Dacă ai un copil de până în 6-7 ani, cel mai probabil, ai observat că nu are prea multă răbdare să facă fișe sau să lucreze asupra unei teme. De altfel, expertul în educație Oana Moraru afirmă că acest lucru este natural și sănătos pentru un copil la această vârstă.
Și atunci, cum îi învățăm pe copii să facă efort intelectual? Cum îi motivăm să studieze cu răbdare și să lucreze cu perseverență? Oana Moraru oferă răspunde la aceste întrebări într-o postare pe contul său de Facebook.
Oana Moraru este pedagog cu o experiență de predare de peste 30 de ani și autoare de carte. De asemenea, a fondat sistemul privat de educație Helikon, fiind implicată constant în procesul educațional atât la clasă, cât și în tabere școlare.
Citește și:
3 motive pentru care copilul nu-și face temele. Sfaturi de la psihopedagog cum îl poți ajuta să-i placă școala
Decizie finală a instanței: Închisoare pentru părinții din Bihor care fac homeschooling cu copiii lor
De ce refuză copiii să facă activități educative
Atunci „când sunt mici, până în 6 ani, copiii își folosesc energia intelectuală în direcțiile care se simt accesibile, ușoare și naturale. De pildă, dacă un copil se naște cu mai mare predispoziție către inteligența non-verbală, de tip vizual, 3D, cu ușurință în a construi, a asambla, a manipula, a transforma spațiul din jur acționând asupra lui – sunt șanse ca desenatul și coloratul să fie refuzate cu dezinteres”, explică Oana Moraru.
Ea ne invită, astfel, să privim refuzul copilului într-o lumină pozitivă, astfel încât această abordare i-ar putea ajuta pe mulți părinți să se detensioneze.
„Refuzul nu ține de o alegere personală informată, ci de programul nostru natural care ne împinge în direcția economisirii energiei vitale. În cazul copilului de mai sus, interpretarea secvențială a planului 2D, acela al foii de hârtie, nu este o operație mentală care se declanșează cu ușurință, ci una receptată ca necesitând efort, concentrare, străduință. Mai simplu vorbind, plăcerea de a asambla bucăți de lego bate efortul coordonării ochi-creion pe hârtie. Sau una din abilități e nativ transmițătoare de satisfacție, iar cealaltă – insuficient dezvoltată – se simte ca un obstacol numai bun de evitat”, explică experta în educație.
Citește și:
Cum înveți copilul să-și vadă greșelile și să le corecteze? 8 sfaturi de la Oana Moraru
Creierul plin cu rușine nu poate învăța. Gabor Maté: „Școlile îi rușinează pe copii, apoi se așteaptă ca ei să învețe”
Potrivit acesteia, când sunt mici, copiii asociază greul cu neplăcerea. Ei „nu au programe motivaționale care le dictează să depășească stăruitor senzațiile de disconfort cognitiv, ca să își acceseze un nou pisc al dezvoltării personale”.
Dacă ai un copil până în 6-7 ani, cel mai probabil, ai observat că „n-are chef să stea mult în tensiune cognitivă – adică să caute, să cerceteze, să încerce strategii noi dacă domeniul în care este angajat nu se simte satisfăcător pentru peisajul anume al minții sale, pentru predispozițiile lui native”.
Cum învățăm copiii să rămână angajați în învățare
Totuși, chiar dacă cei mici nu au chef să caute și să se preocupe de domeniile care nu îi atrag în mod natural, ei au nevoie „să își dezvolte motricitatea fină specifică, desenul, limbajul etc. Fiecare copil are nevoie, pentru menținerea motivației școlare, de gândirea analitică, de tip secvențial. Toți au nevoie să învețe cum se stă angajat în învățare, chiar dacă operațiile solicitate în gândirea lor nu sunt din cele care se simt comod”, subliniază specialista citată.
Cum facem asta?
Citește și:
Oana Moraru spune cum să creștem copii apți pentru „lumea asta nebună”, dispuși să se ridice repede de jos
Dr. Shefali Tsabary: “Să fii un părinte bun înseamnă să-l înveți pe copil să gândească singur”
Oana Moraru prezintă 3 moduri în care nu îi putem motiva pe copii să rămână angajați în învățare:
- Judecându-i că nu sunt atenți
- Judecându-i că nu sunt suficient de muncitori
- Admonestându-i că nu au răbdare
Comportamentele de mai sus ale părinților nu vor motiva copilul. Mai ales în condițiile în care, spune experta în învățare, este un comportament natural pentru un copil să fugă de acest efort:
„Copilul care refuză, cedează sau fuge are un comportament sănătos, natural. Adultul de lângă el este cel care știe că perseverența, capacitatea de a mai sta un minut în fața ”problemei de rezolvat” ține de abilitatea lui de a îl angaja cu bucurie, cu plăcere, cu provocări, cu un minut și încă un alt minut de ținut în tensiune, în căutare, în încercare.”
O altă provocare este legată de asocierea negativă pe care copiii o au între dificultate și învățare.
Citește și:
7 sfaturi pentru părinții care vor un copil fericit la școală și acasă
Cum se construiește motivația școlară, pe vârste. Sfaturi de la Oana Moraru
Efortul intelectual nu vine din voință
În acest condiții, „este rolul adultului să îi ajute să perceapă ca pozitivă încordarea acolo unde efortul nu dă roade imediat și natural. E absurd să-l mai cerți că refuză, că fuge, că nu are chef să lucreze. Nu din voință vin efortul intelectual, disciplina școlară, concentrarea. Ci din numărul de asocieri pozitive pe care le face mintea între frustrarea intelectuală și efortul personal.”
O metodă care funcționează încă de la grădiniță pentru a forma capacitatea de a rămâne concentrat în învățare „este capacitatea adultului de a pune întrebări bune, surprinzătoare, din ce în ce mai sfredelitoare și mai adânci”, susține Oana Moraru.
Și ne oferă un exemplu în acest sens: Într-o imagine simplă, cu animale în pădure, pune-l pe copilul dispus să plece de lângă tine după ce a digerat cu privirea repede totul, să mai stea încă 3 minute pentru următoarele întrebări:
- Ce există în imagine, dar nu se vede?
- Ce indicii sunt că a trecut pe aici, prin pădure, un om?
- Câte animale merg în aceeași direcție?
„Capacitatea noastră de a pune întrebări de profunzime, dincolo de evidență, este una din cele mai importante căi de a deschide apetitul minții pentru încercări suplimentare, pentru tensiune și disconfort productiv”, subliniază experta în educație.
Potrivit acesteia, puțini educatori știu să pună întrebări dincolo de linia executivă a minții. „Aceia care o fac habitual dezvoltă atenția și reziliența copiilor în mod natural – în timp”.
Citește și:
Regula de aur pentru limitarea timpului copilului la ecrane, de la Patrick Ney, specialist în neurodezvoltare
Copilul se trezește greu dimineața pentru a merge la școală? 6 sfaturi de la Oana Moraru
La finalul postării sale, Oana Moraru vorbește despre caietul pe care l-a publicat pentru citirea textului în profunzime, potrivit copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani. Caietul conține 120 de texte scurte foarte variate, surprinzătoare, urmate de câte 5 întrebări deștepte, suficient de ritmic repetate, ca să producă gândire, atenție și dorință de a merge mai departe, de la nivelul de ”începător”, la ”mediu” și la ”avansat”.
„Avem 4 luni deja de când îl lucrăm la clase, cu elevii noștri, și pot spune deja că toți pot rămâne în flux, atenți, interesați, și din ce în ce mai dispuși să cerceteze textul dincolo de evidențe”, mai spune Oana Moraru, expertă în educație.
„Caiet pentru înțelegerea în adâncime a textului” de Oana Moraru și Olina Ortiz
Acest caiet le oferă copiilor între 8 și 12 ani șansa de a deveni cititori competenți și entuziaști. Textele propuse sunt potrivite timpurilor noastre și preferințelor copilului de astăzi: se citesc repede, au elemente surprinzătoare și antrenante. Sunt texte noi, proaspete, capabile să provoace gândirea, fără a-l obosi sau plictisi pe copil. Întrebările de pe marginea lor se repetă de-a lungul caietului, cu exersarea sistematică a 10 mari competențe specific citit-scrisului de nota zece.
Caietul are trei secțiuni – pentru nivelul de începător, intermediar și avansat. Pentru fiecare dintre aceste trei secțiuni sunt propuse cerințe de lucru care avansează odată cu vârsta și competențele elevului.
Ele sunt concepute pentru a dezvolta următoarele abilități: capacitatea de a formula ideea principală și de a surprinde detalii semnificative, înțelegerea contextuală a sensurilor noi;
Identificarea asemănărilor și a deosebirilor, capacitatea de a face deducții logice; capacitatea de a face predicții logice, capacitatea de a face diferența între fapte și opinii, alcătuirea unui rezumat, înțelegerea limbajului expresiv – a figurilor de stil, capacitatea de a formula concluzii, capacitatea de a formula o opinie personală pe marginea textului.
Iată și cele două cărți scrise de Oana Moraru pentru părinți și dascăli:
„Copilul tău scrie” de Oana Moraru
În anii de școală, exercițiile de scriere sunt printre cele mai eficiente mecanisme de dezvoltare a gândirii, cu antrenarea etajelor ei, de la recunoaștere și memorare la ordonare, clasificare, analiză, sinteză și creație. Abilitatea copiilor de a scrie text devine o competență fundamentală pentru viitorul lor. Dar uneori copiii, indiferent de nivelul de inteligență sau de competență în alte arii ale dezvoltării, se confruntă cu dificultăți sau neplăcere în privința scrisului. Cum pot fi sprijiniți acești copii la școală? Ce pot face părinții acasă, încă din primii ani de viață ai copilului lor, pentru a-i dezvolta inteligența emoțională, imaginația și creativitatea, pentru a-i cultiva reziliența și determinarea?
În cartea aceasta, Oana Moraru le propune părinților și profesorilor informații și soluții practice despre cele mai eficiente metode de învățare a scrisului. Ultimul capitol este povestea fetiței Oanei, de la naștere la anii studenției, cu exemple inedite despre cum scrisul a propulsat-o pe o linie școlară de succes.
„Copilul tău citește” de Oana Moraru
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Facebook Oana Moraru
