Trecerea de la gimnaziu la liceu generează provocări și imense frustrări pentru adolescenți și pentru părinții lor. După examenul de evaluare națională, primul examen serios din viața lor, bobocii liceeni se confruntă cu noi temeri.
Copiii au o capacitate imensă de adaptare și, de cele mai multe ori, fac față schimbărilor când sunt sprijiniți, ne asigură Beatrice Popescu, psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Bellanima, într-un comunicat de presă.
Cum pot părinții să-și motiveze copiii să învețe
Potrivit lui Beatrice Popescu, părinții ar fi bine să se poziționeze ca observatori neutri în prima fază și să încerce să-și motiveze liceenii prin strategii non-invazive, apelând la plăcerea lor de a învăța la anumite materii.
Noile schimbări în curriculum sunt destul de bulversante în prima fază.
„Totuși, clasa a IX-a este un an de ajustare și, cum nu mai există celebrul examen de treaptă din clasa a X-a, pot profita de acest răgaz și le pot oferi copiilor o atât de mult necesară perioadă de ajustare. Practic, anii cu concentrare pe învățare activă, profundă și intensă sunt clasele a XI-a și a XII-a”, le reamintește părinților psihoterapeutul.
Potrivit acesteia, în primul an, unii copii nu sunt nici măcar foarte lămuriți în privința profilului pe care îl vor urma. E posibil să le placă informatica sau matematica, dar să constate apoi că au de fapt o pasiune pentru științele sociale sau medicină.
„Adolescența vine cu schimbări permanente, care uneori pot fi violente, așa că părinții nu ar trebui să intre în panică dacă în primul trimestru al clasei a IX-a, notele copilului scad de la 10 la 8 sau de la 9 la 7. Mai degrabă ar trebui investigate cauzele acestei scăderi, să încerce să afle dacă se datorează exclusiv inatenției lor sau poate tipului perfecționist de examinare, standardelor mai înalte de evaluare decât în gimnaziu”, spune specialistul.
Potrivit acestuia, o discuție sinceră cu copilul va aduce clarificări în ceea ce privește motivația lui și în legătură cu stilul de învățare.
Citește și:
7 pași pentru o relație bună cu adolescentul
Nu are cum să iasă ceva frumos dacă e presiune și rigiditate”. Sfaturile lui David Popovici pentru părinți
Amenințările și pedepsele nu ajută
„Presiunea de tipul amenințărilor sau pedepselor nu aduce un plus de valoare comunicării orientate spre soluții. Întotdeauna e nevoie să fim atenți ca părinți la mesajul pe care ei doresc să îl transmită, fie că găsesc anumite materii dificile și au nevoie de ghidare sau orientare din partea părinților, fie pentru că hobby-urile le ocupă prea mult timp și organizarea lor e slabă”, este de părere Beatrice Popescu.
Cum poate să susțină familia adaptarea adolescentului în noul mediu
Potrivit psihoterapeutului citat, întreaga familie poate contribui la menținerea stării de bine și de motivație a adolescentului în noul mediu școlar.
„De exemplu, bunicii pot asigura partea care ține de nutriția corectă la școală, pregătirea unui pachet sănătos și adăugarea unei note de umor în comunicare, iar frații mai mari prin împărtășirea propriilor experiențe din liceu și a unor tipare de comunicare care lor le-au fost utile”, punctează specialistul.
Potrivit acestuia, părinții sunt cei mai importanți în această ecuație, având o responsabilitate uriașă: aceea de a fi receptorii tuturor nemulțumirilor, frustrărilor, angoaselor copiilor lor în această perioadă de tranziție.
„Pe cât este posibil, ascultarea activă și implicată va fi apreciată, pentru că problemele adolescenților nu vor fi doar academice, legate strict de performanța școlară, ci vor fi mai mult de relaționare, atât cu noii colegi, cât și cu noii profesori. Frica de respingere este uriașă la aceasta vârstă, are legătură cu insecuritățile ce țin de înfățișare, de cum cred ei că sunt percepuți de colegii sau colegele lor”, afirmă Beatrice Popescu.
În acest context, atitudinea empatică a părinților, bunicilor și fraților mai mari pot reduce această anxietate de performanță a liceenilor, atât cea academică, dar mai ales cea socială.
Adolescenții vor căuta mai întâi aliați în familie. Dacă nu îi vor găsi, vor apela la alte grupuri din afara școlii sau familiei, la cei care propun o imagine dezinhibată, cool, rebelă, care pot tolera sau incita la comportamente din sfera sociopatiei, a consumului de substanțe interzise, avertizează specialistul.
Psihoterapeutul Beatrice Popescu prezintă două semne care indică o tristețe accentuată la adolescenții aflați la începutul liceului:
- Retragerea exclusiv în mediul online
- Refuzul de a se întâlni cu colegii sau vechii prieteni din gimnaziu
Adolescenții pot încerca să ascundă propriile suferințe sau dureri, mai ales atunci când nu sunt ascultați și suferințele lor nu sunt împărtășite cu nimeni. Uneori, stările de anxietate sau tristețe ascund o furie și o nemulțumire existențială.
Un adolescent furios se poate exprima prin diverse moduri, de la a le bloca părinților accesul în camera lor, până la refuzul de a merge la școală. De altfel, abandonul școlar este foarte mare în clasa a X-a.
Tocmai de aceea, conectarea emoțională cu copilul este cheia dezamorsării oricăror conflicte și cuprinde:
- Ascultarea activă
- Privirea lipsită de critică asupra unor gafe sau greșeli, pe care el singur le va detecta ulterior
- Empatia
- Iubirea necondiționată
- Acceptarea necondiționată
„În general, nu este corect să le impunem copiilor reguli pe care nici noi nu le respectăm. De exemplu, este cel puțin forțat să le cerem să nu fumeze dacă noi o facem sau să nu se atingă de alcool dacă noi bem mai mult decât social. Da, e corect să scoatem în evidență pericolele unor gesturi împotriva sănătății proprii. Dar cel mai bun exemplu va fi mereu cel pe care îl oferim noi”, subliniază specialistul citat.
Psihoterapeutul Beatrice Popescu le oferă părinților de boboci liceeni 8 sfaturi utile:
- Fiți niște fini observatori, nu inchizitori hipercritici
- Afișați o atitudine de acceptare necondiționată atunci când încercați să înțelegeți comportamente mai rebele, apoi încercați să le corectați prin argumente
- Încercați să fiți persoana la care copilul va alerga să împărtășească orice experiență, pozitivă sau negativă
- Încercați să punctați și succesele lor, chiar cele modeste, nu doar să le scoateți în evidență defectele sau neajunsurile
- Încetați să îi comparați frecvent cu verișorii lor sau cu copiii prietenilor voștri ori cu premianții clasei
- Oferiți-le puncte de vedere clare, chiar și critice (dar care să aibă o valență constructivă)
- Oferiți-le ocazia să-și exploreze latura vocațională și nu încercați să le impuneți să urmeze propria voastră carieră sau profesie
- Amintiți-le că sunteți lângă ei dacă intervin momente dificile, de hărțuire psihologică (bullying). În același timp sprijiniți-i să-și dezvolte abilități de negociere a conflictelor și de exprimare asertivă a opiniilor proprii, mai ales dacă sunt timizi și evitanți
Citește și:
„Renunț la ASE după 2 ani, ca să dau la Psihologie”. 8 sfaturi ca să susții adolescentul în alegerea carierei
5 criterii să verifici dacă ai o relație bună cu adolescentul, de la psihologul rus Mihail Labkovskiy
Riscurile exprimării precoce a sexualității la adolescenți. 6 sfaturi pentru părinți de la psihologul Alexandru Pleșea
Sursa foto: Karolina Grabowska, Pexels
