Este 1 iunie și sărbătorim Ziua Copilului. Am văzut astăzi, pe rețelele de socializare, mai multe postări adresate nu doar copiilor, ci și adulților pentru copilul lor interior. Dovadă că din ce în ce mai mulți adulți, mai mulți părinți conștientizează importanța relației cu copilul interior.
Astăzi, îmi este foarte clar că, în lipsa unei relații bune cu noi înșine, cu copilul nostru interior, cu părțile respinse din noi, în lipsa echilibrului și a liniștii interioare, nu putem fi părinți buni pentru copiii noștri. Deoarece nu putem să-i iubim și să-i acceptăm necondiționat, nu reușim să avem răbdare cu ei și să-i susținem așa cum au nevoie. Nu reușim să-i liniștim și să le oferim siguranța de care au nevoie.
Ce le oferim copiilor noștri este, de fapt, un rezultat al cine suntem de fapt noi cu noi.
Din acest motiv, nu mai putem vorbi separat despre eu cu viața mea și eu în rolul de părinte. Sunt același eu. Cine sunt eu se vede în fiecare domeniu al vieții mele și în fiecare relație din viața mea, inclusiv în relația cu copilul/copiii.
Iată 3 lucruri de care au nevoie copiii noștri de la noi pentru a fi fericiți atât ei, cât și noi. Mai ales noi.
1. Copiii au nevoie ca noi să fim noi înșine
Câți dintre noi nu s-au negat pe sine, nu au alungat, reprimat, blocat, încuiat părți din ei din cauză că părinții le criticau și le respingeau?… Din păcate, marea majoritate a părinților noștri nu au știut că ne-au forțat să facem o alegere imposibilă: între ei, părinții noștri, de care simțeam că depinde viața noastră, și între noi înșine, sinele nostru, adevărul nostru interior.
Evident, ne-am ales părinții, că asta face orice copil. Și continuăm și astăzi să simțim că ceva ne lipsește, că nu suntem întregi, că ceva ne neliniștește, că ceva nu este în regulă. Încercăm să compensăm cu dulciuri, seriale pe Netflix, jocuri video, alcool, vacanțe, haine, pantofi etc., – iar când deschidem ochii după călătoria în lumea paralelă, golul e tot acolo.
De fapt, partea care îmi lipsește sunt chiar eu cea adevărată. Eu cea care sunt și care nu mi-au (și nu mi-am) dat voie să fiu.
Atunci când eu resping părți din mine, de fapt, nu mă accept așa cum sunt. Și nu voi accepta nici manifestările copilului, încercând să îl schimb.
De ce e important să mă regăsesc, să mă reconectez cu sinele meu, cu esența mea și să fiu eu însămi? Deoarece doar așa știu cine sunt, ce am de făcut în lume, și ce am de făcut acum, în casa mea, la jobul meu. Doar așa pot să mă exprim autentic, fără teamă de judecată.
Și doar așa, copilul meu poate fi el însuși, fără a mai fi nevoie să parcurgă procesul de respingere și regăsire de sine, care poate dura decenii sau chiar toată viața.
Când copilul meu vede că știu cine sunt, că sunt autentică, că nu mi-e frică de judecată și de critici, că nu vreau să dovedesc nimănui nimic, el rămâne conectat la adevărul lui interior și merge pe drumul lui de la bun început.
2. Copiii au nevoie să ne iubim necondiționat
În ultimii ani, se vorbește foarte mult despre necesitatea ca părinții să-și iubească necondiționat copiii. Și sunt întru totul de acord cu asta. Ce se spune mai puțin este că își poate iubi necondiționat copilul doar acel părinte care se iubește necondiționat pe sine însuși.
Și mai sunt părinți care nu abordează acest subiect, deoarece confundă iubirea de sine cu egoismul.
Să ai grijă de tine, să te respecți pe tine, nevoile tale, dorințele tale, timpul tău, limitele tale, să te pui pe tine însuți mai presus de orice altă persoană, chiar și decât copilul tău, nu este egoism. Este ceva firesc. Știi, ca în avion, când scade presiunea, mai întâi trebuie să-ți pui masca de oxigen ție, și abia apoi copilului, persoanei de alături. Dacă tu nu ai grijă de tine, îți consumi repede energia și nu mai ai ce să le oferi copilului, partenerului, prietenilor, părinților, jobului etc. În schimb, când ai grijă de tine și îți respecți nevoile, ești pe plus și tot ceea ce faci, tot ceea ce oferi are o valoare mai mare și o vibrație mai înaltă.
Copiii noștri nu au nevoie de mame și tați care se sacrifică și apoi așteaptă să-i salveze altcineva. Ei au nevoie de părinți adulți capabili să aibă grijă de ei înșiși și de ei, copiii.
Doar de la părinții care se iubesc necondiționat pe sine copiii simt că primesc iubire necondiționată, fără critici, fără așteptări.
3. Copiii au nevoie să fim prezenți în viața noastră
Știi cât de mult se bucură copiii când petrec timp de calitate cu noi, părinții lor. Diferența dintre timp petrecut cu copilul pur și simplu și timp de calitate constă în starea de prezență pe care părintele o are în timpul activităților cu copilul.
Îmi aduc aminte că, într-o zi, când Emanuel avea un an și ceva, aveam o listă lungă de treburi de făcut. Copilul voia să ne jucăm, era mereu lângă mine și eu îl tot amânam, până când a venit seara… Am constatat atunci cu stupoare că poți să stai toată ziua fizic cu copilul lângă tine, și să lipsești complet de lângă el din punct de vedere mental și emoțional. Atenția mea fusese la ce aveam de făcut, nu la copil.
După cum vedem, nu este vorba doar despre timpul acordat și nici doar despre prezența fizică. E vorba despre a fi prezenți emoțional atunci când petrecem timp cu copilul.
Și putem face asta doar atunci când suntem prezenți în viața noastră. Nu e ușor să fii cu adevărat prezent/ă, deoarece mintea găsește mereu subiecte de gândire, motive de îngrijorare și probleme de rezolvat. Însă, este o abilitate pe care merită să o dezvoltăm. Cum putem face asta?
Iată câteva idei foarte simple și rapide pentru a cultiva starea de prezență:
- Respiră conștient, observând cum aerul intră și iese pe nări
- Fă un stop-cadru și observă detaliile momentului prezent: ce vezi, ce auzi, ce miros și ce gust simți, ce temperatură este, care este poziția corpului
- Fă ceea ce faci cât mai lent, conștientizând fiecare mișcare
- Oprește-te din alergătură și admiră natura, un peisaj, o floare, ascultă cântecul unei păsări etc.
- O tehnică simplă pentru a opri gândurile, de la Eckhart Tolle, autorul cărții “Puterea Prezentului”: Întreabă-te “Care este următorul gând care îmi va veni?”
Așadar, iată trei daruri prețioase de care ai nevoie deopotrivă atât tu, cât și copilul tău/copiii tăi: să fii tu însuți, să te iubești necondiționat și să fii prezent/ă în viața ta.
La final, te las cu o întrebare:
De care dintre aceste trei daruri ai o nevoie mai mare în acest moment al vieții tale?
Sursa foto: Pexels
