O temă discutată frecvent, în ultimii ani, pe grupurile de părinți este trauma. Multor părinți interesați să aplice metode sănătoase de educație a copiilor lor le este teamă să nu-i traumatizeze.
Potrivit consultantului educațional Oana Moraru, fondatoarea școlii private Helikon, acum este „la modă” „să folosim cuvântul „traumă” pentru orice tip de stres emoțional”.
Iată câteva exemple pe care le dă, într-o postare pe contul său de Facebook:
- „Nu-i citesc povestea cu lupul, pentru că îl traumatizează!”
- „O să-l traumatizez dacă-l las plângând la grădi.”
- „Are un coleg care l-a traumatizat când l-a respins la fotbal.”
- „A rămas copilul traumatizat de când au râs de el”.
Ce este trauma?
Mai întâi, Oana Moraru spune ce nu este trauma: „După cum explică toți psihologii, trauma nu este stresul emoțional negativ, nici disconfortul, nici orice sperietură sau neliniște”.
Apoi, consultantul educațional explică ce este trauma, precizând că nu evenimentul este traumatic, ci felul în care îl resimte persoana:
„Trauma este scindare, separare de sine și de moment, într-un reflex automat și subconștient de a fugi din prezent, pentru că experiența este foarte dureroasă. Trauma lasă urme pe termen lung, afectează structural comportamentul, definește calitatea vieții ulterioare. Nu evenimentele sunt traumatice, ci modul în care omul le resimte.”
Condiția pentru ca evenimentele generatoare de emoții dificile să nu devină traume
Potrivit Oanei Moraru, când copiii se confruntă cu emoții dificile în timp ce simt siguranța relației cu părinții, acele emoții nu se transformă în traume:
„Copiii au nevoie să trăiască emoții neconfortabile, separări, respingeri, sperieturi în interiorul conturului sigur al unei povești. Ele nu sunt traume, mai ales dacă ai un adult lângă tine, care te vede, te știe, te înțelege. Ele sunt momente substanțiale de creștere, de maturizare, de înțelegere a lumii, a limitelor personale, de dobândire a unor noi instrumente relaționale.”
Citește și:
Droguri în școli. Gabor Maté: “Dependența este un răspuns la suferința traumei”. Care e soluția pe care o propune
Cum dorința părinților de a crește copii puternici și independenți îi duce, de fapt, în dependență [VIDEO]
Potrivit expertului citat, „nu ferim imediat copilul de experiențe care nu se simt mereu confortabil”. Asta deoarece nu este „traumă să simți tristețe, durere, dezamăgire, neliniște, rușine”. În schimb, devine traumă să simți aceste emoții „sistematic, ca parte obișnuită a vieții tale, dincolo de orice control personal”.
La final, Oana Moraru subliniază că mai degrabă își pot traumatiza copiii acei părinți care încearcă să evite disconfortul cu orice preț și care nu poate susține emoțiile dificile ale copilului său.
„Culmea e că traumatic poate fi un părinte care fuge de orice tip de disconfort, care se sperie și nu poate susține emoțiile negative ale copilului său, ferindu-l la nesfârșit”, își încheie ea postarea.
Sursa foto: Facebook Oana Moraru
