Copiii își schimbă comportamentele atunci când adulții sparg tiparele, afirmă consultantul educațional, Oana Moraru.
Oana Moraru este profesor, fondatoarea sistemului privat de educație Helikon, autoare de carte, formator și publicist pe teme educaționale, cu o vastă experiență în învățământ.
Într-o postare pe contul său de Facebook, Oana Moraru explică de ce copiii nu sunt responsabili de inițierea tiparelor de relaționare și comportament neplăcut criticat de părinți. Totodată, specialistul arată, pe baza unor exemple, cum apar și cum sunt întreținute aceste tipare.
Oana Moraru oferă 3 exemple de tipare comportamentale ale părinților:
1. Părintele reparator
„Dacă îți spune prea adesea „nu pot/nu știu/nu vreau!/nu înțeleg!”, e posibil ca tu, adultul, să fi intrat în tiparul acela relațional în care te vezi ca reparator, corector, ajustator al copilului. Undeva, în subconștientul tău, există, plantată de mult, imaginea că anii copilăriei sunt predispuși stricării, iar rolul tău este să repari ceea ce contextul alterează. Când copilul simte că ți-ai luat rol de reparator, va încerca să te reașeze într-un loc mai puțin judecător, tot opunându-se ție cu exact expresiile de care te temi tu mai mult.”
Citește și:
Oana Moraru: „Să refuzi copilului tău 15 minute de așteptare este crimă”
“Copilul meu minte.” 7 cauze care îi fac pe copii să-și mintă părinții
Parenting tradițional vs. parenting conștient. 10 diferențe de la psihologul Gáspár György
2. Părintele victimă
„Dacă ți se pare că îl strigi de multe ori și nu îți răspunde, e posibil să te fi așezat, de mult, de dinainte de a avea copii, în postura victimei, adică a neputinței – „nu sunt ascultat”, „nu sunt văzut”, „trebuie să ridic vocea ca să mă fac auzit”. E foarte probabil ca nici copilul tău să nu te audă, ca să ai destul spațiu să te asculți tu pe tine, să vezi de ce te iriți. El are nevoia să-l strigi pe nume și să îi ceri lucruri din spațiul acela în care tu nu ești victimă nici furios, nici destabilizat emoțional. Te provoacă până îi vorbești din locul în care te-ai prins de tiparele tale. Furia este semn al neputinței, adică partea aceea din tine care crede că alții sunt de vină pentru cum te simți tu.”
2. Părintele care are așteptări de la copil
„Dacă ți se pare că nu înțelege, e pentru că tu, explicând prea mult, ai energia celui care se tot justifică, așteptând ca el să ia decizia. E posibil să te fi temut mereu să conduci, să pui limite fără să supra-explici, pentru că te-ai așezat de la început în rolul de „eu ți-am spus clar, acum mingea e în terenul tău”. Adică în rolul de om care are așteptări de la celălalt, fără să fie conștient de așteptările neîmplinite care au tot planat deasupra vieții personale.”
Nu copiii, ci adulții sunt responsabili de aceste tipare de relaționare și comportament
Potrivit Oanei Moraru, aceste tipare comportamentale „nu sunt motive de vină sau auto-blam”, deoarece „cu toții suntem într-o schemă”.
Ea subliniază că singurul lucru important pe care e nevoie să-l știe părinții este următorul:
„Niciodată copiii nu sunt responsabili de inițierea acestor mecanici relaționale. Întotdeauna e adultul, iar comportamentul copilului este rezultatul dinamicii în care a fost băgat devreme, de la naștere, fără să aibă drept de alegere conștientă.”
Consultantul educațional nu contestă iubirea părinților și intențiile lor bune.
„Toate aceste scheme sunt inițiate cu dragoste. Dar, ca orice dragoste, există mereu umbre ale ei, adică doza aia de inconștient pe care o proiectăm pe copii, mirându-ne mai apoi de ce se poartă așa…”, explică specialistul citat.
Aceasta continuă:
„Copiii își schimbă comportamentele când adulții sparg tiparul.”
Persoanelor cre doresc să afle mai multe detalii despre această abordare, Oana Moraru le recomandă cursul de parenting al lui Shefali Tsabary, doctor în psihologie, terapeut de familie și nu numai.
Citește și:
„De ce numai pe-al meu îl necăjesc colegii?” 5 soluții de la Oana Moraru pentru a ajuta copiii să pună limite
Oana Moraru: „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător”
Dacă rezonezi cu abordarea Oanei Moraru, s-ar putea să-ți dorești să afli mai multe despre cărțile sale:
„Copilul tău scrie”
În anii de școală, exercițiile de scriere sunt printre cele mai eficiente mecanisme de dezvoltare a gândirii, cu antrenarea etajelor ei, de la recunoaștere și memorare la ordonare, clasificare, analiză, sinteză și creație. Abilitatea copiilor de a scrie text devine o competență fundamentală pentru viitorul lor. Dar uneori copiii, indiferent de nivelul de inteligență sau de competență în alte arii ale dezvoltării, se confruntă cu dificultăți sau neplăcere în privința scrisului. Cum pot fi sprijiniți acești copii la școală? Ce pot face părinții acasă, încă din primii ani de viață ai copilului lor, pentru a-i dezvolta inteligența emoțională, imaginația și creativitatea, pentru a-i cultiva reziliența și determinarea?
În cartea aceasta, Oana Moraru le propune părinților și profesorilor informații și soluții practice despre cele mai eficiente metode de învățare a scrisului. Ultimul capitol este povestea fetiței Oanei, de la naștere la anii studenției, cu exemple inedite despre cum scrisul a propulsat-o pe o linie școlară de succes.
„Copilul tău citește”
În prezent, sunt disponibile în limba română, câteva cărți scrise de Dr. Shefali Tsabary pentru părinți:
„Părintele conștient”
Copiii nu te ascultă? Ai ajuns să recurgi la șantaj și la pedepse pentru a-i face să lase ecranele și să se apuce de teme? Intri astfel într-un cerc vicios, trecând de la resemnare la o luptă cu morile de vânt.
În urma unei vaste experiențe în lucrul cu familiile, Dr. Shefali Tsabary propune în cartea sa o soluție ce s-a dovedit utilă pentru crearea și menținerea unor relații armonioase părinte–copil: transformarea stilului de parenting din unul inconștient, transmis ca atare de la o generație la alta, într-unul conștient, centrat pe nevoile reale ale copilului. Astfel, ea ne arată că menirea părintelui nu este de a modela caracterul copilului și de a-i indica drumul, ci este de a-l însoți pe calea sa, cu acceptare și iubire, cu o continuă uimire în fața sufletului ce înflorește sub ochii săi. Atunci când părintele acționează conștient, nu automat, comportamentul copilului se va îmbunătăți de la sine.
„Dincolo de pedepse și răsfăț”
Gata cu pedepsele, privațiunile și interdicțiile ineficiente! Precum și cu abordarea dictatorială, care merge de la violența lui „Eu te-am făcut, eu te omor!” până la impunerea dorințelor arbitrare ale părintelui care „știe mai bine” ce are nevoie copilul.
Demonstrând prin exemple că educația bazată pe control și forță conduce la generații întregi de adulți disfuncționali, Shefali Tsabary oferă o perspectivă nouă care favorizează apropierea, încrederea și susținerea din partea părinților.
Specialista americană în mindfulness și psihologia copilului îi ghidează pe părinți să creeze o relație profundă și durabilă cu copiii lor, să le înțeleagă motivațiile din spatele comportamentelor și să îi ajute să-și dezvăluie cele mai bune părti din personalitatea lor.
Fără să fie adepta unei abordări de tipul laissez-faire, autoarea indică o serie de căi (bazate pe empatie, observare calmă și limitări adecvate contextului) menite să responsabilizeze copilul – doar astfel el va putea prelua controlul asupra propriei vieți, dobândind, ca viitor adult, un caracter ferm și în același timp flexibil.
Dr. Shefali Tsabary este doctor în psihologie clinică la Universitatea Columbia din New York. A devenit celebră în urma aplicării tehnicii mindfulness în parenting.
„Cartea familiei care merită mai mult”
Această carte este o adevărată școală a transformării de sine. Este o carte care te invită să renunți la iluzia că există „părinte perfect”, „copil perfect” și „familie perfectă”. Tot ce avem cu adevărat, spune Dr. Shefali, este o călătorie de evoluție împreună din care noi și copiii noștri putem învăța să fim din ce în ce mai autentici.
Punctul cheie este să ne asumăm această viziune evolutivă spre o stare de prezență conștientă, să îmbrățișăm faptul că a evolua împreună presupune lucrul cu sine, a asculta și îngriji inimile care adesea ni se frâng în relație cu ceilalți, copii sau părinți, pentru a sădi mai multă Conștiință și Conștiență în locul Inconștienței și al Ignoranței.
„Harta parentingului modern”
Sursa foto: Captură video YouTube
