În perioada în care copiii se află în școala primară, la vârsta de 7-11 ani, supraexpunerea la ecrane afectează procese esențiale precum cele de dezvoltare cognitivă și socializare.
Vorbim despre supraexpunere la ecrane atunci când sunt depășite intervalele recomandate de specialiști, pe care le poți consulta în acest articol.
Despre impactul ecranelor asupra copiilor aflați în diferite etape de dezvoltare a vorbit psihologul Diana Stănculeanu, în cadrul prezentării susținute la Conferința „Sănătatea copiilor în fața ecranelor”, organizată de Asociația „Din grijă pentru copii”, pe 18 martie, la Hotel Sheraton din București.
Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, colaborând cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei, formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Interferențele negative ale ecranului la vârsta școlară mică: dezvoltare cognitivă și socializare:
1. Stabilitatea funcției atenționale (atenția voluntară)
2. Emoția de plictiseală în raport cu activitățile care solicită efort și atenție voluntară (de exemplu, însușirea abilităților de scris și citit)
3. Întreruperea sau diminuarea socializării ca mecanism esențial de dezvoltare în această etapă de vârstă
Copiii supraexpuși la ecrane manifestă stângăcie socială
Obiectivele de dezvoltare a copiilor în perioada școlii primare sunt legate în mod special de dezvoltarea cognitivă și de socializare.
Psihologul Diana Stănculeanu a subliniat că modul în care socializează copilul școlar este diferit de cel al preșcolarului:
“Avem o explozie pe partea de socializare, deși socializarea școlarului mic este diferită de socializarea preșcolarului. Școlarul mic vine cu relațiile cu preferință, cu reciprocitate, cu alegere: la grădiniță mă joc cu copiii care sunt prin preajmă, prietenul meu cel mai bun este Ionică, care se joacă astăzi cu același camion cu care vreau și eu să mă joc. În școlaritate, lucrurile se rafinează un pic, devin mult mai stabile. Copiii nu sunt mulțumiți de orice alți copii. Vor avea aceste relații de prietenie cu reciprocitate și cu preferință și am nevoie, mie îmi place de tine și eu cu tine vreau să mă joc și pe mine m-ar ajuta foarte tare dacă și ție îți place de mine și ai vrea să ne jucăm astăzi împreună. Deci, manifestăm aceste alegeri în dinamica relațională.”
Potrivit expertei în sănătatea mintală, copiii din școala primară care petrec mult timp în fața ecranelor manifestă stângăcie socială, din cauză că nu reușesc să decodifice semnalele pe care le transmit alți copii:
“Vom vedea în rândul copiilor cu foarte multă expunere la ecran un soi de stângăcie socială, o abilitate foarte mică de a transfera niște abilități de interacțiune poate exersate în joc în relațiile interumane directe, din nou pe același component legat de o predictibilitate diminuată, de o inabilitate de a citi niște semnale vizuale. Sunt copilași despre care spunem uneori că nu citesc camera (“They don’t read the room” – engl.). Pare că ei nu se prind de niște nuanțe sociale, de niște subtilități relaționale pe care copiii cu multe experiențe sociale le decodifică cu foarte multă ușurință. Unii dintre copiii cu o foarte, foarte mare expunere la ecran au o lentoare, o latență în a decodifica aceste semnale și asta are un impact mai degrabă negativ asupra calității vieții lor sociale.”
Mintea suprastimulată de ecran nu poate învăța
În ceea ce privește activitățile școlare, psihologul citat reamintește că acestea presupun din start efort pentru copii, nevoia de a-și concentra atenția voluntară, oboseală.
Și, “dacă eu ies din preșcolaritate cu o toleranță foarte scăzută la frustrare, cu o abilitate foarte scăzută de a gestiona momentele de plictiseală, dacă pe mine mă plictiseau boardgame-urile sau jocurile cu alți copii, preșcolar fiind, imaginați-vă cum o să mă simt după o explozie de stimulare senzorială și de acțiune în jocul video sau în online, în momentul în care am în față un manual în care practic am un șir de semnale negre pe foi albe-crem, eu trebuie să învăț să scriu, trebuie să învăț să citesc, trebuie să învăț să socotesc?”, a afirmat Diana Stănculeanu.
Conform acesteia, în fața exploziei senzoriale, de acțiune și de dinamică cu care vine jocul video, activitatea de învățare, – adică abilitățile de scris, de citit și de calcul aritmetic, – “nu are nicio șansă, pierde războiul din capul locului”.
Potrivit Dianei Stănculeanu, “activitatea școlară nu-i aduce dopamină” copilului. “Singurul moment în care, într-o activitate de învățare, copilul trăiește plăcere, – care poate să vină sub formă de ușurare că, în sfârșit, am terminat tema, sau poate să vină sub formă de mândrie și de realizare personală, mamă, ce probleme am rezolvat, – se întâmplă la final. Până atunci, în ceea ce ține de dinamica de activitate școlară, eu trebuie să dau plictis, frustrare, oboseală. Trebuie să stau cu aceste emoții”, a explicat psihologul.
Emoțiile care ajută învățarea
Potrivit acesteia, în situații excepționale și tot mai greu de realizat, “în dinamica școlară am și niște curiozitate, am și niște uimire. O structură emoțională pusă în pachetul nostru emoțional de bază, e ca și când cine ne-a creat ca ființe emoționale și-a dorit nu doar să rămânem în viață, ci să și creștem, să ne dezvoltăm, să învățăm și avem uimirea care ne ajută foarte mult din acest punct de vedere. Dar nu toate contextele de învățare vor fi însoțite de uimire, de curiozitate naturală”.
Sfaturi de la Diana Stănculeanu pentru părinții copiilor din școala primară
Specialista în sănătatea mintală a precizat că, în afara situației în care uimirea și curiozitatea naturală sunt prezente în procesul de învățare, “celelalte emoții prezente în dinamica școlară sunt greu de gestionat de către copii”.
De aceea, copiii “au nevoie să fie ajutați să le gestioneze”. Iar pentru aceasta, “avem nevoie să nu îi fragilizăm suplimentar, prin scăderea foarte puternică a pragului de toleranță la aceste emoții, pentru că ei expuși mult în ecran pe această descărcare de dopamină pe care mi-o aduce ecranul, pe această recompensă imediată pe care mi-o aduce ecranul, eu voi vrea din ce în ce mai mult și din ce în ce mai des, tot mai multă plăcere, tot mai multă intensitate, tot mai mult entuziasm”.
În aceste condiții, “orice activitate cu responsabilitate și cu efort va avea șanse mult diminuate în această cursă, cu plăcerea dopaminergică pe care o aduce ecranul”.
Susținem respectarea unor limite ferme privind consumul de tehnologie de către copii
Parenting 2.0 susține cu tărie necesitatea limitării consumului de ecrane în rândul copiilor, pentru a evita problemele de dezvoltare și pentru a crește copii echilibrați și sănătoși fizic și psiho-emoțional.
Dacă dorești să afli mai multe informații de la specialiști despre efectele ecranelor asupra copiilor și despre cum să punem limite sănătoase, te invit să te alături grupului nostru de Facebook dedicat, unde poți accesa gratuit materialele (articole și webinarii cu psihologi, logoped, directoarea Agenției Naționale Antidrog) din cadrul campaniei de conștientizare “Copiii și ecranele. Cum să creștem copiii sănătoși și echilibrați în era tehnologiei”:
Grupul de Facebook “Copiii și ecranele”
Citește și:
Cum sunt afectați de ecrane copiii de 0-3 ani. Psihologul Diana Stănculeanu: “Ecranul stopează aceste procese esențiale”
Ecranul la copiii de 3-6 ani duce la intoleranță la frustrare, instabilitate emoțională și probleme de atenție. Sfaturi de la Psihologul Diana Stănculeanu
Cât timp pot sta copiii la ecrane? Regulile specialiștilor care arată când începe supraexpunerea la tehnologie
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Freepik.com
