Educarea autonomiei copiilor este un proces care se desfășoară în permanență pe parcursul anilor și care presupune o evaluare frecventă din partea părinților a impactului propriilor acțiuni. Asta deoarece anumite lucruri pe care le facem pot susține autonomia copiilor noștri, în timp ce altele le-o pot limita.
Despre ce este important să facem din rolul nostru de părinți pentru a educa niște copii autonomi vorbește psihologul din Ucraina Svitlana Royz, într-o postare pe contul ei de Facebook.
Svitlana Royz este psiholog pentru copii și familii, autoare de proiecte educaționale pentru cadre didactice, părinți și terapeuți și mamă a doi copii, un băiat adult și o fată de 9 ani. Svitlana Royz a publicat 12 cărți despre psihologia copilului și, prin activitatea sa, oferă susținere părinților, copiilor și familiilor pentru a gestiona dificultățile generate de războiul din Ucraina.
Citește și:
Dezvoltarea vorbirii la copii. Îndrumar pe vârste
15 jocuri care îi ajută pe copii să depășească stresul și traumele
Când “mămicuța este îngrijorată”
Chiar dacă este psiholog de mulți ani, Svitlana Royz mărturisește că are momente când încă manifestă hiperprotecție: “În familia mea, există o poreclă în glumă: “mămicuța”. Atunci când exagerez cu manifestarea grijii, fiul meu, prietena lui și soțul îmi spun: „Mămicuța este îngrijorată”. Eu râd și mă opresc”.
În acest context, psihologul spune că, atunci când intenționează să facă ceva pentru copiii ei, își pune deseori întrebarea: “Acțiunea mea îl/o va întări sau îl/o va slăbi?”
“Și de fiecare dată caut în mine echilibrul dintre acțiune și inacțiune. Grija de copil prin acțiune și grija de el prin neimplicare. Continui să învăț acest lucru. Și îi rog pe toți părinții să caute în fiecare situație concretă, cu fiecare copil concret, acest echilibru complex dintre pregătirea copilului pentru a face singur pașii, grija noastră și capacitatea noastră de a rămâne deja la o distanță de o privire sau de o mână”, afirmă autoarea ucraineană.
Citește și:
Oana Moraru: Copilul trebuie să trăiască emoțiile negative
Control vs. autonomie. Cum să educăm un copil responsabil și de încredere
Nu priva copilul de stresul pe care îl poate gestiona
Ea studiază modul în care crește puterea, autosuficiența și independența copilului. “Și cum, încercând să protejăm un copil de lucrurile obiective, dar mai des de cele subiective (ceea ce ne-a rănit, ne-a speriat și ne-a stresat pe noi în copilărie), și încă și mai des, pentru a ne proteja de propria noastră anxietate, facem multe lucruri în plus, lucruri de „mămicuță” care ne iau puterea și nouă, și copiilor noștri”, explică Svitlana Royz,
Potrivit acesteia, un copil nu trebuie privat de experiența confruntării cu un stres pe care are capacitatea să-l gestioneze. Și în orice acțiune nouă va trebui să-i spunem, la un moment dat: “Mai departe, faci singur. Dar eu sunt mereu în spatele tău”. Însă, înainte de a-i spune acest lucru, este important să observăm cum merge copilul în această nouă experiență.
Atenție, însă, potrivit psihologului citat, copiii care sunt conștienți de puterea lor sunt destul de incomozi, deoarece:
- Își permit să spună NU
- Uneori, nu le dau voie părinților să-i atingă fără permisiunea lor
- Spun “Este al meu” și își permit să nu împartă cu alții atunci când nu sunt pregătiți să o facă
- Își manifestă sentimentele
- Își permit să încerce lucruri noi
- Nu le este frică să fie diferiți de ceilalți, sunt conștienți de valoarea și de unicitatea lor
- Pot cere ajutor
- Tolerează singurătatea
- Nu le este frică să pună întrebări și să greșească
- Pot vorbi despre realizările lor și își dau voie să aibă succes
- Pot fi vulnerabili, sensibili, empatici
- Pot să ofere și să primească
- Pot să se joace și să fie creativi
- Pot vorbi despre nevoile lor (și pot auzi nevoile altora)
- Își dau voie să riposteze atunci când este cazul
- Sunt conștienți de propria viteză și de propriile limite
- Învață (sau știu deja) să aibă grijă de ei înșiși (și pot avea grijă de ceilalți)
- Știu care sunt propriile lor limite (și limitele altora)
- Știu că valorile noastre determină scopurile noastre
- Știu că ei fac parte din ceva mai mare: o familie, un grup, o țară, o lume
- Simt apropiere, iubire și încredere pe care se pot baza
“Și a fost cineva care, treptat, an după an, le-a dezvăluit toate aceste lucruri, cineva care le-a arătat, i-a “limitat” și le-a permis să se manifeste. Sau să fie în siguranță. Cred că toate acestea sunt niște relicve pe care un copil le poate primi de la noi. Dacă nu le vom lua puterea cu anxietatea noastră și cu manifestările de „mămicuță”.
Iar eu încă învăț să fiu o mamă, nu o mămicuță :)”, conchide psihologul pentru copii și familii și autoarea Svitlana Royz.
Citește și:
Copilul face lucrurile importante doar când e forțat? 8 idei care te vor ajuta să educi un copil responsabil și motivat
6 moduri de a-i ajuta pe copii să fie responsabili fără să se simtă vinovați
Fii la curent cu articolele pe care le publicăm abonându-te la canalul nostru de WhatsApp:
Canalul Whatsapp Parenting 2.0
Sursa foto: Gustavo Fring, Pexels
