Cele 9 emoții care îi îmbolnăvesc pe copii. Cum îți ajuți copilul să le facă față

Emoțiile fac parte din viața noastră de zi cu zi. Mai mult, din ce în ce mai multe studii făcute de medici și cercetători arată că emoțiile, mintea și corpul sunt interconectate la un nivel profund. Iar când apar disfuncționalități la oricare dintre ele, toate sunt afectate, existând riscul de îmbolnăvire.

Spre deosebire de adulți, care au anumite strategii de gestionare a emoțiilor, copiii, care încă nu au asemenea strategii, pot fi extrem de afectați de emoțiile dificile pe care le simt inclusiv până la apariția unor boli fizice.

Atenție! Acest articol nu este un îndemn la evitarea medicilor și a consultațiilor medicale efectuate de specialiști! Acest articol este un îndemn la a privi starea de sănătate a copiilor noștri (și a noastră) ca pe un rezultat al stării generale, compusă din emoții, minte și corp, fără a exclude niciuna dintre aceste părți. De cele mai multe ori, vindecarea are loc atunci când bolnavul este ajutat să lucreze pe toate trei direcțiile în același timp: emoții, minte și corp.

Citește și:

Gabor Maté: Cele 2 gânduri traumatizante ale copilului mic când părintele nu-i satisface nevoile

Cum emoțiile pot afecta sănătatea. 4 sfaturi de la psiholog pentru a face față somatizării

Psihoneuroimunologia, știința care studiază efectul minții și al emoțiilor asupra imunității și al corpului

În cartea sa „Când corpul spune NU. Costul stresului ascuns”, Dr. Gabor Maté, medic canadian de origine maghiară cu o experiență de câteva decenii în medicina de familie, îngrijiri paliative și lucrul cu dependențele și cunoscut autor, explică în detaliu și cu exemple concrete modul în care emoțiile dificile gestionate necorespunzător au generat diferite boli, unele dintre ele grave precum diferite tipuri de cancer, Alzheimer, scleroză multiplă, artrita reumatoidă.

„Biologia potențialelor boli apare la începutul vieții. Mecanismele de reacție la stres ale creierului sunt programate prin experiențe care sunt inițiate încă de la bun început, la fel ca amintirile implicite, inconștiente, care guvernează atitudinile și comportamentele noastre față de noi înșine, față de ceilalți și de lume”, explică Gabor Maté, în cartea citată.

Una dintre primele idei pe care le expune în carte este aceasta: „Oamenii au înțeles dintotdeauna, intuitiv, că mintea și corpul nu pot fi separate”.

Apoi, explică ce este psihoneuroimunologia: „știința interacțiunilor dintre minte și corp, unitatea indisolubilă a emoțiilor și fiziologiei în dezvoltarea umană pe parcursul vieții, indiferent dacă suntem sănătoși sau bolnavi”. Această disciplină studiază modurile în care psihicul (mintea și emoțiile) interacționează cu sistemul nervos al corpului și cum ambele formează o legătură esențială cu sistemul imunitar. „Cercetarea inovatoare descoperă modul în care aceste legături funcționează până la nivel celular”, mai spune medicul.

Practic, neurotransmițătorii din creier dau comandă corpului să secrete anumiți hormoni, care influențează în mod direct starea sistemului imunitar și a organelor. Cu alte cuvinte, neurotransmițătorii influențează puternic sănătatea și pot duce la apariția bolilor.

Citește și:

Psihologul Gáspár György: „Când le oglindim emoțiile și le validăm experiența, copiii își găsesc forța de-a înfrunta greutățile”

Mindset-ul care te ajută să gestionezi chiar și cele mai urâte comportamente ale copilului

În cât timp emoțiile se pot transforma în boli

Așadar, emoțiile dificile și copleșitoare nu doar că pot afecta starea de spirit a copiilor, ci și îi pot îmbolnăvi. 

Unele situații stesante sunt evidente: primele desprinderi de mama, când copilul rămâne în compania unei alte persoane, începerea grădiniței, începerea școlii, pierderea unui părinte sau a unei alte rude apropiate, mutarea într-o altă casă sau localitate, bullying, violență fizică sau agresivitate emoțională din partea adulților din viața copilului.

În schimb, alte situații stresante nu sunt deloc evidente. Și ele compun majoritatea stresului resimțit de copil în primii ani de viață, generând afecțiuni ale corpului fizic.

Deoarece fiecare persoană este diferită, știința încă nu poate afirma cu exactitate în cât timp după expunerea la emoția dificilă și copleșitoare un copil poate dezvolta o boală sau ce fel de afecțiune poate apărea. Nu este clar nici cât de intensă sau îndelungată trebuie să fie expunerea la emoția dificilă pentru a genera o boală. 

Totuși, observațiile medicilor arată că poate dura și câțiva ani până când în corpul persoanei afectate puternic de o emoție sau de o situație stresantă să apară o boală gravă, precum este cancerul. În același timp, o boală precum Zona Zoster se poate manifesta în doar câteva zile după evenimentul stresant.

O altă observație relevantă a specialiștilor este că un moment de stres intens poate reprezenta picătura ce umple paharul rezistenței fizice, după care se poate declanșa o boală pentru care existau premise genetice sau de altă natură, însă care a stat latentă până atunci.

Nu întâmplător se vorbește atât de mult, în ultimii ani, despre gestionarea emoțiilor. Până și nouă, adulților, ne este greu de multe ori să le facem față. Imaginează-ți doar ce înseamnă pentru un copil să facă față unor emoții copleșitoare, cu care se confruntă poate pentru prima dată în viață.

De aceea, copiii se pot confrunta deseori cu boli psihosomatice, afecțiuni care sunt determinate sau sunt întreținute de probleme la nivel emoțional.

Citește și:

Dr. Lindsay Gibson: Trăsăturile părinților imaturi emoțional. Cum sunt afectați copiii acestor părinți

„De ce numai pe-al meu îl necăjesc colegii?” 5 soluții de la Oana Moraru pentru a ajuta copiii să pună limite

Iată cele 9 emoții dificile pe care copiii le simt cel mai des și care îi pot îmbolnăvi:

 

1. Îngrijorarea

Starea de îngrijorare reprezintă un stres continuu pentru foarte multe persoane. Iar copiii nu fac excepție.

Cei mici se pot confrunta cu îngrijorări legate de școală, de rezultatele la teste sau la competițiile sportive, legate de bani (mai ales când își văd părinții certându-se deseori din această cauză), legate de acceptarea de către grupul de prieteni, de situații de bullying etc..

 

2. Vinovăția

Vinovăția este una dintre cele mai blocante emoții, deoarece reprezintă o confirmare că acțiunile sau deciziile copilului au fost greșite, iar copilul nu este suficient de bun și capabil.

Un copil se poate simți vinovat pentru notele mici de la școală și pentru că, astfel, își dezamăgește părinții, pentru un accident al unui frate mai mic care i-a fost lăsat în grijă, pentru că a spart din greșeală un obiect important, pentru că a pierdut bani sau un obiect etc.

 

3. Frica

Frica este o emoție pe care o simt nu doar oamenii, ci și animalele. La bază, frica are rolul pozitiv de a ne proteja de pericole. Doar că este o mare diferență dintre oamenii moderni și animale în ceea ce privește abordarea fricii. De îndată ce a evitat pericolul real (un animal de pradă), animalul se relaxează și își desfășoară în continuare activitatea. Omul, însă, se simte, de multe ori, într-un pericol constant, într-o lume nesigură, fie că pericolele perceput sunt reale sau imaginare. Astfel, trăiește într-un stres permanent, iar organismul nu mai are posibilitatea să-și revină.

Copiii pot simți frică de lovituri, de căzături, de durere, de anumite persoane (o educatoare severă, învățătoarea nervoasă), de țipetele mamei/ tatălui, de certurile părinților, de pedeapsă, de bătaie, de note mici, de singurătate, de întuneric, de abandon, de respingere, de război, de dezastre naturale etc.

Citește și:

„Mulți copii își trăiesc toată copilăria fără să fie văzuți.” Gáspár György explică de ce copiii poartă măști psihologice în fața părinților

Cum cultivăm inteligența emoțională a copilului. 3 pași de la psihologul Lenke Iuhoș

4. Suferința unei pierderi

Durerea pierderii unui om drag este greu de suportat chiar și pentru un adult. Iar unii copii se confruntă cu pierderea unui părinte, bunic sau a unei alte persoane apropiate în primii ani de viață. Pierderea poate surveni prin decesul unei persoane, prin privarea de libertate, prin divorț sau prin mutarea într-o altă localitate. Tot în această categorie intră și pierderea unui animal de companie îndrăgit de copil.

În aceste cazuri, copiii se pot simți copleșiți de tristețe și au nevoie de ajutor pentru a-și exprima gândurile și trăirile și pentru a depăși etapele pierderii. Reprimarea suferinței nu este o soluție bună în acest caz. Până când copilul nu se va descărca de toată suferința pe care o simte, nu va putea trece mai departe.

 

5. Furia

Furia este o emoție cu o încărcătură puternică ce apare deseori spontan, dintr-un sentiment de neputință de a schimba ceva sau de a accepta o situație. Din cauza forței cu care se manifestă, de cele mai multe ori, furia copiilor stârnește frica și îngrijorarea adulților, care fac tot posibilul ca cei mici să o suprime cât mai rapid. Iar atunci când este reprimată, furia poate afecta rapid corpul.

 

6. Resentimentul

De multe ori, copiii pot să poarte pică, ranchiună și să aibă resentimente în legătură cu oameni și situații care au rămas deja în trecut. Nu este întotdeauna ușor să trecem peste,  să ne detașăm de trecut, să ne învățăm lecțiile și să vedem partea plină a paharului. Specialiștii în medicina tradițională chineză afirmă că resentimentele afectează ficatul și bila. 

Citește și:

„Dincolo de orice examen, îi vreți sănătoși”. Mirela Retegan spune cum s-a îmbolnăvit din cauza stresului legat de școală

Frica părintelui afectează relația cu copilul. 2 exemple concrete cum scapi de fricile specifice părinților

7. Nesiguranța

Sentimentul de nesiguranță apare atunci când copilul simte că îi lipsesc certitudinile, fie că are dovezi reale în acest sens, sau totul se întâmplă doar din frică sau la nivel imaginar. Pentru copil, efectul va fi același.

De multe ori, nesiguranța apare din cauza mesajelor ambivalente pe care le primește de la părinți, în special din partea mamei, de la care se așteaptă și are nevoie să primească mesajul că lumea e un loc bun și sigur. Dacă mama este stresată, temătoare, nesigură, imatură emoțional, atunci copilul nu va avea ocazia să-și formeze sentimentul de siguranță. Drept urmare, cel mic nu își va forma nici siguranța de sine și nici încrederea în capacitățile sale.

 

8. Agitația și irascibilitatea

O minte stresată este o minte agitată care, la un moment dat, nu mai știe care sunt adevăratele priorități. De aici apar stări de iritare, de nemulțumire continuă care nu se rezolvă cu încă o oră la ecran sau cu încă o înghețată. Copilul are nevoie să învețe să-și calmeze mintea și să-și găsească oaza de liniște interioară prin autoreglarea emoțiilor.

 

9. Rușinea

Rușinea este o emoție toxică prin faptul că îi aduce copilului sentimentul că este o persoană rea în sine, care nu merită nimic bun. Este un sentiment negativ față de propria persoană. Atunci când copilul simte rușine, el crede că părerea celorlalți este decisivă pentru a fi validat în toate aspectele vieții.

Citește și:

Cum le dăm „disconnect” copiilor fără să vrem. Ajută-l pe copil să-și încarce bateriile [VIDEO]

Ajută-ți copilul să te asculte. 5 tehnici care funcționează, testate de părinți

Iată o hartă a emoțiilor și a impactului lor asupra organismului:

 

Sursa: Proceedings of the National Academy of Sciences USA

Așadar, este evident că modul în care ne învățăm copiii să-și gestioneze emoțiile va avea un rol determinant asupra sănătății lor nu doar în prezent, ci și pe parcursul întregii lor vieți. Și cel mai important indicator în acest sens ești chiar tu, cu strategiile pe care le folosești tu pentru a-ți gestiona propriile tale emoții. Tu ești modelul principal pe care i-l oferi copilului tău/copiilor tăi în acest sens.

Ce poți face acum, dacă vrei să-i transmiți copilului strategii sănătoase de autoreglare a emoțiilor, este să conștientizezi cum te raportezi tu la emoțiile tale, ce faci cu emoțiile dificile atunci când apar. Toate acestea reprezintă lecții pe care i le predai copilului fără să-ți dai seama.

De emoții nu putem scăpa și nu ne putem feri. Ele fac parte din noi și ne aduc și latura vieții pe care o căutăm atât de mult: fericirea, bucuria, plăcerea, entuziasmul, relaxarea, liniștea interioară. Ce putem face, dacă nu am învățat în copilărie, este să învățăm acum să ne observăm și să ne recunoaștem emoțiile, să ne asumăm responsabilitatea pentru ele, să ne împăcăm cu ele, să lucrăm cu ele și să le eliberăm sau să le transformăm.

E important să nu ne reprimăm emoțiile și să ne învățăm și copiii să nu le reprime. Nicio emoție nu este negativă și nu vrea să ne facă rău. Orice emoție a apărut cu un scop pozitiv, a apărut ca să ne ajute. Este nevoie doar să descoperim care este scopul pozitiv și să găsim strategii mai bune, mai eficiente și mai potrivite vârstei noastre actuale și contextului actual de viață.

La final, ține minte ca un copil ale cărui emoții, sentimente, trăiri, probleme nu sunt înțelese de părinți alege, inevitabil, să și le reprime sau să le ascundă. Din dorința de a fi acceptat și iubit de părinți, de a avea o relație bună cu ei, copilul își sacrifică propriile emoții, propriile nevoie, propriile dorințe, propriul sine. Doar că ceea ce în copilărie este un mecanism de apărare se poate transforma, mai devreme sau mai târziu, într-o sursă de boală.

Citește și:

11 semnale de alarmă pentru părinți care ar putea indica depresia la copii

Petronela Rotar: Dacă mamele nu tratează depresia, copiii lor vor avea nevoie de psiholog

Copilul are comportamente opoziționiste și sfidătoare? Checklist-ul lui Janet Lansbury pentru părinți

 

Dacă dorești să afli mai multe despre cum să-ți ajuți copilul să-și gestioneze emoțiile, te invit să descarci un scurt ghid (o pagină pdf) din care vei descoperi 5 pași pentru calmarea emoțiilor copilului:

GHID DE CALMARE A EMOȚIILOR COPIILOR

 

Sursa foto: Pixabay

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

INTRĂ ÎN COMUNITATE

121,303FaniÎmi place
294CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă

Ultimele articole