Modul în care acționăm este determinat mai degrabă de programele noastre mentale decât de ceea ce ne propunem să facem în mod conștient.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), tot ceea ce am auzit, am văzut și am învățat de la cei care ne-au crescut sunt lucruri care rămân instalate ferm în „centrul de comandă” din creierul nostru și ne decid acțiunea sau inacțiunea în diferite situații.
De cele mai multe ori, deși ne propunem să mergem la sală „de luni”, setările deja instalate în capul nostru sunt cele care dau comanda finală și care ne fac să nu ajungem nici măcar marți. Astfel, ajungem să amânăm sau să nu facem o mulțime dintre lucrurile pe care ni le propunem.
„Eu vreau să mă duc la sală, dar luni nu m-am simțit prea bine. Știu că mi-ar prinde bine dar m-am trezit prea târziu săptămâna asta” – cam acestea sunt principalele noastre mecanisme de gândire în această speță.
Citește și:
Palma pe care părintele o dă copilului echivalează cu “Nu ai nicio valoare pentru mine. Poți să dispari”
Legătura dintre emoții și sistemul muscular: cum rețin mușchii traumele emoționale
Convingerile înrădăcinate ne limitează mișcările
„Iar exemplul cu sala este doar cel mai la îndemână. Sunt atât de multe lucruri importante pe care nu le facem sau pe care le facem în mod repetat, deși ne-am propus să nu le mai facem. Știm că ne-ar face bine să facem mișcare, sau să ne schimbăm regimul, sau să ne schimbăm jobul, să ieșim dintr-o relație etc.; și totuși, deși la nivel conștient gândim și susținem că ar trebui să facem X lucru, nu ajungem niciodată să le facem”, declară psihologul Andra Tănăsescu, într-un comunicat de presă.
Potrivit specialistei citate, pe de o parte, e zona de confort, iar pe de altă parte, sunt toate convingerile pe care le avem foarte adânc înrădăcinate, cele care ne limitează experiențele și mișcările în viață.
„Consecințele vin din ceea ce amânăm să facem, anume să privim dincolo de cortină și să descoperim care ne sunt credințele pe care le-am „moștenit”. Odată ce am privit acolo, este important să facem curățenie și să lăsăm în loc credințe care să ne susțină procesul de creștere în viață. Cu cât amânăm mai mult să privim în spatele „cortinei”, cu atât mai mult ne lăsăm pe mâna programelor instalate”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este psiholog, trainer NLP și consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Cu experiența de instructor de dans, fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, urmează o formare în terapia prin dans și mișcare.
Citește și:
Gáspár György: În lipsa unui parentaj conștient, copilul primește moștenirea psihologică a traumelor părintelui
Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile
7 moduri în care trauma afectează copiii și adulții. Gáspár György: Trauma scade abilitățile de autoreglare
Sursa foto: Austin Guevara, Pexels
