Cuvântul „disciplină” ne duce deseori cu gândul la time-out (izolarea copilului pentru o perioadă), la lovirea lui, la a țipa la copil și la a-i anula privilegiile.
Ce nu iau în considerare părinții care aplică aceste metode este că ele pot duce la sentimente de frică, rușine, precum și la sentimentul de a fi diminuat ca persoană, avertizează psihologul Tania Johnson, mamă a doi copii și confondatoare a Institutului de Psihologie a Copilului din orașul Leduc, provincia Alberta, Canada.
Potrivit acesteia, atunci când este copleșit de aceste emoții dificile, oricui îi este greu să învețe din propriile greșeli, cu atât mai mult în cazul copiilor. “Adevărata disciplină ar trebui să se refere la creștere, învățare și la încurajarea conexiunilor”, afirmă Tania Johnson, într-un articol publicat pe site-ul instituteofchildpsychology.com.
Psihologul propune o abordare diferită a disciplinei, pe care o aplică și cu propriii săi copii – “una care implică să fii o sursă de confort în momentele dificile, fără a contribui la haos”. De aceea, ea le recomandă părinților, înainte de a aplica tactici disciplinare tradiționale, să facă o pauză și să reflecteze.
Citește și:
Lecția pe care o învață un copil atunci când este pedepsit. Ce spune Alfie Kohn, autorul bestsellerului „Parenting necondiționat”
9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]
Iată 3 lucruri pe care psihologul Tania Johnson le recomandă părinților pentru o disciplină fără separare:
1. Pune-ți câteva întrebări
În această pauză de reflecție, pune-ți următoarele întrebări:
- Cum îmi pot ghida copilul prin această situație?
- Ce mesaj încearcă să-mi transmită comportamentul copilului?
- De ce are nevoie cu adevărat copilul în acest moment?
Fă-ți timp pentru a înțelege cu adevărat copilul din fața ta, în loc să te concentrezi doar pe comportamentul care te frustrează.
“Adu-ți aminte că orice comportament este o formă de comunicare care deseori ne cere să ne schimbăm perspectiva și să răspundem cu compasiune”, subliniază cofondatoarea Institutului de Psihologie a Copilului din Canada.
Citește și:
Creierul plin cu rușine nu poate învăța. Gabor Maté: „Școlile îi rușinează pe copii, apoi se așteaptă ca ei să învețe”
Psiholog: „Educația nu se face cu teama de consecințe, cu amenințări, cu pedepse”
2. Ascultă cu atenție
Potrivit acesteia, atunci când copiii se simt cu adevărat auziți, devin mai deschiși să învețe de la noi.
“Dacă este posibil, așteaptă până când reacțiile emoționale inițiale ale copilului s-au diminuat înainte de a începe să-l înveți ceva sau să vorbești mai mult. Întotdeauna urmărește să repari și să întărești relația”, spune specialista citată.
Ea recomandă ca, în loc să auzi niște simple scuze din partea copilului, încurajează acțiunile care demonstrează dorința reală de a-și repara greșelile.
3. Atenție la consecințe
Psihologul sugerează să folosești consecințele cu moderație, asigurându-te că “sunt respectuoase, rezonabile și legate direct de comportament”. Potrivit specialistei, consecințele ar trebui discutate în prealabil, astfel încât să reprezinte rezultate logice și să fie înțelese ca atare, nu ca pedepse arbitrare.
Citește și:
Legătura dintre relația proastă cu părinții și problemele de sănătate. 7 sfaturi de la Gáspár György pentru construirea încrederii în relația părinte-copil
Educația lui David Popovici. 5 principii de parenting necondiționat pe care le respectă părinții lui
“Nu ai nevoie de o bibliotecă mare cu cărți de parenting sau de cuvintele perfecte. Copilul tău are nevoie de prezența ta calmă, de empatia ta atunci când se sinte vulnerabil și de iubirea și înțelegerea ta necondiționată”, conchide psihologul Tania Johnson, confondatoare a Institutului de Psihologie a Copilului din Canada.
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp (apasă clopoțelul din dreapta sus):
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Sebastian Pandelache, Unsplash
