Competiția toxică în rândul copiilor. 9 semne prin care se manifestă

A fi competitiv nu este ceva negativ sau pozitiv în sine. Însă, competiția poate deveni toxică în anumite condiții. În acest articol, discutăm despre cum se manifestă competiția toxică în rândul copiilor.

E important să știm să facem această diferență, deoarece în mediul școlar din România se pune, în general, un accent mare pe note, pe diplome, pe rezultate. În plus, modul în care multe cadre didactice îi motivează pe copii au ca efect mai degrabă creșterea nivelului de stres decât dorința de a evolua și creșterea încrederii în sine a elevilor.

Dezbaterea recentă legată de propunerea de renunțare a premierilor la final de an școlar a readus în discuție subiectul competiției în rândul copiilor.

Este un subiect delicat, mai ales că numeroși părinți susțin premierile la final de an școlar pentru a-i încuraja pe copiii silitori.

Din punctul meu de vedere, e important să clarificăm care este limita de la care competiția devine toxică. Știind ce efecte are competiția toxică asupra copilului pe termen scurt și pe termen lung, putem avea o atitudine mai nuanțată față de acest subiect.

Desigur, lucrurile enumerate mai jos nu se întâmplă în toate familiile, în toate grupele de grădiniță și în toate clasele din școli. De aceea, e important să observăm și să știm că, acolo unde se întâmplă, avem de-a face cu competiție toxică.

Contrar opiniei unor persoane, acest gen de competiție distruge încrederea în sine a copiilor, îi face să caute validările din exterior și să se definească prin rezultate.

 

9 semne cum se manifestă competiția toxică în rândul copiilor:

 

1. Competiția toxică induce frică și stres

Atunci când o persoană percepe o amenințare la adresa sa, în corpul său se declanșează automat răspunsul la stres. Cercetătorii au descoperit în total patru tipuri de răspuns la stres:

  • Luptă (Fight)
  • Fugă (Flight)
  • Înghețare (Freeze)
  • Încercarea de a mulțumi pe cineva pentru a evita conflictul (Fawn)

Atunci când creierul resimte o situație stresantă, el declanșează secreția hormonilor stresului: adrenalina, noradrenalina și cortizolul. Acestea determină organismul să se mobilizeze pentru a face față pericolului. Lucru perfect normal în cazul unui pericol real, punctual, cum ar fi atacul unui animal sau al unei persoane pe stradă.

Dezechilibrele apar atunci când frica și stresul devin stările obișnuite pentru copii la școală sau chiar în familie. Atunci, apare riscul real de apariție a unor boli fizice și dezechilibre psiho-emoționale.

Putem afirma că avem de-a face cu competitivitate toxică atunci când copilul acționează din frica de a nu primi o notă mică sau de a nu fi certat de profesori sau pedepsit de părinți pentru rezultatele slabe obținute.

Stresul continuu reprezintă un consum mare de resurse psiho-emoționale pentru un copil. Din acest motiv, îi rămâne mult mai puțină energie pentru a învăța. Eforturile sale sunt dedicate evitării pericolului.

Un copil aflat care simte frică și stres nu poate performa la capacitate maximă, chiar dacă părinții și profesorii îi întrezăresc talentele și abilitățile. Abia după ce iese din starea de stres și revine într-o stare de calm și siguranță, poate să-și manifeste curiozitatea și să-și folosească energia în procesul de învățare.

 

2. Competiția toxică se bazează pe comparația cu alte persoane

Știm că fiecare om este diferit. Fiecare dintre noi avem anumite talente, anumite abilități, anumite capacități. Tu ești singura persoană din lume care are fix această combinație de trăsături, rafinate de experiențele tale personale.

Este valabil și în cazul copiilor. Fiecare dintre ei are propriile sale talente, interese, abilități și capacități manifestate sau latente. Este firesc ca la anumite probe și materii să exceleze unii copii, iar la altele alți copii.

Atunci când părinții, educatorii și profesorii pun presiune pe copii să aibă rezultate la fel de bune, așa cum le au unii copii, apare comparația. Cu atât mai mult atunci când anumiți copii sunt dați drept exemplu de succes. Toți ceilalți se simt mai puțin buni, insuficienți, poate chiar incapabili.

Poate că unii copii vor fi motivați să demonstreze că sunt și ei cel puțin la fel de buni. Ce stă la baza motivației de a face asta? Singura motivație sănătoasă este interesul personal pentru acel domeniu. Adică, motivația intrinsecă.

Motivația este nesănătoasă atunci când vine din:

  • Invidie
  • Nevoia de a fi primul, de a câștiga
  • Incapacitatea de a tolera frustrarea nereușitei și de a o gestiona
  • Nevoia de a umili pe cineva pentru a se simți superior
  • Nevoia de a obține aprobarea și iubirea unor persoane (cadrul didactic, părinții)
  • Nevoia de a-și întreține imaginea de sine

Ca părinți, e important să știm că fiecare copil este unic și minunat în felul său. Fiecare copil poate deveni un adult de succes, cu condiția să beneficieze de îndrumarea adecvată începând din familie, apoi din instituțiile de învățământ.

Cu susținere și iubire, îți poți ajuta copilul să înțeleagă că este normal ca oamenii să fie diferiți și să-și aleagă diferite domenii în care să-și exprime talentul și să exceleze. De aceea, comparația cu alți copii nu doar că nu ajută, ci dimpotrivă, generează presiune, invidie, frustrare și conflicte între copii.

Iată un meme despre educație care ilustrează cât de relevantă este comparația copiilor:

Sursa: educationworld.com
Sursa: educationworld.com

 

3. Competiția toxică întreține convingerea că scopul este de a câștiga

Dacă am face un sondaj în rândul părinților, întrebându-i în ce măsură ar fi de acord ca, în timp, copiii lor să devină adulți capabili să „calce pe cadavre” pentru a-și atinge scopurile, cel mai probabil, majoritatea răspunsurilor ar fi un NU ferm.

Înainte de adulți de succes, ne dorim să educăm adulți cu standarde morale. Iar presiunea pe rezultatul final și lauda rezultatului final le transmite copiilor că tot ce contează este rezultatul final. Că tot ce contează e să câștige cu orice preț, să primească diploma sau premiul I.

Când copilul învață asta, nu mai contează dacă trișează, copiază sau minte pentru a câștiga. Și nici dacă lovește în alte persoane desconsiderându-le, umilindu-le sau fiind agresiv. Tot ce contează este să obțină cel mai bun rezultat.

Rezultatul devine mai important decât relațiile cu cei din jur și mai important decât normele morale.

Ce se întâmplă, însă, când copilul care are această abordare pierde? E firesc să se întâmple și asta uneori. În acest caz, copilul va simți pierderea sau lipsa diplomei ca pe un eșec profund. Chiar poate simți că, din moment ce a ratat premiul cel mare, el ca persoană nu mai valorează nimic, nu merită să fie iubit așa cum este.

 

4. Competiția toxică formează oameni care își bazează imaginea de sine pe validările din exterior

Aceasta este una dintre consecințele cele mai dăunătoare pe termen lung, deoarece îi blochează pe copii în dependență emoțională.

Atunci când părinții, educatorii și profesorii pun accent pe note, pe diplome și pe rezultate, copilul învață că este bun și merită să fie iubit și apreciat doar atunci când primește aceste rezultate de la cineva din afara lui.

În aceste condiții, copilului îi lipsește contextul în care să își formeze reperele interioare pe care să-și sprijine imaginea de sine. Dacă și-ar baza imaginea de sine pe repere interne, copilul ar avea o putere interioară care nu ar fi diminuată de o notă sau de lipsa unui rezultat.

Însă, urmărind rezultatul, câștigul, copilul învață că este bun doar atunci când are rezultate bune confirmate de cineva din exterior (părintele, învățătoarea, ulterior partenerul de cuplu, șeful etc.). Practic, persoana e prinsă în capcana goanei după validările din exterior. Limitele acestei strategii se văd atunci când rezultatul nu este obținut și atunci când relația se deteriorează și validarea nu mai poate fi obținută.

 

5. Competiția toxică îi învață pe copii să se definească prin rezultatele obținute

Oamenii au tendința să se identifice cu aspectele pozitive din viața lor și să ignore aspectele care nu le plac. Astfel, un bărbat care are succes la birou în funcția de director de departament poate prefera să dea ordine și acasă soției și copiilor, nereușind să iasă din rolul de șef în care se simte atât de bine.

Atunci când copiilor li se induce ideea că rezultatele obținute sunt foarte importante, ei încep să se definească prin acele rezultate.

„Eu sunt cel mai bun elev din clasă.”

„Eu sunt un fotbalist bun.”

„Eu sunt olimpic la matematică.”

Fiecare dintre contextele de mai sus este valabil într-un anumit moment al vieții copilului. E posibil ca, peste 6 luni sau 2 ani, să nu mai fie valabile. Și atunci? Copilul va fi nevoit să-și caute un nou rol prin care să se definească sau să se agațe de rolul cunoscut, blocându-și curiozitatea și nevoia de a explora alte roluri și alte activități.

Atunci când persoana își sprijină imaginea de sine pe rezultatele vizibile și nu reușește să le obțină, atunci toata viața se poate nărui. La propriu.

În septembrie 2011, un elev, care era printre cei mai buni din clasă, s-a sinucis din cauză că a picat și a doua sesiune a Bacalaureatului. Deși a luat 9 la română, faptul că a luat 4,35 la matematică l-a determinat să-și pună capăt zilelor.

Acesta e cel mai mare risc când copiii încep să se definească prin rezultate. În lipsa rezultatelor, simt că viața și-a pierdut sensul.

Așadar, „Cine ești tu dincolo de rezultatele tale?”, „Cine ești tu dincolo de ceea ce spui și de ceea ce faci?” – sunt întrebări pe care merită să le abordezi împreună cu copilul tău/copiii tăi.

 

6. Competiția toxică întărește convingerea că viața este o luptă

Știi că „Viața este o luptă” este o convingere, nu? Ca orice convingere, ea funcționează ca un filtru. Persoanele care au această convingere filtrează realitatea, evidențiind exact acele persoane, contexte, situații care validează această credința. Astfel, persoanele care cred că viața e o luptă ajung să lupte pentru dorințele și nevoile lor, văd în jurul lor mulți alți oameni care luptă, se chinuie, se zbat pentru a reuși. Iar asta le întărește și mai mult credința.

Faptul că există moduri mai relaxate și mai sănătoase de a aborda viața le scapă persoanelor care cred că viața e o luptă doar din motivul că au această credință.

Dacă și tu crezi că viața e o luptă, mă întreb dacă nu ți-ar plăcea și ție să trăiești și să acționezi cu mai multă relaxare, să realizezi mai ușor ce îți propui, fără atâta stres și chin? Ai vrea, dacă ai ști că poate fi posibil?..

Și te poți gândi acum dacă știi pe cineva, dintre cunoștințele tale sau din mass-media, care trăiește cu relaxare, care acționează cu bucurie și cu entuziasm și are rezultate bune? Oricum ar fi, te poți deschide să observi de acum încolo mai multe persoane și contexte de a acționa cu relaxare, cu bucurie.

Ca părinți, preferăm să le transmitem copiilor noștri convingerea că viața este frumoasă, ușoară, că putem reuși împreună, că putem trăi în relaxare, în bucurie.

Și nu vrem să ne creștem copiii în spiritul credinței că viața este o luptă, deoarece asta îi va face să caute contexte în care să lupte, să le fie greu în toate domeniile vieții lor – profesional, în relații, chiar și în relația cu ei înșiși.

 

7. Competiția toxică naște lipsă de empatie

Să vrei să câștigi și tu, și colegul tău poate fi posibil doar atunci când este încurajat lucrul în echipă. Însă, atunci când există un singur loc I, un singur finalist, sau doar câteva locuri de onoare la care râvnesc zeci de copii, cel mai probabil, cei mici se vor concentra pe propriul rezultat, fără să le pese prea mult să-și ajute colegii să obțină rezultate mai bune. Asta ar însemna să le fie amenințată propria poziție.

Nu de puține ori, colegii frustrați ai copiilor lăudați de profesori și ai angajaților model le înscenează acestora din urmă situații compromițătoare cu scopul de a le scădea rezultatele și de a elibera locurile de onoare pentru ceilalți.

Avem de a face cu competiție toxică atunci când copiilor nu le mai pasă de binele celuilalt, nu le mai pasă de cum se simte cel care a rămas în urmă sau, mai mult, când îi mai dă un brânci pentru a fi sigur că nu se mai ridică de jos până se termină proba.

 

8. Competiția toxică pune propriul orgoliu mai presus de binele comun

Unul dintre scopurile părinților în educația copiilor lor este să educe copii altruiști, nu egoiști. Când adulții pun un accent mare pe rezultate, acestea devin mai importante pentru copii decât binele comun.

Să aibă dreptate devine mai important decât să rezolve o problemă care îi afectează pe toți.

Să se acționeze după propriile reguli este mai important decât să se încerce mai multe soluții propuse de alte persoane.

Dacă ai experiență de lucru într-un colectiv, cu siguranță, ai cunoscut colegi care refuzau să admită că au greșit chiar dacă dorința tuturor era doar să rezolve problema apărută, fără să-i judece. Sau care, în momentul în care nu făceau toți ca el, se retrăgea din echipă.

Astfel, competiția toxică pune accent pe reușita individuală, în defavoarea echipei.

 

9. Competiția toxică îi face pe copii neîncrezători, evitând să încerce lucruri noi

A încerca ceva nou înseamnă să o iei de la zero într-o anumită arie. Iar asta presupune să-ți asumi riscul că nu vei obține cel mai bun rezultat. Cel puțin nu din prima încercare. Ceea ce este greu de suportat de către o persoană pentru care rezultatul contează pentru validarea valorii de sine.

De aceea, copiii cărora li se cere să livreze rezultate și care au învățat să-și sprijine imaginea de sine pe rezultate preferă să evite orice context care ar putea duce la un eșec. Preferă să nu încerce activități noi, rămânând în zona de confort, unde știu cum pot obține rezultate bune. Ei nu doar că nu mai au încredere că ar putea reuși, ci refuză să-și dea șansa de a încerca.

De unde știm, însă, că un nou domeniu pe care copilul refuză să-l încerce nu este acel domeniu de care s-ar putea îndrăgosti și în care ar putea face performanță ușor? Însă, neîncercând, nu are cum să afle niciodată.

***

Aceste 9 aspecte descrise mai sus ne pot ajuta să deosebim care sunt contextele familiale sau sociale în care se manifestă competiția toxică.

Subliniez din nou că acestea nu sunt prezente în fiecare familie și în fiecare clasă la școală. Sunt mulți părinți, educatori și cadre didactice care reușesc să construiască motivația interioară și încrederea în sine a copiilor și care îi învață pe copii să fie altruiști și să lucreze în echipă, spre binele comun.

Într-un articol viitor, voi aborda în detaliu ce înseamnă competiția sănătoasă care stimulează copiii și care susține motivația intrinsecă și dezvoltarea încrederii în sine a copiilor.

 

Până atunci, te invit să împărtășești, într-un comentariu, dacă tu sau copilul tău v-ați confruntat cu situații de competiție toxică și ce efecte ai observat.

 

Sursa foto: Max Fischer, Pexels

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

111,146FaniÎmi place
49CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole