Încrederea în sine și imaginea de sine a copiilor se formează în copilărie, sub influența părinților. Felul în care comunică părinții cu copiii lor au un impact uriaș asupra acestora.
În general, părinții își doresc să educe copii încrezători și curajoși. Pentru aceasta, fac ceea ce ține de ei, ce consideră că este important și eficient. Însă, această intenție bună se traduce, în foarte multe cazuri concrete, într-o aplicare ineficientă. Concret, acest lucru se întâmplă atunci când modul în care copiii sunt lăudați de către părinți le deformează imaginea de sine și îi face dependenți de evaluarea pozitivă a părintelui.
Conform studiilor, copiii care au primit încurajări de la părinții lor în primii ani de viață și în anii de școală au reușit să obțină un succes mai mare ulterior, în viața adultă.
Pe de altă parte, tot mai multe studii indică faptul că lăudarea permanentă a copilului poate fi dăunătoare, scrie Brenna Hicks, terapeut american specializat în terapia prin joc pentru copiii de 3-14 ani, pe site-ul său thekidcounselor.com.
Astfel, spune specialistul citat, dacă recompensăm copilul cu o laudă de fiecare dată când face o acțiune, cel mic va învăța să aștepte această laudă. Și, dacă lauda nu vine, copilul poate interpreta absența acesteia drept un eșec (Aldort, 2000).
În acest context, încercând să găsească un echilibru sănătos pentru dezvoltarea psiho-emoțională a copilului, psihologii au început să le recomande părinților să le spună copiilor lor încurajări în loc de laude.
Citește și:
Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi
Cum să corectăm corect copilul. 8 greșeli pe care le fac părinții când copiii greșesc
În ce constau diferențele dintre laude și încurajări
Una dintre cele mai importante deosebiri între laude și încurajări este faptul că, de regulă, laudele transmit implicit o evaluare sau o judecată, precum „cel mai bun” sau „bine”. Lauda bazata pe evaluare generează anxietate la copil, creează dependență și deschide calea spre apariția unei atitudini defensive. În niciun caz acest tip de laudă nu ajută la întărirea încrederii în sine, a abilității de a-și stabili singur direcția și de autocontrol (Ginott, 1965).
În același timp, încurajările le permit copiilor să-și formeze motivația interioară, să aibă încredere în ei înșiși și să se concentreze pe urmărirea propriilor interese și pasiuni (Grille, 2005).
Însă, după o lungă perioadă în care laudele au fost recomandate de specialiști pentru a forma stima de sine a copiilor, se observă și efectele negative ale acestora: copiii învață să facă lucrurile pe care cred că ceilalți se așteaptă de la ei să le facă, mai degrabă decât pentru propria lor satisfacție.
Deși numeroși părinți își laudă copiii cu intenția de a le crește încrederea în sine, în realitate, pentru a-i ajuta pe copii să devină fericiți și echilibrați emoțional, este necesar să le arătăm înțelegere, acceptare și să-i încurajăm.
Ce presupune în mod concret să-ți încurajezi copilul
Terapeutul Brenna Hicks le recomandă părinților să folosească „recunoașterea descriptivă”. Asta înseamnă să oferi o descriere cât mai exactă a ceea ce dorești să încurajezi, în loc să lauzi copilul.
Iată câteva exemple de diferențe dintre laude și încurajări:
LAUDE vs ÎNCURAJĂRI
- Ești cel mai bun elev. vs Orice profesor te-ar aprecia.
- Ajungi mereu la timp. vs Te-ai străduit de fiecare dată să ajungi la timp.
- Ai făcut un lucru extraordinar! vs Ai reușit!
- Sunt foarte mândră de tine. vs Ar trebui să fii mândru de tine.
- Ești un bun ajutor. vs Ai aranjat lucrurile pe toate rafturile.
- Tabloul tău este foarte frumos. vs Ai folosit toate aceste culori.
Citește și:
De ce părinții cedează și nu reușesc să impună limite? Soluția simplă care te va ajuta | VIDEO
Ajută-l de mic să scrie corect. 10 activități distractive pentru învățarea gramaticii
Terapeutul american prezintă 9 diferențe dintre laude și încurajări din perspectiva consecințelor pe termen lung asupra copiilor
LAUDE vs ÎNCURAJĂRI
- Stimulează rivalitățile și competiția. vs Stimulează cooperarea și contribuția la binele tuturor.
- Focusarea pe calitatea performanței. vs Focusarea pe cantitatea efortului și a bucuriei.
- Presupune evaluare și judecată. vs Evaluarea persoanei sau a acțiunii este minimă sau lipsește.
- Persoana se simte judecată. vs Persoana se simte acceptată.
- Favorizează egoismul în detrimentul altor persoane. vs Favorizează interesul personal care nu afectează alte persoane.
- Subliniază o evaluare globală a persoanei: „Tu ești mai bun decât alții”. vs Subliniază contribuția specifică: „Tu ai ajutat în acest fel”.
- Creează oameni care renunță. vs Creează oameni care încearcă.
- Favorizează teama de eșec. vs Favorizează acceptarea imperfecțiunii.
- Favorizează dependența. vs Favorizează independența. Persoana se bazează pe forțele proprii.
În mod cert, este o provocare pentru părinții obișnuiți să folosească laudele să renunțe la acest mod de comunicare și să folosească în schimb încurajările.
Chiar dacă îți este cu mult mai ușor să spui „Bravo” sau „Ești cel mai bun”, pe măsură ce faci efortul de a deveni un părinte care își încurajează cu adevărat copilul să devină încrezător și independent, îi vei asigura un beneficiu enorm pe termen lung: construirea încrederii în sine de care are nevoie pentru a reuși orice își propune în viață!
Sursa foto: Pixabay
