De ce copiii îi resping pe cei diferiți de ei. Oana Moraru: Educarea unui copil nu începe cu condamnarea comportamentelor lui

La un moment dat, în jurul vârstei de 6-9 ani, copiii au tendința de a-i respinge pe copiii diferiți de ei. De ce se întâmplă acest lucru? Ce stă la baza acestui comportament?

Consultantul educațional Oana Moraru ne recomandă să nu ne grăbim să judecăm acest comportament al copiilor, oferind o perspectivă pentru a-l înțelege și, apoi, a construi o cale sănătoasă de trăire și de manifestare pentru copil.

Oana Moraru este pedagog cu peste 30 de ani experiență, autoare de carte și fondatoare a sistemului privat de educație Helikon. Este implicată constant în procesul educațional atât la clasă, cât și în tabere școlare.

Motivul pentru care copiii percep diferențele ca pe un atac

„Natura umană, în stadiul de dezvoltare primitiv, tribal, trebuia să observe cu atenție diferențele între semeni și să se ferească, instinctual, de cel care părea altfel sau străin. Copiii, în intervalul 6-9 ani sunt programați să refacă drumul acesta al umanității primitive – să devină conștienți de faptul că unii suntem mai subțiri, alții mai ”groși”, unii mai rapizi, alții mai greoi, unii de o culoare, alții de alta”, scrie specialistul în educație, într-o postare pe contul de Facebook.

Acesta este motivul pentru care „de pe la 6 ani încolo, ochii copiilor noștri percep diferențele dintre ei nu ca pe o formă de diversitate, ci ca pe o alarmă sau ca pe un atac. La nivel subconștient”.

Cum se comportă, în acest caz, copiii? „De cele mai multe ori, se apucă să facă haz de asta, să umilească, să se alieze în triburi, să se poziționeze conflictual, să își privească seamănul ca pe un intrus”, spune Oana Moraru.

Conform acesteia, „așa cum preșcolarilor le place să îi vânezi prin casă, alergându-i prin ascunzișurile cotloanelor, așa celor mari li se trezește instinctul tribal – agregarea împotriva celor care sunt percepuți ”altfel” și jocul respingerii: fetele versus băieții, atleții versus cititorii, tocilarii versus copiii ”cool”, inițiații versus inocenții etc.”

Citește și:

Oana Moraru: „Toți copiii încrezători au simțit de mai multe ori refuzuri și respingeri”

Mindset-ul care te ajută să gestionezi chiar și cele mai urâte comportamente ale copilului

A educa un copil începe cu recunoașterea acestor instincte, nu cu condamnarea comportamentelor

Ținând cont de acest context, experta în educație consideră că educația unui copil începe cu recunoașterea acestor instincte, și nu cu judecarea comportamentelor pe care le manifestă copiii:

„A educa un copil începe cu recunoașterea acestor instincte, nu cu vehementa și scandalizata condamnare a comportamentelor. Când înțelegi ce se ascunde în spatele unei porniri, ai puterea să construiești cu el calea bună, cu răbdare. Fără să îl etichetezi, fără să îl pedepsești, fără să îl faci să se simtă rău”.

Nu va fi un proces ușor și rapid. „Durează, pentru că mintea este cu mult mai interesată să vadă în celălalt ”greșeala” de a fi altfel”, explică Oana Moraru.

„Astăzi am stat de vorbă cu un grup de fetițe de 9 ani, bucuroase să observe câte zeci de motive am avea să râdem una de cealaltă, să ne excludem reciproc, să ne ”bârfim”, să ne dăm dreptate despre cum cealaltă este altfel decât noi. Am pornit de la povestea Olinei Ortiz – ”Am ceva numai al meu” – povestea unui pantof roz care nu-și găsește rostul decât după câteva dureroase respingeri”, împărtășește specialista citată.

Potrivit acesteia, atitudinea acestor fetițe, de a fi una împotriva celeilalte, nu se va schimba de mâine. Asta deoarece „mintea lor trebuie să refacă nevoia de supraviețuire a variantei noastre de demult – să observe contraste, să excludă, să respingă, să se alieze”.

Însă ce avem nevoie să știm ca adulți este că „rolul nostru este să menținem perioada asta într-o linie cât mai puțin dureroasă și cât mai înțelept arbitrată”, spune Oana Moraru.

Specialista recomandă poveștile Olinei Ortiz, care pornesc de la o mare temă a vârstelor. „O poveste bună este mereu un catalizator pentru discuții adânci și pentru o sămânță de conștiință, dincolo de etapele noastre conduse de instincte”, conchide consultantul educațional Oana Moraru.

Citește și:

Oana Moraru: „Copiii își schimbă comportamentele când adulții sparg tiparul”

Dr. Shefali Tsabary: „Nu există comportament rău al copiilor”. Ce se întâmplă de fapt când copilul are comportamente neplăcute

Gabor Maté: Psihologia de parenting din cultura noastră este anti-copil. Câteva sfaturi pentru părinți

Află mai multe despre cartea recomandată de Oana Moraru, precum și despre cărțile scrise de consultantul educațional:

 

„Am ceva numai al meu” de Olina Ortiz

Rămas singur-singurel pe o grămadă de moloz, pantoful roz de dans pornește la drum. Își caută o pereche, un stăpân sau măcar niște prieteni. Oricâte întâlniri dezamăgitoare are, cu bocanci încruntați, cu cizme de călărie sclifosite, cu sandale certărețe, el nu-și pierde speranța. Știe că are ceva numai al lui, care-i va aduce mulți admiratori. Iar când își găsește perechea, ce spectacol, ce piruete, ce dans!

Povestea sprințară a minunatului pantof roz este însoțită de sugestiile Oanei Moraru pentru exerciții care dezvoltă memoria copiilor.

„Copilul tău scrie”

În anii de școală, exercițiile de scriere sunt printre cele mai eficiente mecanisme de dezvoltare a gândirii, cu antrenarea etajelor ei, de la recunoaștere și memorare la ordonare, clasificare, analiză, sinteză și creație. Abilitatea copiilor de a scrie text devine o competență fundamentală pentru viitorul lor. Dar uneori copiii, indiferent de nivelul de inteligență sau de competență în alte arii ale dezvoltării, se confruntă cu dificultăți sau neplăcere în privința scrisului. Cum pot fi sprijiniți acești copii la școală? Ce pot face părinții acasă, încă din primii ani de viață ai copilului lor, pentru a-i dezvolta inteligența emoțională, imaginația și creativitatea, pentru a-i cultiva reziliența și determinarea?

În cartea aceasta, Oana Moraru le propune părinților și profesorilor informații și soluții practice despre cele mai eficiente metode de învățare a scrisului. Ultimul capitol este povestea fetiței Oanei, de la naștere la anii studenției, cu exemple inedite despre cum scrisul a propulsat-o pe o linie școlară de succes.

 

„Copilul tău citește” 

Oana Moraru, fondatoare a Școlii Helikon, profesor, formator și publicist pe teme educaționale, cu o experiență de 30 de ani în învățământ, răspunde în această carte la întrebarea: Cum îi învățăm pe copii să citească, să gândească critic și, mai ales, să le placă lectura?
Descoperă metode detaliate, exemple practice pornind de la poveștile Olinei Ortiz și activități distractive pentru părinți și copii.
Părinții și profesorii sunt instructori de zbor, copiloți doar pentru o scurtă vreme, iar lectura este cel mai puternic instrument de orientare în viață.

 

 

Sursa foto: Facebook Oana Moraru

 

Dacă îți place abordarea site-ului Parenting 2.0, te invit să te alături abonaților la newsletter descărcând un scurt ghid în format pdf cu o strategie din 5 pași care te va ajuta să-ți ghidezi copilul în momentele în care simte emoții dificile:

GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

122,213FaniÎmi place
295CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole