În ce măsură scenele de violență și tortură din operele literare clasice pe care le predau profesorii în școală pot afecta echilibrul emoțional al copiilor?
În ce măsură mai este potrivit ca elevii să studieze opere literare și scene explicite de cruzime sau de violență domestică, într-o perioadă în care violența în familie și cruzimea sunt condamnate?
Sunt întrebări care apar periodic pe agenda publică. Un val de indignare s-a răspândit pe internet, după apariția unor informații despre scenele de tortură descrise detaliat în manualul de limba și literatura română de clasa a V-a.
Părinții afirmă că textul legendei populare „Moartea lui Constantin Brâncoveanu”, în care este descrisă tortura și execuția domnitorului Țării Românești, este mult prea dur pentru un copil de 12 ani.
„Zilele trecute făceam temele împreună și, la limba română, aveam de studiat legenda populară. Textul propus în manual e „Moartea lui Constantin Brâncoveanu”. Nu e un text mare, așa că l-am parcurs împreună seara. Am rămas însă șocată de descrierea din acest text și am văzut cât de afectat a fost și copilul. Este descris momentul în care fiilor lui Brâncoveanu le sunt tăiate capetele sub privirile acestuia, iar băiatul meu părea că evită să-și imagineze duritatea unei astfel de scene. A rămas însă mut atunci când este descrisă decapitarea unuia dintre fiii lui Brâncoveanu, când ni se spune cum cade acel cap tăiat și sângele ce țâșnește îl stropește pe sultan. Am simțit cum copilul încerca să evite să-și imagineze acest moment. La finalul, textul devine și mai dur. Ni se spune cum este torturat Brâncoveanu, că este jupuit, că pielea acestuia este umplută cu paie și târâtă prin noroi. În acest moment, copilul era deja înmărmurit și îi simțeam din plin disconfortul emoțional prin care trecea”, a povestit o mamă, pentru Fanatik.ro.
Iată paginile care au stârnit criticile părinților:
Ce spun profesorii și psihologii despre scenele cu conținut sângeros predate la școală
Jurnaliștii de la Fanatik.ro au cerut opinii de la mai multe cadre didactice și psihologi. Părerile sunt împărțite. Iată câteva fragmente:
- „Vorbim de un text oarecum clasic, adică nu putem să renunțăm la tot ceea ce înseamnă literatura română pentru că are și … de fapt, literatura în sine reflectă viața. Acuma, teoriile acestea despre adecvare la vârstă în funcție de un anumit grad de violență există în dezbatere firește, însă nu știu dacă în acest caz se pune problema atât de radical.” – Horia Corcheș, profesor de limba română
- „Nu poți ciunti textele literare încât să rămână din ele doar fragmentele care surprind frumosul existenței, ar însemna îi mințim pe elevi că viața are doar aspecte pozitive și le-am oferi o imagine idilică care nu-i pregătește deloc pentru viață. Ceea ce este important când predăm un text literar este ca noi, profesorii, să punem accentul pe valorile pe care acesta le promovează. Da, sunt scene violente în legenda despre moartea lui Constantin Brâncoveanu, dar miza textului este tocmai aceea de a surprinde capacitatea de sacrificiu în numele patriotismului, a unei idei, a unei credințe.” – Monica Halaszi, profesoară
- „Avem scene cu conținut sângeros, macabru si grotesc încă păstrate în programa școlară și predate la clasele de gimnaziu care nu fac niciun bine elevului nici din punct de vedere educațional si nici psihologic. Descrierea în detaliu a unor crime și a morții fie că vorbim de Iisus, Constantin Brâncoveanu, eroul din Baltagul nu au nicio relevanță psihologică.” – Mihai Copăceanu, psiholog
- „Copiii își imaginează, își reproduc ceea ce citesc, iar vizualizând această scenă ei pot să fie afectați, în sensul că au gânduri repetitive legate de aceste scene, deci ruminează gânduri despre ce s-a întâmplat, au frânturi de imagini pe care textul le-a produs, și chiar pot să ajungă să aibă coșmaruri.” – Karen Rosner, psiholog
Citește declarațiile integrale în articolul publicat de Fanatik.ro.
Două valori aflate în conflict
Astfel, ne aflăm în toiul conflictului dintre două valori.
Pe de o parte, avem valoarea moștenirii literare românești pe care ne dorim să o transmitem generației următoare.
Pe de altă parte, avem valoarea echilibrului emoțional al copiilor. Acest echilibru devine din ce în ce mai important, pe măsură ce părinții conștientizează impactul pe care educația emoțională îl are pe termen lung. Baza reacțiilor emoționale, a tiparelor de gândire și de comportament este pusă în copilărie.
Psihologii confirmă faptul că numeroase șocuri și traume emoționale trăite în copilărie continuă să aibă efecte în plan psiho-emoțional și la maturitate.
Care e cea mai potrivită decizie?
În acest context, dacă te-ai afla acum într-o poziție de decizie privind conținutul manualelor școlare, ce decizie ai lua?
Ai lăsa lucrurile neschimbate? Intenția fiind de a aduce la cunoștința tinerei generații operele literare românești, fără teamă de efectele psiho-emoționale negative asupra copiilor.
Sau ai decide eliminarea anumitor pasaje sau chiar opere pentru a proteja echilibrul emoțional al copiilor?
Care ar fi alegerea ta și argumentele care ar sta la baza ei?
Te invit să-ți exprimi opinia într-un comentariu.
Sursa foto: Manualul de limba și literatura română pentru clasa a V-a, Editura Art
