Mulți părinți se întreabă dacă fac suficient pentru copiii lor în ceea ce privește cunoștințele academice și progresul de la școală. În opinia consultantului educațional Oana Moraru, sunt 6 tipuri de părinți în sistemul de educație românesc. Și, atunci când părintele își alege conștient unul dintre aceste roluri, elimină îndoielile și dobândesc constanță și claritate, ajutându-i pe copii prin această atitudine.
Oana Moraru este pedagog cu o experiență de trei decenii, unul dintre cei mai apreciați consultanți educaționali din România, autoare de carte și fondatoarea sistemului privat de educație Helikon, fiind implicată în permanență în procesul educațional atât la clasă, cât și în tabere școlare.
„Știu că te întrebi, ca părinte, dacă faci suficient pentru copilul tău, apropos de învățare și progresul lui școlar. Mai ales că trăiești aici, în România, unde școala nu îți dă nicio garanție pentru învățare temeinică”, scrie Oana Moraru, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Din experiența și cunoștințele sale, ea a observat că sunt „vreo 6 tipuri de părinți pentru sistemul românesc”.
De ce ar fi nevoie de o asemenea clasificare? Oana Moraru consideră că „este important să știi cine ești, ce vrei, cum îți vezi viața și copilul – ca să nu ajungi să te întrebi cu frică, de atâtea ori, dacă este suficient ce faci. Sau să îți alegi conștient unul din rolurile următoare, fără permanente semne de întrebare despre ce ar fi mai nimerit să faci”.
Asta deoarece, continuă expertul citat, „copiii au, mai degrabă, nevoie de constanță și claritate, decât de veșnicele noastre lamentări”.
Citește și:
Oana Moraru, în urma evaluării a 200 de copii: Peste 60% sunt predispuși la analfabetism funcțional
Dr. Lindsay Gibson: Trăsăturile părinților imaturi emoțional. Cum sunt afectați copiii acestor părinți
Iată care sunt cele 6 roluri pe care le-a observat Oana Moraru în cei 30 de ani la catedră în România, din punctul de vedere al gradului de implicare sau sprijin pe care îl dau părinții pe traseul școlar al copilului lor:
1. Părintele copilului meditat
Acesta este „părintele care urmărește formal ce se întâmplă la școală sau în mintea copilului lui. Dar care se asigură că înaintea momentelor-cheie, de trecere la un alt nivel școlar, copilul este meditat cum trebuie. Strict pentru examen, diplomă și ieșirea din sistem cu capul pe linia de plutire”, spune Oana Moraru.
2. Părintele copilului judecat
Potrivit consultantului educațional, acesta este părintele care rămâne atent la ce se întâmplă la școală și care se implică la teme și în verificarea progresului școlar. „El are tendința de a-și împinge copilul de la spate cu grijă, dar și multă cicăleală și nemulțumire, cu jocuri de putere, muștruluiri și judecăți de tot felul despre ziua de mâine și ratare. Este părintele care merge cu sistemul, urmărind să țină pasul cu cerințele examenelor, speriat la rându-i și activat de propriile amintiri neplăcute la școală.”
Citește și:
Cele 9 emoții care îi îmbolnăvesc pe copii. Cum îți ajuți copilul să le facă față
„De ce numai pe-al meu îl necăjesc colegii?” 5 soluții de la Oana Moraru pentru a ajuta copiii să pună limite
3. Părintele copilului antrenat
Este părintele care se asigură că traseul școlar e completat de activități extracurriculare care îi antrenează dezvoltarea și pe alte planuri, explică Oana Moraru.
Acesta este părintele care urmărește atent ce se întâmplă la școală și care găsește resurse umane suplimentare pentru copilul său, în afara activităților care se fac la școală, fie că e vorba de sport, arte, muzică, matematici distractive, cursuri, ateliere IT etc. „Este părintele care vede hibele sistemului și care caută dezvoltarea minții copilului său, dincolo de cerințele examenelor. E tipul de head-hunter, iar învățarea copilului lui e un fel de firmă pe care o administrează uneori inspirat, alteori exagerat.”
4. Părintele copilului performant
Potrivit expertei în educație, acesta este părintele „care propune un traseu paralel școlii, de tip concursuri și olimpiade, cu pregătiri separate, dincolo de programă, cu multă muncă și disciplină, în grupuri de lucru cu profesori care se ocupă de performanță. Este părintele care cultivă acest traseu de mic, asigurându-se că viața școlară înseamnă salt direct pe o linie de competențe extraordinare, capabile să depășească cerințele examenelor obișnuite.”
5. Părintele copilului debarcat
Este părintele care alege să părăsească școala tradițională, căutând alternative liberale, școli umbrelă sau homeschooling. Este părintele care crede în alegerile și interesele de moment ale copilului, care pune starea emoțională a copilului mai presus de examene și algoritmii de supraviețuire școlară, explică Oana Moraru.
6. Părintele copilului abandonat sistemului
Este acel părinte „care nu poate, nu își permite, nu știe cum să se intereseze de viața școlară a copilului său”, arată consultantul educațional. În această categorie intră majoritatea copiilor familiile cărora „se luptă din punct de vedere economic, mental și social – un procent uriaș de copii care merg la școală fără ca nimeni să fie cu adevărat responsabil pentru ce progres fac ei.”
Citește și:
Oana Moraru: „Copiii își schimbă comportamentele când adulții sparg tiparul”
Dr. Shefali Tsabary: Este normal copiii să mintă. Care e schimbarea de care au nevoie copiii de la părinți
Aceste roluri nu țin doar de părinte. „Fiecare dintre aceste roluri este jucat și în funcție de copil”, mai spune Oana Moraru.
Ea afirmă că a enumerat aceste roluri „pentru că astea sunt în România, acum. Și pentru că cred că părinții tineri, aflați la început de drum, trebuie puși în gardă. Ei trebuie să aleagă conștient un rol, pentru că veșnica nesiguranță sau neliniște despre cine ar trebui să fie ei pentru copiii lor este mai dăunătoare în sine decât oricare dintre modelele de mai sus (cu excepția modelului 6).”
Descoperă mai multe despre cărțile scrise de Oana Moraru:
„Copilul tău scrie” de Oana Moraru
În anii de școală, exercițiile de scriere sunt printre cele mai eficiente mecanisme de dezvoltare a gândirii, cu antrenarea etajelor ei, de la recunoaștere și memorare la ordonare, clasificare, analiză, sinteză și creație. Abilitatea copiilor de a scrie text devine o competență fundamentală pentru viitorul lor. Dar uneori copiii, indiferent de nivelul de inteligență sau de competență în alte arii ale dezvoltării, se confruntă cu dificultăți sau neplăcere în privința scrisului. Cum pot fi sprijiniți acești copii la școală? Ce pot face părinții acasă, încă din primii ani de viață ai copilului lor, pentru a-i dezvolta inteligența emoțională, imaginația și creativitatea, pentru a-i cultiva reziliența și determinarea?
În cartea aceasta, Oana Moraru le propune părinților și profesorilor informații și soluții practice despre cele mai eficiente metode de învățare a scrisului. Ultimul capitol este povestea fetiței Oanei, de la naștere la anii studenției, cu exemple inedite despre cum scrisul a propulsat-o pe o linie școlară de succes.
„Copilul tău citește” de Oana Moraru
Sursa foto: Captură video YouTube
