Pe parcursul anilor de școală, un elev aude de multe ori că școala îl pregătește pentru viață. Apoi, după ce devin adulți și părinți, le transmit propriilor copii aceeași convingere.
În acest articol, îți propun să punem la îndoială credința că școala ne pregătește pentru viața reală, pentru a face față și a avea succes în societate.
Personal, fiind un adult care a trecut prin școală, după care am intrat în câmpul muncii dintr-o economie de piață, adică în viața reală, nu aș putea confirma deloc acest lucru, cel puțin pentru sistemul de învățământ de stat, în cadrul căruia sunt educați marea majoritate a copiilor.
Și o spun din poziția unei persoane organizate și curioase din fire, căreia i-a plăcut școala, care a învățat cu interes, fiind bună la toate materiile și chiar olimpică la una dintre ele. Chiar și cu această perspectivă pe care am avut-o în mod natural, uitându-mă acum în spate, pot spune că, pentru mine, perioada anilor de școală a fost cea mai dificilă din punctul de vedere al efortului necesar pentru a te afirma și a avea succes și din punctul de vedere al presiunii psiho-emoționale.
Iată 8 motive pentru care școala NU ne pregătește pentru viața reală:
1. Rigiditatea
Sistemul educațional este foarte rigid. Aproape că nu există loc pentru manifestarea originalității. Sunt foarte multe reguli și criterii care trebuie respectate și bifate pentru a finaliza studiile obligatorii.
În viața reală, însă, rigiditatea este un mare handicap, deoarece viitorul aparține persoanelor adaptabile, capabile să facă față unei lumi aflate într-o rapidă schimbare. Chiar provocările prin care trecem în ultimii ani demonstrează din plin acest lucru. O persoană rigidă are dificultăți de reorientare pe piața muncii, precum și dificultăți de a face față provocărilor cu care se confruntă în viața personală. Astfel, calitatea vieții este mai scăzută decât cea a unei persoane adaptabile, care găsește soluții originale la probleme comune.
Citește și:
Copilul refuză să meargă la școală? Cum descoperi cauza reală și cum motivezi copilul
Gheorghe Hagi: Copiii sunt obligați să-mi plătească vacanțele și mesele la bătrânețe. Ce părere ai despre datoria copiilor față de părinți?
2. În școală este recompensată și apreciată uniformitatea
În școală, până și interpretarea operelor literare se face conform unor comentarii redactate deja. Toți elevii trebuie să aibă un anumit set de valori, de cunoștințe, de abilități la o anumită vârstă. Cu cât te deosebești mai puțin din mulțime, cu atât mai bine.
În schimb, în viața reală, este apreciată originalitatea și creativitatea. Doar persoanele capabile să găsească soluții ingenioase la provocări, cele capabile să creeze ceva special comparativ cu tot ce a fost creat înainte pot avea cu adevărat succes. Uniformitatea blochează persoana în mediocritate. Din păcate, majoritatea descoperă acest lucru târziu, după ce au învățat să fie mediocri.
3. La școală, sunt încurajate emoțiile negative
Trăiri precum frica, rușinea, umilirea, învinovățirea, respingerea, desconsiderarea, presiunea emoțională, comparația cu alți copii, amenințările, pedepsele, atitudinea autoritară și lipsită de respect – într-o măsură mai mică sau mai mare, acestea sunt prezente în continuare în multe școli.
Acest gen de emoții, întreținute în atmosfera în care învață elevii, le erodează încrederea în sine și capacitatea lor de a avea acces la resursele lor native, valoroase și înalte.
În viața reală, emoțiile negative consumă foarte multe resurse psiho-emoționale, astfel încât persoanei nu îi rămân prea multe resurse pentru dezvoltare și pentru a face pași spre succes. În plus, o stare emoțională negativă nu permite accesul la resursele creative și de inspirație.
Un adult conștient de bagajul său emoțional negativ se poate elibera de el, însă cu efort, deoarece are nevoie să treacă printr-un proces de schimbare a tiparelor emoționale profunde. Ieșirea din cercul vicios al emoțiilor negative este destul de dificilă, deoarece acele emoții au fost validate și susținute ani de zile, în cei mai importanți ani pentru formarea persoanei.
4. Scrisul frumos de mână
O valoare importantă în școală este ca elevul să scrie frumos. Fără să negăm valoarea aspectului estetic al scrisului persoanei, punem la îndoială accentul atât de mare pe care îl pun unele cadre didactice pe acest aspect.
În viața reală, toți descoperă că aspectul scrisului este irelevant, atâta timp cât este inteligibil și își atinge scopul. Mai mult decât atât, odată cu invadarea vieții noastre de dispozitivele electronice, oamenii scriu din ce în ce mai rar de mână.
Și când te gândești câtă presiune este pusă pe copii să scrie frumos și cât stres îndură părinții copiii cărora nu scriu frumos…
Citește și:
„De ce numai pe-al meu îl necăjesc colegii?” 5 soluții de la Oana Moraru pentru a ajuta copiii să pună limite
“Dacă nu faci ce îți cer, îți iau telefonul!” 6 motive pentru care să NU folosești ecranele pentru a pedepsi copilul
5. O perspectivă manipulativă asupra greșelii
În școală, sunt considerate greșeli acele acțiuni practice care nu sunt conforme cu modelul teoretic. Un efect negativ al acestui principiu este perfecționismul. Adică, tendința persoanelor de a face lucrurile perfect, demotivându-se atunci când nu ating perfecțiunea. Cam de fiecare dată, adică.
În viața reală, acțiunile care nu corespund modelului teoretic sunt inerente procesului de învățare, fără ele nu se poate. În plus, niciun model teoretic nu este bătut în cuie și poate fi privit din diferite perspective, inclusiv din perspective care îl desființează complet. Dacă am analiza toate studiile și cercetările efectuate pe parcursul timpului, nu doar pe cele incluse în manualele școlare, am descoperi că pentru toate teoriile există alte teorii care le contestă sau chiar le desființează. Cercetătorii sunt în continuă căutare de noi perspective, noi metode și noi moduri de a-și extinde orizonturile.
În acest context, atașamentul de modele teoretice poate duce la o rigiditate excesivă, complet nepotrivită într-o lume aflată într-o schimbare atât de rapidă precum cea de astăzi.
În schimb, adevăratele greșeli sunt comise chiar de cei care subliniază cu roșu greșelile, adică de învățătorii și profesorii care umilesc copiii, care îi sperie, care îi pedepsesc, care îi desconsideră, care îi compară și îi demotivează printr-un mod defectuos de comunicare.
Astfel, în școală, copiii învață că este greșit să faci lucruri dacă nu îți ies perfect, în schimb, este corect să umilești, să ameninți, să compari, să pedepsești, să-ți arăți puterea și influența față de cel mai slab decât tine, să desconsideri etc.
6. Lupta pentru putere
Concurența dintre copii, care sunt asmuțiți chiar de către cadrele didactice, și luptele cu profesorii nu fac decât să confirme scenariul de luptă și credința că cel mai puternic câștigă.
În viața reală, tiparul de luptă este eficient până la un punct. Chiar și așa, este unul extrem de consumator de energie și resurse. La un moment dat, oamenii obosesc să mai lupte și caută alte modele de a reuși, care pot fi cele bazate pe cooperare, pe lucrul în echipă.
7. Trebuie să fii bun la toate
Pentru a performa la școală, trebuie să fii bun la toate materiile. E suficient să primești note mici la o singură materie pentru a primi, implicit, remarci că nu ești suficient de bun/ă, că ceva e în neregulă cu tine, că nu faci suficient etc. Și asta indiferent de talentele și abilitățile tale înnăscute.
În viața reală, este periculos să-ți dorești să fii bun la toate, deoarece fizic nu ai cum să reușești. Timpul e limitat la 24 de ore pe zi și, oricât te-ai strădui, nu ai cum să fii și un părinte bun, care petrece câte 4 ore pe zi timp de calitate cu copiii, și un bun profesionist creativ și inspirat, care face mereu cursuri de formare pentru a-și îmbunătăți abilitățile și care își motivează colegii sau angajații, și un partener de cuplu romantic și implicat, mereu atent la nevoile partenerului, să citești toate cărțile nou apărute, să vezi toate filmele, să faci sport constant și să ai toate hobby-urile despre care ai auzit, de la croșetat la bunjee jumping. Credința că poți sau că trebuie să fii bun la toate te poate face să simți invidie când vezi că altcineva face ceea ce ți-ai fi dorit și tu să faci. Sau te poate face să simți tristețe, neîmplinire și neputință atunci când conștientizezi că e nevoie să faci alegeri și să te ocupi de prioritățile tale, renunțând la alte activități.
De altfel, printre cei mai performanți oameni sunt cei care și-au asumat că nu sunt buni la toate și sunt buni într-un anumit domeniu clar definit, într-o anumită nișă sau sub-nișă, în care studiază și perseverează.
Citește și:
Competiția toxică în rândul copiilor. 9 semne prin care se manifestă
Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor
8. Obligatoriu vs. alegere liberă
Sau „Trebuie vs. vreau/îmi doresc” – este o altă mare diferență dintre sistemul școlar și viața reală în care intră copiii după absolvirea școlii. Deoarece școala este obligatorie, cu toate materiile cuprinse în programa școlară, o mare parte dintre materii, teme și sarcini sunt neplăcute pentru copii. Însă, ei trebuie să le facă, deoarece sunt obligatorii. Și mulți le fac sub presiunea obligației lui „trebuie”, fără asumare.
În acest fel, se formează adulții care nu mai știu ce vor cu adevărat și care fac ani de zile lucruri doar pentru că trebuie. Și nu doar în domeniul profesional, ci și în relațiile de cuplu, cu prietenii, cu copiii.
Oamenii au apoi nevoie de un proces de lucru cu sine pentru a reînvăța să-și asculte vocea interioară și să facă alegeri libere asumate. În viața reală, pot fi fericiți și echilibrați doar acei oameni care fac alegeri libere și asumate. Și oricine poate să le facă în orice moment, de îndată ce știe ce are de făcut.
Iar elevii pot fi ajutați, cu răbdare, să învețe să-și dezvolte și ei răbdarea, perseverența, atenția pentru a face și lucrurile dificile, monotone, plictisitoare sau care necesită o implicare constantă pe termen lung.
Scopul acestui articol nu este să negăm importanța școlii sau să răsturnăm sistemul de învățământ, deși cu toții știm că are nevoie de reforme. Scopul este să recunoaștem că școala nu ne pregătește atât pentru viața reală, cât pentru a fi un bun angajat într-o instituție sau într-o companie, pentru a fi o rotiță funcțională într-un sistem rigid.
Cine vrea mai mult pentru sine sau pentru copiii săi are nevoie să pună la îndoială ce se spune la școală, are nevoie gândească liber și creativ, are nevoie să completeze cu resurse alternative ceea ce se face în școală.
La final, te invit să împărtășești, într-un comentariu, care este părerea ta: ne pregătește sau nu școala pentru viața reală?
Sursa foto: Juraj Varga, Pixabay
