În grădinițe și școli, gesturile de recunoștință au devenit obligații financiare, reclamă numeroși părinți, citați de Adevărul. Unii dintre ei au relatat că se simt presați a contribui la cadouri tot mai costisitoare, care rareori mai au o valoare simbolică.
Mulți români și-au exprimat nemulțumirea, pe rețelele sociale, față de obiceiul strângerii de bani pentru cadouri destinate cadrelor didactice, practicat în unele grădinițe și școli, mai ales în apropierea sărbătorilor.
Deși regulamentele școlare interzic explicit astfel de gesturi, unii părinți spun că se simt presați să contribuie, temându-se că altfel copiii lor vor fi marginalizați.
Alții reclamă valoarea tot mai mare a acestor cadouri, care și-au pierdut caracterul simbolic: carduri de cumpărături, parfumuri scumpe sau alte obiecte de lux, propuse adesea în discuțiile de pe grupurile de părinți.
„Unii părinți de la grădinița fiului meu din Deva au propus recent să strângem bani pentru a le oferi educatoarelor un card de cumpărături la mall, cu ocazia Paștelui. Eu am refuzat, pentru că ni s-au mai cerut bani și cu alte ocazii – pentru flori, cadouri, fondul clasei – și deja e prea mult. Unii părinți par să vrea să le impresioneze pe educatoare, dar nu sunt de acord să dau aproape lunar 20–30 de lei pentru astfel de gesturi. Când am scris pe grupul de mămici că refuz, pentru că e ilegal să se ceară așa ceva, celelalte nu au fost deloc încântate. Acum mă consideră oaia neagră sau, pur și simplu, aia zgârcită”, povestește o mamă.
Bursa cadourilor pentru pentru dascăli
Strângerea banilor pentru a oferi cadouri dascălilor, o practică nepermisă de regulamentele școlare și controversată, stârnește nemulțumiri multor părinți, însă alții români s-au împăcat cu ideea de a fi „moș Crăciun” sau „iepurași de Paște” pentru cei care se ocupă de educația copiilor lor.
Pe Reddit, se plâng unii dintre aceștia, deși sunt de acord cu chetele pentru cadouri, nu știu cu cât ar trebui să contribuie la chetă.
„Cred că suma potrivită este cea pe care ți-o permiți. Anul acesta nu avem bani în plus pentru cadouri pentru profesori. O să-i rog pe copii să facă o felicitare și să includem un mesaj scris de mână din partea familiei noastre”, scrie un părinte.
Părinte: „Nu dau niciun ban, nu-mi permit”
Un părinte scrie că s-a hotărât inițial să îi ofere profesoarei fiului său un card cadou, dar câinele a avut nevoie urgentă de veterinar și l-a costat 400 de dolari. Astfel, el va rămâne cu scuzele, iar profesoara preferată cu o felicitare din partea copilului, cu amprentele palmelor sale pe ea.
„Eu nu dau niciun ban pentru cadouri. Am patru copii și nu le-am dat niciodată profesorilor lor cadouri, pur și simplu nu-mi permit. De fapt, am avut profesori care le-au dat copiilor mei haine second-hand Mi-aș dori din suflet să le pot oferi tuturor ceva. Fac o treabă incredibilă și le sunt profund recunoscătoare”, spune o altă mamă.
Cele mai apreciate cadouri sunt cele sincere, crede un dascăl.
„O felicitare făcută de copil, un bilet din partea părintelui în care își exprimă recunoștința pentru impactul pe care l-a avut profesorul sunt suficiente. Nu cred că ar trebui să te simți vinovat dacă nu le cumperi ceva”, adaugă acesta.
Profesoară despre cadouri: „sunt o prostie”
O fostă învățătoare le recomandă însă părinților să nu mai cheltuie bani pe cadouri.
„Cred că sunt o prostie, deși probabil sunt în minoritate. De 8 Martie, unele colege aveau un fel de „competiție” – cine primește cele mai multe flori, ca semn al popularității. La fel de sărbători: cadourile scumpe erau considerate dovadă de cât de „apreciată” ești. Unele își marcau și ziua de naștere cu așteptări similare”, scrie fostul cadru didactic.
Aceasta adaugă că i se pare absurd să fie cheltuiți bani pe flori care sunt aruncate în următoarele zile sau pe bijuterii, eșarfe ori parfumuri alese la întâmplare.
„Eu le spuneam mereu părinților că nu vreau nici flori, nici cadouri – doar o atitudine respectuoasă și colaborativă. Unii tot veneau cu cadouri, dar le dădeam femeilor de la curățenie, care sunt adesea ignorate și subapreciate. În schimb, felicitările făcute de copii, cu mesaje de la ei și părinți, mi-au rămas cu adevărat în suflet”, scrie fostul dascăl.
