De multe ori, când copiii ne cer ceva, fac vreo șotie sau se exprimă într-un mod care nu ne place, reacționăm impulsiv, fără să ne gândim prea mult la consecințele pe care le poate avea reacția noastră în sufletul lor.
Nu obișnuim să ne gândim permanent la cum anume se desfășoară comunicarea cu copilul, pentru a avea grijă la comportamentul nostru.
Iată câteva exemple de reacții frecvente ale părinților pe care ar fi bine să le evităm și să le înlocuim cu alternative de exprimare mai blânde. Și să nu îți fie frică de eventualitatea că, dacă vei fi mai puțin dur/ă, copilul va deveni un răsfățat și ți se va urca în cap.
Dimpotrivă, cu cât va simți că îi ești mai aproape și că îl înțelegi, cu atât va avea mai multă încredere în tine, va fi sincer și va avea rețineri mai mari când s-ar pune problema să facă ceva despre care este sigur că îți displace.
Citește și:
Nevoia „negativă” vs. nevoia „pozitivă”. Cum să formulăm cerințele astfel încât copiii să ne asculte
Părintele-alchimist: Cum transformăm tensiunea în iubire atunci când copilul nu ascultă
Așadar, iată 5 exemple de răspunsuri nepotrivite ale părinților care au efecte nedorite în mintea copiilor:
1. Ce spune părintele: „E prea scump”.
Ce aude copilul: „Fericirea nu poate exista fără bani” sau „Nu meriți să-ți cumpăr acest lucru”
Ce se poate spune în loc: „În acest magazin se vând o mulțime de lucruri interesante, în același timp, noi avem deja multe jucării acasă și nu vom mai cumpăra acum altele noi acum. Te poți gândi ce jucărie îți dorești și o vei primi de Crăciun/Paște/ziua ta”.
2. Ce spune părintele: „Împarte cu alții jucăriile tale”.
Ce aude copilul: „Dă-i jucăria ta altuia acum, chiar dacă îți place să te joci cu ea. Alți copii sunt mai importanți pentru mine decât tine”.
Ce se poate spune în loc: „Paul ar dori să se joace puțin cu mașinuța ta. După aceea, ți-o dă înapoi”.
Citește și:
Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor
Încercarea de a forța copilul să fie autonom prea devreme poate duce la dependențe. 9 sfaturi de la Gáspár György
3. Ce spune părintele: „Gândește-te înainte să vorbești!”
Ce aude copilul: „Nu vreau să te ascult!”
Ce se poate spune în loc: „Mă bucur că ai venit să vorbești cu mine! Am o rugăminte la tine. Cred că acest cuvânt este nepoliticos, așa că te rog să nu-l folosești. Poți spune același lucru într-un mod mai politicos”.
4. Ce spune părintele: „Nu-ți fă griji, totul va fi bine.”
Ce aude copilul: „Nu are sens să te superi pentru fleacuri! Nu îmi pasă de ceea ce simți.”
Ce se poate spune în loc: „Înțeleg că nu ți-a fost ușor. Spune-mi cum s-a întâmplat”.
5. Ce spune părintele: „De ce ai făcut asta?” (Nu a venit acasă la timp, și-a nedreptățit sora mai mică etc.)
Ce aude copilul: „Din nou te-ai comportat greșit”.
Ce se poate spune în loc: „Cred că ai întârziat deoarece te distrai și nu voiai să mergi acasă. Data viitoare, să încerci să ajungi la timp”.
Citește și:
15 jocuri care îi ajută pe copii să depășească stresul și traumele
Ajută-ți copilul să respecte regulile și limitele. Soluția simplă care face diferența
Cum schimbi comportamentul copilului în doar 3 zile. Strategia eficientă a Laurei Markham
După modelul de mai sus, poți face exercițiul de a evalua, înainte de a-i spune ceva copilului într-o situație tensionată, cum va ajunge la el ceea ce urmează să spui, ce semnificația va avea pentru el.
Asta te va ajuta să formulezi din start un mesaj constructiv, un mesaj care să-i transmită copilului rugămintea ta sau nevoia ta, în același timp cu respect pentru el, pentru dorințele și emoțiile lui.
Sursa foto: Kampus Production, Pexels
