent.
Ce poți face diferit este să gândești în loc să reacționezi pe pilot automat și să-ți pui câteva întrebări în mintea ta, precum:
- Ce depinde de mine că să obțin …?
- Ce anume mă deranjează cel mai mult la situația aceasta?
- Ce pot face diferit de data aceasta?
- Ce soluție încă nu am încercat pentru a rezolva această problema?
- Ce voi face diferit data viitoare astfel încât să nu se repete această situație?
- Care este obiectivul meu personal? Ce vreau? Ce anume îmi doresc?
- Care sunt abilitățile și calitățile care mă vor ajuta să-mi ating obiectivul?
Acestea sunt doar câteva exemple. În funcție de situație, sunt convinsă că poți găsi întrebări constructive care să te orienteze către găsirea de soluții mai degrabă decât să te mențină axat/ă pe probleme. Și e suficient să-ți pui o întrebare pentru ca mintea ta să înceapă să caute automat un răspuns. Și, mai devreme sau mai târziu, vei primi acest răspuns.
Făcând câte ceva diferit vei ajunge la schimbări importante. Comunicând mai mult cu ține însăți, cu sufletul tău, îți vei dezvoltă abilitățile de inteligență emoțională, care te vor ajuta enorm în comunicarea cu copilul și, în special, în momentele de tensiune emoțională, în momentele de crize de furie, când nici copilul nu înțelege ce i se întâmplă.
Cel mai mic pas pe care îl poți face este să începi să-ți pui astăzi o singură întrebare dintre cele enumerate mai sus. O singură întrebare va genera un răspuns care îți va schimba modul de gândire și comportamentul.
Iar dacă simți că aceste lucruri au sens pentru tine și îți dorești să lucrezi mai mult cu tine pentru dezvoltare personală și vindecare emoțională, însă nu știi de unde să începi și ai nevoie de ajutor, îmi poți scrie pe adresa de email ana.batca@parenting20.ro. Scrie-mi întrebările tale sau provocările cu care te confrunți și îți voi răspunde.
Pe măsură ce vei observa o cât de mică îmbunătățire în viața ta și în starea ta de bine, vei fi motivat/ă să perseverezi și să-ți pui și alte întrebări, să începi să trăiești în prezent, să sondezi mereu care este dorința ta adevărată și reală pe termen lung, dar și într-o situație concretă. Și viața ta și comunicarea cu copilul/copiii se vor îmbunătăți pe zi ce trece!
Citește și:
Psihologul Gáspár György: 5 comportamente ale părintelui care duc la neglijarea emoțională din copilărie
Cel mai simplu mod prin care îi poți asigura copilului tău echilibrul emoțional
Primul pas ca să ai mai multă răbdare cu copilul
Sursa foto: Freepik.com
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
