De obicei, atunci când copiii lor sunt încă bebeluși, părinții reușesc să le dedice atenția și grija lor și sunt conștienți de cât de sensibili sunt cei mici și de cât de mult rău le pot face țipetele.
Însă, pe măsură ce cresc și pe fondul lipsei de răbdare, al stresului, al grijilor și diverselor probleme cu care se confruntă, se întâmplă, mai rar sau mai des, ca părinții să ridice tonul la copii.
Din păcate, însă, majoritatea părinților care țipă la copiii lor, deși sunt conștienți că trebuie să înceteze să mai facă acest lucru, nu cred că există o altă modalitate de a-i face atenți pentru a-i determina să facă ce își doresc. În definitiv, este obligația noastră de a-i învăța și educa pe copii și cum altfel i-am putea impune să ne asculte? Oricum, țipetele noastre nu au ce să le dăuneze, căci de-abia aud ce le spunem și oricum știu că îi iubim foarte mult… Mulți părinți gândesc așa, deși, în realitate, lucrurile stau cu totul și cu totul diferit.
Ce se întâmplă când părinții țipă la copii
Realitatea este că țipetele părinților îi sperie pe copii și fac ca inimile lor să nu mai fie deschise față de părinți, închizându-se emoțional față de ei. Atunci când strigăm la copii, ei fie întră în defensivă, încep să lupte, răspund și ei, fie nu fac nimic, alegând modul pasiv de a reacționa, în așteptarea ca repriza de țipete să treacă mai repede. Indiferent de modul de a reacționa, copilul nu este receptiv la ceea ce încercăm să-i spunem.
Mai mult decât atât, țipând la copii, îi învățăm să nu ne mai asculte deloc atunci când vorbim pe un ton ridicat. Așa că, dacă ți se pare că fiul sau fiica ta nu se sperie deloc de strigătul tău, este doar o dovadă că l-a auzit de foarte multe ori și și-a dezvoltat mecanisme de apărare, atât de țipete, cât și de tine.
Cert este că furia noastră îndreptată împotriva copilului îl îndepărtează de noi, indiferent de vârsta lui. Copilul ai cărui părinți au țipat la el de mic, când va deveni adolescent, va ști să comunice în general ridicând tonul. El nu va fi deschis comunicării cu părinții săi și, astfel, poate cădea sub influența unui anturaj nepotrivit. Astfel, părinții riscă să-și piardă influența asupra copilului într-un moment deosebit de important.
Totuși, sunt familii în care părinții nu ridică tonul la copiii lor. Și nu vorbim aici de familii unde emoțiile sunt reprimate sau care au copii perfecți la care nici nu ar fi nevoie să țipi vreodată. Este vorba de familii în care părinții știu pe ce butoane să apese pentru ca să nu-și verse furia pe copii. Știm că, deseori, ridicăm tonul la adresa copiilor, din cauză că nu reușim să ne reglăm propriile emoții.
Iată 10 sugestii de care să ții cont pentru a elimina țipetele din comunicarea cu cei mici:
1. Vorbește cu copilul pe un ton respectuos
Atunci când nu știi cum să reacționezi, poți alege să fii autentic/ă și să-i spui că și tu înveți să fii părinte, că, uneori, mai și greșești și că, de fiecare dată, încerci să faci lucrurile mai bine.
2. Părinte are responsabilitatea de a învăța să-și regleze propriile emoții
Un asemenea părinte îl va ajuta pe copil prin propriul exemplu să învețe să-și regleze emoțiile. Copiii învață să fie empatici față de noi atunci când și noi le arătăm empatie. De asemenea, ei învață să țipe la noi atunci când și noi ridicăm tonul la ei.
3. Copiii se comportă ca niște copii!
Ei încă nu sunt adulți, fiind în perioada în care testează realitatea din jurul lor și experimentează să vadă cum funcționează lucrurile. Creierul lor va fi complet dezvoltat după vârsta de 20 de ani. Până atunci, copiii sunt conduși mai întâi de emoții și abia apoi de rațiune. Și, la fel ca și oricărei alte persoane, unui copil nu îi place să fie controlat și are nevoie să simtă că deține controlul, cel puțin în anumite arii din viața lui.
4. Asumă-ți responsabilitatea pentru starea ta emoțională
Nu există „M-a enervat șeful, copilul, soțul etc.”, ci „Eu m-am enervat”. Dacă vei derula în minte scenă enervării, vei observa că a existat un moment în care aveai posibilitatea să decizi să nu te enervezi. Sau, foarte probabil, dacă ai fi fost într-o altă stare emoțională, nu te-ai fi enervat deloc auzind spusele șefului, copilului, soțului etc. Este în puterea noastră să fim conștienți de stările și emoțiile noastre și să decidem cum să reacționăm la ce ni se întâmplă.
5. Străduiește-te să înțelegi ce emoții simte copilul
Această manifestare a empatiei va fi un prim pas în educația copilului tău și te va ajuta să ai o relație mai bună cu el. Când copilul va simți că sentimentele sale sunt acceptate și înțelese, el va învăța să și le regleze și, de asemenea, își va regla și comportamentul și nu va mai avea dorința de a face acțiuni în semn de revoltă, în adolescență.
6. Fii conectat/ă cu copilul și încearcă să vezi lucrurile prin ochii lui
Atunci când copiii simt că părinții sunt de partea lor, de regulă, singuri fac eforturi să se comporte cât mai frumos, pentru a confirma așteptările părinților.
7. Când simți că te înfurii, oprește-te la timp și ține gura închisă
Nu lua nicio decizie și nu întreprinde nicio acțiune până când nu te calmezi, chiar dacă pentru asta este nevoie să te oprești în mijlocul frazei. Respiră adânc. Sau numără până la 10.
8. Observă-ți propriile emoții
Imaginează-ți că faci câțiva pași în spate și te privești din afară. Furia este compusă din mai multe elemente: frică, tristețe, dezamăgire. Observă ce simți legat de fiecare dintre aceste emoții. Dacă simți că îți dau lacrimile, plângi și furia va ceda.
9. Găsește o ancoră pentru propria ta stare de bine, înțelepciune și calm
Într-un moment în care te simți foarte bine, poți alege un cuvânt, un gest, o rugăciune, o mantră, o imagine (de exemplu, un îngeraș) care să-ți amintească de starea ta de bine și că asta e starea în care îți dorești să fii mereu. În momentele tensionate, apelează la această imagine, cuvânt etc. și starea ta se va îmbunătăți.
10. Fă pași în întâmpinarea copilului
Cere-ți iertare când greșești față de copilul tău. Lasă-i timp copilului să plângă atunci când simte nevoia sau când are o criză de tantrum. Când copilul are nevoie să petreacă timp cu tine, poți renunța la ceea ce faci pentru a sta cu el să citiți o carte sau să faceți alte activități până când copilul se simte mai bine. De asemenea, ajută-l să te ajute: după ce îi spui ce are de făcut, roagă-l să repete ca să va asigurați amândoi că a înțeles.
Poți aplica aceste sugestii începând de acum și vei vedea cum, în câteva zile, atmosfera în familie se va calma și copilul va deveni mai deschis să te asculte de bunăvoie!
Citește și:
Cum să pui furia pe pauză ca să nu mai țipi la copil. Tehnica recomandată de Laura Markham
Ascultarea de bunăvoie. 9 principii de parenting și 7 condiții care îl fac pe copil să te asculte
Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor
Te simți depășită și țipi la copil? 10 recomandări de la Laura Markham care rezolvă problema
Sursa foto: Andrea Piacquadio, Pexels.com
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
