Deși multe persoane cred că un părinte bun este cel care educă un copil bun, adică ascultător și înțelegător, care este corectat rapid când greșește, experiența în educație arată că, de regulă, copiii obraznici devin și mai obraznici, cei mincinoși și mai mincinoși, iar cei furioși și mai furioși.
Despre acest subiect, precum și despre ce anume înseamnă un copil bun și cum e sănătos să ne poziționăm, ca părinți, față de emoțiile dificile ale copiilor noștri a vorbit consultantul educațional Oana Moraru, într-o postare pe contul de Facebook.
Oana Moraru este pedagog cu o experiență de predare de peste 30 de ani și autoare de carte. De asemenea, ea este fondatoarea sistemului privat de educație Helikon, fiind implicată constant în procesul educațional atât la clasă, cât și în tabere școlare.
Copil bun înseamnă comod pentru noi sau bun cu propriile sale emoții?
Potrivit acesteia, „cei mai mulți dintre noi încă presupunem că un părinte este bun dacă reușește să crească un copil bun. Adică ascultător, rezonabil, înțelegător. Mulți credem că bun înseamnă „fără probleme”. Mai bine spus, cineva care nu ne face nouă probleme”. Astfel, continuă specialista, „puțini ne creștem copiii ca să fie buni cu propriile emoții, cu propriile decizii, instincte, aspirații”.
Iată ce se întâmplă în continuare: „Când copiii greșesc, presupunem că buna creștere ne cere să le explicăm greșelile și apoi să le îndepărtăm. O facem adesea cu vehemență, critică, urgență”, spune Oana Moraru.
Ea explică în ce mod percepe copilul aceste lucruri. Acesta este motivul pentru care copiii obraznici devin și mai obraznici:
„Numai că subconștientul copilului decide în acel moment că, de fapt, lupți cu el, nu cu greșeala. Imediat ce vrei să schimbi un lucru anume la el, sistemul nervos percepe acest lucru ca pe un atac. Ca o luptă cu un inamic.
De aia copiii obraznici devin și mai obraznici. Mincinoșii și mai mincinoși. Furioșii și mai focoși.”
Cum să îndreptăm copilul care greșește într-o direcție bună
Oana Moraru afirmă că a îndrepta un copil nu înseamnă să înlăturăm părțile negative care se manifestă, ci să le integrăm:
„Îndreptarea unui copil spre bine nu înseamnă înlăturarea umbrei, ci integrarea ei.
Faci răul parte din tine, îl metabolizezi, îl transformi, îl echilibrezi. Când lupți cu el, îl faci mai mare şi mai puternic. Îl transformi într-un inamic despre care crezi că se liniștește dacă îl hrănești cu ceartă, pedepse, consecințe.”
Așadar, ce facem, de fapt? „Luptăm cu copiii noştri, deci. Fiindcă îi vrem buni, adică ușor de crescut. Comozi emoțiilor noastre. Visăm copilul care să nu ni le stârnească prea tare pe acelea grele”, explică specialista în educație.
Cauza pentru care copiii se comportă urât și nu ascultă
În continuare, ea vorbește despre cauzele pentru care copiii se comportă urât sau nu ascultă: „Când un copil se comportă rău, motivul este o emoție pe care nu și-o poate încă echilibra. O emoție în interiorul căreia se simte singur și neajutorat. Copilul neascultător e cel care are nevoie să fie ascultat. Copilul trist, singur, respins, iritat, are nevoie să te vadă că poți sta cu el, fără să îl miști imediat din disconfortul emoțiilor lui.”
Oana Moraru spune că empatia pe care o manifestă părinții față de emoțiile copiilor lor nu este suficientă. Iată de ce mai este nevoie:
„Mulți părinți au învățat astăzi să empatizeze cu trăirile copiilor lor. Dar asta nu e suficient. Au nevoie și de un model de ședere în ele, fără frică, și abia apoi de mișcare de acolo încet, fără presiune, fără fugă, fără luptă, fără intervenționism presant.
Abia în timpul acestei mișcări, pui și limitele, ești și ferm, și de neînduplecat dacă trebuie.”
„Copiii trebuie să ne aducă în pragul exasperării”
„Copiii trebuie să ne aducă în pragul exasperării. Trebuie să ne sfideze. Să ne înfrunte. Să ne sperie. Să ne înfurie. Să ne obosească”, susține consultantul educațional.
De ce? Deoarece „numai așa au ei șansa să vadă – în funcție de cum reacționăm lângă ei – ce e de făcut când simțim trăiri tulburătoare”.
„Ce e de făcut? De stat acolo, nu de fugit”, răspunde Oana Moraru. Potrivit acesteia, „calea de a ieși din ceva ce se simte rău este pe dinăuntrul acestei simțiri, nu pe dinafara ei. Cu prezență, curiozitate, încredere”.
În concluzie, specialista în educație afirmă: „Nu creștem copiii ca să fie buni pentru noi. Ci buni pentru ce apare în ei.”
Citește și:
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
Parenting necondiționat? Ce faci când nu reușești să schimbi metodele de educație moștenite
Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi
6 sugestii care te ajută să eviți traumele copilului
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Facebook Oana Moraru
