Marea majoritate a părinților își doresc să educe copii sinceri, care să iubească adevărul, să-l caute, să-l respecte și să-l promoveze în societate.
Pentru a crește copii sinceri, părinții le vorbesc despre sinceritate și adevăr ca valori umane, citesc cărți și povești despre adevărul care întotdeauna iese la suprafață și învinge și îi încurajează să spună adevărul.
Totuși, unii părinți uită, iar alții poate că nu s-au gândit până acum la asta, că cei mici învață să fie sinceri urmând modelul nostru, al părinților lor.
Sinceri cu ceilalți
Atunci când copilul își vede părintele spunând că nu are timp să se implice într-un proiect sau să meargă la un eveniment sau întâlnire, deși nu are nimic special de făcut și doar a mințit pentru a evita participarea, copilul învață să mintă.
Sau atunci când părintele îi spune vecinului că nu are ciocan, deși îl are, dar nu vrea să-l împrumute.
Copilul învață să mintă oricât de frumos i-ar vorbi părintele despre adevăr.
În continuare, îți propun să mergem mai în profunzimea subiectului. Vom descoperi că a nu fi sincer cu ceilalți este, de fapt, o consecință.
Nu putem fi sinceri cu oamenii din jurul nostru dacă nu suntem sinceri în primul rând cu noi înșine.
Sinceri cu noi înșine
A fi sincer înseamnă, în primul rând, a recunoaște adevărul nostru personal în fața noastră.
A fi sincer înseamnă a admite faptul că simțim ceea ce simțim. Uneori, poate de mult mai multe ori decât ne-ar plăcea să recunoaștem, simțim furie, frică, tristețe, invidie, durere, suferință… Mai ales atunci, să recunoaștem sincer: „Da, acum simt această emoție. Și nu este nimic condamnabil în asta. E în regulă să simt ceea ce simt”.
A fi sincer înseamnă a ne recunoaște limitele… că nu putem duce atât cât ne-am dori să ducem, că nu le putem face pe toate, că avem nevoie de ajutor mai mult și mai des, că refuzăm să mai admitem anumite comportamente, indiferent din partea cui vin.
A fi sincer înseamnă a deschide ochii și a vedea cât de mult ne preocupăm de alții și cât de puțin de noi înșine.
A fi sincer înseamnă a ne vedea toate părțile întunecate și a le recunoaște existența, descoperind care este rostul lor. Apoi, odată văzute și recunoscute, să le acceptăm și să le ajutăm să se transforme în ajutor și susținere pentru noi.
Oare câți dintre noi, părinții, reușim să fim sinceri cu noi înșine în mod constant și conștient?
Atunci când suntem sinceri cu noi înșine, dispare teama de Adevăr, deoarece ne-am asumat deja Adevărul nostru. Și abia atunci, putem fi cu adevărat sinceri cu oricine, fără frica de a fi judecați, fără frica de a fi părăsiți, respinși, umiliți sau desconsiderați.
Și abia după ce ne asumăm propriul Adevăr și dispar fricile, suntem cu adevărat liberi față de cei din jurul nostru. Atunci, ne putem comunica nevoile, dorințele, așteptările, cu fermitate și cu blândețe.
Și abia atunci copiii noștri învață să fie sinceri cu adevărat.
Față de ei, față de noi, față de Lume.
Citește și:
Cele 29 de nevoi de bază ale copilului. Vezi câte puncte din listă bifezi
Oana Moraru: „Nu e niciodată vina copilului dacă este foarte neascultător”
9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]
Sursa foto: Victoria Borodinova, Pexels